5,033 matches
-
mai abruptă, îl punea pe uriaș să-l care în spinare. Gaston le mai putea fi de folos și la scoaterea lingourilor din mlaștină. Endō stătea întins, cu privirile ațintite la umbra lămpii de pe tavan. „A sosit, în sfârșit, momentul răzbunării pe Kobayashi“, gândi el. După ce vor găsi lingourile însă... Dacă iar îi pune prostul de Gaston bețe-n roate... ce să facă? Să-l omoare? Îi aruncă o privire lui Gaston, care stătea rezemat de perete. Își cuprinsese cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
marginea paharului de vin roșu. Dacă Charlie Dutton nu se dă la mine, și sînt absolut sigură că o va face (există oare vreo situație mai prielnică?), intenționez foarte serios să mă dau la el, avînd la bord dorința de răzbunare (gîndiți-vă la Lola) și cantități apreciabile de alcool. La ora opt, sînt gata. Ora opt. E o Întoarcere la viața mea de dinainte. Charlie o să vină la opt și un sfert, iar eu mă plimb prin apartament, aprinzînd agitată lumînările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a zăganilor. Aflat în spatele meu, soldatul care mă escorta călare a rânjit și mi-a spus: - Din prietenii tăi se înfruptă acum cele mai spurcate animale de pe pământ. Mi-am înghițit mânia și durerea, încercând să urzesc un plan de răzbunare, primul din viața mea. Țineam bine minte drumul, și, când ne-am apropiat de o pădurice de lângă piatra de hotar, am spus cu o falsă îngâmfare: - Trebuie să urinez. - Fă pe tine, mi-a răspuns. Sulița mă înțepa în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spus. N-are rost să relatez ce vâlvă a făcut povestea prin care am trecut. Au existat de-a dreptul momente când m-am temut pentru viața mea, crezând că nu trebuia să reacționez la mânie, sub impulsul dorinței de răzbunare. Dar nimeni n-a îndrăznit să-mi zică arga, adică fricos, bărbat fără onoare. După șase zile, când într-o bună parte a regatului s-a aflat de acest eveniment, a sosit un sol regal, care a convertit în porunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înapoi la Oderzo testiculele romanului care te-a escortat. De ce nu le-ai adus la mine? A alungat din jurul feței câteva muște care-l supărau. - Ai spus să așteptăm, să nu reacționăm, căci face mai mult viața fiilor noștri decât răzbunarea. Ai zis bine, căci contează mai mult viața decât răzbunarea. Așa stând lucrurile, spune-mi ce-ai face tu în acest moment? - Rege al războinicilor, i-am răspuns, eu nu sunt decât un fiu de negustor care se află aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu le-ai adus la mine? A alungat din jurul feței câteva muște care-l supărau. - Ai spus să așteptăm, să nu reacționăm, căci face mai mult viața fiilor noștri decât răzbunarea. Ai zis bine, căci contează mai mult viața decât răzbunarea. Așa stând lucrurile, spune-mi ce-ai face tu în acest moment? - Rege al războinicilor, i-am răspuns, eu nu sunt decât un fiu de negustor care se află aici prin voința lui Faroald. M-am gândit mult cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a continuat taică-meu. În zori veți găsi gata pregătit tot ceea ce vă trebuie. Am adormit cu greu, și Gundo m-a întrebat: - Te-ai înhămat la treaba asta din dragoste pentru Rotari sau fiindcă îți dă ghes pofta de răzbunare? M-am întors în culcuș spre el și i-am răspuns: - Din ambele motive. Gundo a închis ochii cu un grohăit de consimțire. Dimineața ne-am trezit înainte de răsăritul soarelui. Taică-meu și rabinul ne-au arătat doi saci dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a tuturor longobarzilor, puțini și divizați, pururi dornici să lase loc gol între ei și ceilalți. Și le este încă greu, cu toate strădaniile regelui, să devină un popor unit de ceva mai mult decât legătura de sânge. Sau decât răzbunarea, ar fi trebuit să adaug, ura neîmblânzită care aruncă în luptă o familie împotriva altei familii pentru lucruri întâmplate pe când cei mai vârstnici erau încă în burta mamei lor. Nu mai izbutesc să-și găsească acea unitate care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de ani buni. Mic și osos, avea fața îngustă și lunguiață, nasul subțire, pe vremea aceea apropriindu-se de patruzeci de ani. În timpul asediului avarilor, evreii se salvaseră pitindu-se printre brațele inaccesibile și stâncoase ale râului. Nu avuseseră parte de răzbunări, deoarece fiecare familie îi promisese lui Grasulf câte o jumătate de uncie de aur și o uncie de argint pentru refacerea zidurilor. În chip straniu nu era mirat să mă vadă prin acele locuri, fapt pentru care i-am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nobilă și plăcută. În perioada aceea am avut parte de un dulce răsfăț în mijlocul cărților. Când s-au pornit primele ninsori, un sol i-a comunicat că regele avea să vină în vizită peste zece zile. Era momentul micii noastre răzbunări. Am convocat la mănăstire un estetician grec și, de asemenea, o nobilă romană din Milano, vestită pentru eleganța ei. Aceștia și-au adus cu sine cele trebuincioase, precum și slujnice instruite. Gundeperga a fost spălată, unsă, parfumată, îmbrăcată în veșminte rafinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a căutat în chip delicat să mă facă să pricep că orașul nu era nicidecum locul cel mai sigur pentru un longobard, chiar dacă nu prea semănam cu așa ceva; mi-a mai spus și despre niște zvonuri legate de o eventuală răzbunare a lui Flaviano. Văzându-mă alarmat, mi-a pus o mână pe umăr și m-a liniștit: - Să nu te temi pentru viața ta, aici e mai de temut batjocura decât sabia. Mâine la teatru nu e exclus să pățești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în fine, așteptatele curse de cai. Una peste alta, deși felurit și cu efecte uimitoare, spectacolul nu m-a prins prea tare. Poate că gustul meu barbar nu reușea să prețuiască lucruri atât de rafinate sau poate și din cauza așteptatei răzbunări a lui Flaviano. Teatrul era mult mai mic, cu nu mai mult de o mie de locuri. Și publicul era altul, numai nobilii și bogații orașului. Loja imperială era împodobită cu ghirlande și ocrotită de o cortină de purpură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și o armură scumpă. - Stiliano, iată-ne în sfârșit la ultima noastră întâlnire, a zis Andras. Știa că n-aveam de gând să-l cruț. Am căutat să-mi potolesc râvna, să-mi recapăt sângele-rece pentru a mă bucura de răzbunare așa cum se cuvenea. - Ce cauți aici? Cine este băiatul pe care-l protejezi? Tânărul, sub imboldul cutezanței și al naivității vârstei, și-a tras sabia din teacă. Andras l-a oprit printr-un gest repezit. - Nu fi nesăbuit. Stai blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și numai pentru că au modificat cu un ban indemnizația pentru o rană sau o insultă. Trebuie s-o spun, eu am fost cel care a mărit taxele de despăgubire pentru stingerea unor litigii, crezând că în felul ăsta încăierările de răzbunare se vor împuțina. În privința reducerii cazurilor care presupuneau pedeapsa cu moartea, prea puțin pe placul longobarzilor, toate meritele îi revin lui Adeodato. Rodoald, nerăbdător să-și vadă mama de a cărei întoarcere auzise, a fost adus de la Trento. Prezența Gailei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un Rotari încruntat, care, cu mâinile la spate, m-a luat în primire: - Stiliano, știu că-ți cer prea mult, dar, ținând seama de starea în care a ajuns Aio, tare mă tem că la Benevento pot să se iște răzbunări și lupte între facțiuni. Va trebui să-l însoțești. A prins din zbor privirea dintre mine și Gaila și zâmbetele slujnicelor. A înțeles pe loc, s-a înveselit la față și a bombănit, făcând pe morocănosul: - Stiliano. Mi-o luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Începută prost, cu visul acela care prevestea de rău. Președintele nu voise să-i vorbească. Inutil s-o mai ascundă. Dar de ce? Această negare neașteptată era oare un avertisment? Era un simptom al disprețului lui? Al urii sale implacabile? Al răzbunării? Al abandonului? Elio asistase de zeci de ori la episoade similare, văzuse mânie, răzbunare și abandon abătându-se asupra vreunui nefericit, care comisese cine știe ce eroare, ce păruse impardonabilă În ochii președintelui. Președintele era cordial, prietenos și generos cu prietenii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vorbească. Inutil s-o mai ascundă. Dar de ce? Această negare neașteptată era oare un avertisment? Era un simptom al disprețului lui? Al urii sale implacabile? Al răzbunării? Al abandonului? Elio asistase de zeci de ori la episoade similare, văzuse mânie, răzbunare și abandon abătându-se asupra vreunui nefericit, care comisese cine știe ce eroare, ce păruse impardonabilă În ochii președintelui. Președintele era cordial, prietenos și generos cu prietenii, dar viclean și de nestăpânit cu dușmanii și cu cei pe care Îi considera nedemni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi prieteni. Uneori Își decreta sentințele cu nedreptatea capricioasă a unui copil, dar faptul că acei nefericiți, care deveniseră prada lui, nu meritau furia sa nu le schimba cu nimic destinul. Niciodată Elio nu și-ar fi imaginat că furia, răzbunarea și abandonul ar fi putut să se abată asupra lui. Nu făcuse niciodată vreo acțiune, nu spusese niciodată un cuvânt care să poată fi interpretat În sens negativ. Își cântărea adjectivele pe care le folosea În interviuri și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ar fi privit spectacolul planetei Marte. Dreptul penal era cel de-al zecelea examen al său, În trei ani: avea o medie acceptabilă, deși nu era una lăudabilă. Dar depășise deja etapa În care făcea totul din datorie sau din răzbunare - ajunsese indiferent. În dimineața aceea depășise ultimul prag, ajungând să se Întrebe de ce naiba se afla aici, și dacă nu cumva tipul acela amețit care bântuia pe coridoarele Facultății de Drept nu era sosia lui. El rămăsese În mansarda care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
le cunoștea - copilă senină, iubită și fericită. Cine știe câte alte lucruri triste i-o mai fi povestit copilul acesta. Camilla trebuie să fie impresionată. Poate va crede că familia e un infern de minciuni, iar viața nu e decât o vulgară răzbunare. Maja privi melancolică spre trotuarul care părea să o cheme de dincolo de vitrină. Voia să alerge imediat acasă. De ce mai rămânea aici În magazinul acesta fandosit de modă pentru copii, să-și piardă timpul cu băiatul lui Antonio Buonocore? Copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
glonțul care este pe țeavă, și-mi voi zdrobi inima și vom avea pace, și vom sta Împreună pentru totdeauna. Emma apăru În timp ce, Împietrit de imaginea viscerelor ei, Antonio se cufunda din nou În imaginarea unui final teatral de crudă răzbunare: s-o stropească toată cu benzină, chiar când se Îndrepta spre metrou, doi kilometri, singură, vulnerabilă și fără vreun adăpost pe marginea străzii. Canistra plină e deja pregătită În spatele scaunului. Și Îi va da foc pentru a o vedea intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
anchetă, Îi spuse amabil sergentul, trebuie să confirmăm veridicitatea acuzațiilor dumneavoastră. — Ce mai este de verificat? țipă Emma. Uitați-vă la mine! Sergentul refuză să-i urmeze Îndemnul. Poate că - În ciuda evidentului hematom, femeia aceasta era o mitomană care, din răzbunare sau din cruzime, acuza un agent principal de poliție. Denunțul ei era oricum deplorabil. Emma Tempesta părea destul de instabilă emoțional, În timpul redactării denunțului fumase trei țigări. Întrebată ce profesie avea, refuzase să spună, pentru că o persoană nu este reprezentată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Cu o malițiozitate și o inocență ce-i aduceau aminte de Emma - acea Emma pierdută și Îndepărtată ca luna - și-l Întristă. Nu voia s-o dezamăgească pe Valentina. Dar de-acum nu mai putea să-i facă pe plac. Răzbunarea lui nu prevedea prizonieri. Amândoi. Trebuia să-i răpească pe amândoi. Pătuțurile goale. Tăcerea chinuitoare. Casa jefuită. Zilele fără sens. Trecutul fără remediu. Viitorul ucis. Trebuie să sufere cum am suferit și eu. Și să-și repete În fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de el. Deci Kevin nu era un pămpălău fricos, așa cum se temuse. Era fiul lui. Și Îi semăna. Avea același păr negru, creț și aspru. Și același caracter, autoritar. La fel ca el, Kevin nu uita o jignire. Și cerea răzbunare. — Așa va fi, aprobă el. Și pentru a sigila pactul făcut, bătu palma cu fiul lui izbind cu putere. Ochiul plin de viață al lui Kevin, nedezlipit de chipul tatălui, exprimă o asemenea recunoștință, o asemenea Încredere necondiționată, Încât Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
naștere, iar Gongea plecase iar, în marea expediție burgundă, de la 1445. Se luptase cu disperare, ca omul care nu mai are nimic de pierdut și cu gândul la frumoasa lui nevastă, moartă. Trăise recucerirea Giurgiului ca pe-un act de răzbunare personală. Atunci luase de la un turc ucis în luptă o casetă rotundă, de aur, cu capac bătut cu safire, în care se afla un inel, tot așa, cu pietricele verzulii. Și își adusese aminte de fiica lui. Dar nu ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]