2,535 matches
-
contaminare radioactivă neîngrădită a întregii zone. O declarație a agenției japoneze Kyodo (16/17 martie) citează compania Tepco (Tokio Electric Power Company, compania care conduce centrala), afirmând că încercările de răcire cu apă de mare cu ajutorul elicopterelor nu au redus radioactivitatea în zona centralei Fukushima. La 22 martie s-a anunțat că măsurătorile companiei Tepco au arătat că apa de mare din vecinătatea reactoarelor nucleare Fukushima este radiactivă / puternic contaminată. Astfel s-a măsurat pentru Cesiu 134 o iradiere de 24
Cutremurul din Tōhoku (2011) () [Corola-website/Science/322310_a_323639]
-
și spanac, Organizația Mondială a Sănătății, WHO, vorbind de o situație "serioasă". Agenția Kyodo a făcut cunoscut la 26 martie că de la 11 martie, 17 lucrători de la centrala Fukushima sunt suprairadiați, la ei constatându-se prin măsurare o valoare a radioactivității mai mare de 100 mSievert (milisievert), valoare limită maximă admisibilă pentru un om, pe un an întreg. Autoritatea niponă de securitate atomică (NISA) a anunțat la 26 martie că apa de mare din zona coastei Fukushima este suprairadiată de 1
Cutremurul din Tōhoku (2011) () [Corola-website/Science/322310_a_323639]
-
atomice avariate de la Fukushima. Tokio este la 250 km sud de Fukushima; are (împreună cu periferiile) peste 30.000.000 de locuitori. Spațiul aerian din raza de 30 km de la Fukushima a fost interzis pentru avioane, pentru ca ele să nu răspândească radioactivitatea spre alte regiuni. În taberele cu adăposturi provizorii pentru evacuați lipsesc alimente și medicamente, sunt condiții de cazare grele pe o vreme friguroasă, fiind vizibilă lipsa de căldură și energie, inclusiv combustibil gaz. La 18 martie s-a comunicat că
Cutremurul din Tōhoku (2011) () [Corola-website/Science/322310_a_323639]
-
000 °C, crescând riscul topirii lui și al unor explozii. La 15 martie autoritățile din Tokio au anunțat că la reactorul (blocul) 2 Fukushima a avut loc o explozie care a avariat învelișul acestuia, provocându-se astfel o creștere a radioactivității în zona înconjurătoare. Administrația centralei vorbește despre "valori dramatice ale radioactivității". Drept urmare populația locală din perimetrul de 30 de km în jurul centralei (care nu era încă evacuată) a fost avizată să rămână în locuințe, pentru a nu se expune direct
Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi () [Corola-website/Science/322474_a_323803]
-
15 martie autoritățile din Tokio au anunțat că la reactorul (blocul) 2 Fukushima a avut loc o explozie care a avariat învelișul acestuia, provocându-se astfel o creștere a radioactivității în zona înconjurătoare. Administrația centralei vorbește despre "valori dramatice ale radioactivității". Drept urmare populația locală din perimetrul de 30 de km în jurul centralei (care nu era încă evacuată) a fost avizată să rămână în locuințe, pentru a nu se expune direct (este vorba de aparatul respirator) radioactivității crescute. După explozia de la reactorul
Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi () [Corola-website/Science/322474_a_323803]
-
vorbește despre "valori dramatice ale radioactivității". Drept urmare populația locală din perimetrul de 30 de km în jurul centralei (care nu era încă evacuată) a fost avizată să rămână în locuințe, pentru a nu se expune direct (este vorba de aparatul respirator) radioactivității crescute. După explozia de la reactorul 2 s-a anunțat un incendiu la reactorul 4 (care la cutremur era în revizie). De la acesta provine acum creștere puternică a radioactivității direct în atmosferă. Se speculează că reactorul respectiv ar avea două găuri
Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi () [Corola-website/Science/322474_a_323803]
-
locuințe, pentru a nu se expune direct (este vorba de aparatul respirator) radioactivității crescute. După explozia de la reactorul 2 s-a anunțat un incendiu la reactorul 4 (care la cutremur era în revizie). De la acesta provine acum creștere puternică a radioactivității direct în atmosferă. Se speculează că reactorul respectiv ar avea două găuri de dimensiuni metrice în înveliș (carcasă). Compania Tepco a făcut cunoscut rezultatele măsurătorilor radiațiilor, care se fac la fiecare 10 minute în diferite puncte din zona reactorului, după cum
Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi () [Corola-website/Science/322474_a_323803]
-
că yeti sunt, de fapt, marțieni. Povestirea a apărut pentru prima dată în antologia lui August Derleth "Time to Come", publicată în 1954. Alexander Johannison, un fizician preocupat de fizica nucleară, este intrigat când contorul lui Geiger nu mai detectează radioactivitatea. După o vreme, își dă seama că el este singurul care mai cunoaște conceptul de radioactivitate, lucru pe care îl pune pe seama unui dușman care a șters informația din creierele americanilor și se pregătește să invadeze țara. Ipoteza sa se
Întemeietorii () [Corola-website/Science/325325_a_326654]
-
Derleth "Time to Come", publicată în 1954. Alexander Johannison, un fizician preocupat de fizica nucleară, este intrigat când contorul lui Geiger nu mai detectează radioactivitatea. După o vreme, își dă seama că el este singurul care mai cunoaște conceptul de radioactivitate, lucru pe care îl pune pe seama unui dușman care a șters informația din creierele americanilor și se pregătește să invadeze țara. Ipoteza sa se dovedește parțial adevărată: informațiile despre radioactivitate au fost într-adevăr șterse din mintea oamenilor pentru o
Întemeietorii () [Corola-website/Science/325325_a_326654]
-
seama că el este singurul care mai cunoaște conceptul de radioactivitate, lucru pe care îl pune pe seama unui dușman care a șters informația din creierele americanilor și se pregătește să invadeze țara. Ipoteza sa se dovedește parțial adevărată: informațiile despre radioactivitate au fost într-adevăr șterse din mintea oamenilor pentru o perioadă de cinci zile de către niște ființe 'din afara universului', dar doar pentru a preîntâmpina un holocaust nuclear. După această Pauză, omenirea va trebui să se educe din nou în vederea unei
Întemeietorii () [Corola-website/Science/325325_a_326654]
-
Humboldt. La această expediție a luat parte și profesorul universitar român Mihai Băcescu. Nava Calypso a comandantului Jacques-Yves Cousteau, a efectuat observații în Marea Roșie, Golful Persic și Oceanul Indian, Marea Mediterană, Oceanul Atlantic. De pe această navă s-au măsurat, în 1961, gradul de radioactivitate a apei marine. Nava sovietică "Vitiaz" de 5700 t a studiat flora și fauna în zonele sale ale Oceanului Pacific, descoperind fosa Marianelor la adâncimea de 11 022 m. În 1962, a participat la o expediție și savantul român Eugen Pora
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
depozitarea finală a combustibilului nuclear ars în formațiuni geologice stabile aflate la mare adâncime. Principiul care a stat la baza conceptului depozitării geologice constă în izolarea acestor deșeuri față de biosferă printr-un sistem de bariere multiple, timp de milenii, astfel încât radioactivitatea să descrească până la nivele nepericuloase.
Ciclul combustibilului nuclear () [Corola-website/Science/326480_a_327809]
-
venit pe Terra de pe planeta Marte. La această presupunere a ajuns după exploziile nucleare provocare de americani la Hiroșima și Nagasaki. Kazanțev a comparat cele două evenimente din 1908 și 1945 și a remarcat un număr mare de similitudini surprinzătoare (radioactivitate, kilometri întregi de pământ solid ondulat în valuri gigantice, copaci culcați radial spre exterior în jurul exploziei cu copaci în picioare în centrul exploziei, la fel cum clădiri japoneze erau în picioare în centrul exploziei). Pe această temă el publică povestirea
Alexander Kazanțev () [Corola-website/Science/325630_a_326959]
-
economic sau comercial, dar este folosită în timpul cercetărilor științifici. Se încearcă dezvoltarea unui reactor nuclear care poate folosi și clorură de plutoniu în topitură. Ca și în cazul tuturor compușilor plutoniului, ea este sub controlul Tratatului de Neproliferare Nucleară. Datorită radioactivității plutoniului, toți compușii acestuia, printre care se numără și clorura de plutoniu, sunt calde la atingere. Însă contactul nu este recomandat, deoarece pot apărea leziuni.
Clorură de plutoniu () [Corola-website/Science/326306_a_327635]
-
întâmplă ceva ciudat. Se aștepta ca temperatura să scadă, în schimb ea a continuat să crească, soluția găsită atunci a fost de a crește influxul de aer. Acest lucru nu a făcut altceva decât să împrăstie materialele radioactive. Deoarece nivelul radioactivității era foarte ridicat, s-a declarat stare de urgență. S-a încercat analizarea pilonului cu un scanner, dar s-a bblocat din cauza nivelului prea mare al radioactivității. Tom Hughes, subșeful, s-a dus împreună cu un alt inginer să verifice personal
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
Acest lucru nu a făcut altceva decât să împrăstie materialele radioactive. Deoarece nivelul radioactivității era foarte ridicat, s-a declarat stare de urgență. S-a încercat analizarea pilonului cu un scanner, dar s-a bblocat din cauza nivelului prea mare al radioactivității. Tom Hughes, subșeful, s-a dus împreună cu un alt inginer să verifice personal, ei fiind îmbrăcați în costume antiradiații. Atunci au văzut că reactorul era roșu din cauza căldurii excesive. Atunci s-a realizat că reactorul luase foc, iar focul ținuse
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
calde cu apă minerală carbogazoasă în vane și bazine, bazine în aer liber cu apă minerală carbogazoasă, mofete și instalații de electroterapie și hidroterapie. Este tonic, moderat stimulant cu unele nuanțe de sedare Atât apa, cât si gazele mofetice au radioactivitate naturală mijlocie. Aerul este ozonat și bogat în aeroioni negativi. Culmile împădurite care înconjoarăm stațiunea, o feresc de vânturi puternice. Au cel mai important rol dintre factorii balneari, locali. Sunt ape carbonatate cunoscute drept "„borvize”"., utilizate fie în bazine - în
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
cetatea Balvanyos) - cu gustul cel mai plăcut dintre toate izvoarele stațiunii, are o apă bicarbonatată, magneziană, sodică, bromurată, feruginoasă, ușor radiactivă. La 2 km de Balvanyos se află izvorul Imola (Szejke), cu apă bicarbonatată, sodică, calcică, magneziană, iodurată, ce prezintă radioactivitatea cea mai ridicată dintre toate izvoarele stațiunii. Băile Mikes au în componență bazinele Hammás și Vallato, precum și izvoarele Bukki. Mergând în jos spre Bixad se mai găsesc câteva izvoare minerale, din care cel mai cunoscut este Utaszhazi, în preajma unui popas
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
Utaszhazi, în preajma unui popas acoperit pentru turiști. Sunt în număr de 3, grota "Puturoasă" și mofetele amenajate din centrul stațiunii și cea de la Băile Csiszár. Gazul mofetei din "Pasul Turia" provenit din andezite cu hornblendă și biotit este sub raportul radioactivității, pe primul loc - în România. Este posibilă lîngă unele dintre bazinele pentru cură externă, aflate în aer liber. Singura bază de tratament - aflată deocamdată (2013) în conservare, aparține fostului Sanatoriu Turia - actualul hotel Best Western. Există intenții de reactivare a
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
Dorin Mircea Stelian Poenaru (n. 9 aprilie 1936, Suiug, județul Bihor) este un fizician nuclearist și inginer român. A adus contribuții fundamentale la studiul teoretic al radioactivității prin emisie de particule grele (radioactivitate cluster sau radioactivitate exotică). DN Poenaru a terminat studiile liceale la Colegiul Național Emanuil Gojdu din Oradea unde în 1953 la bacalaureat a primit diploma de merit. A fost student la Facultatea de Electronică
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
Dorin Mircea Stelian Poenaru (n. 9 aprilie 1936, Suiug, județul Bihor) este un fizician nuclearist și inginer român. A adus contribuții fundamentale la studiul teoretic al radioactivității prin emisie de particule grele (radioactivitate cluster sau radioactivitate exotică). DN Poenaru a terminat studiile liceale la Colegiul Național Emanuil Gojdu din Oradea unde în 1953 la bacalaureat a primit diploma de merit. A fost student la Facultatea de Electronică și Telecomunicații din Universitatea Politehnica București
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
Dorin Mircea Stelian Poenaru (n. 9 aprilie 1936, Suiug, județul Bihor) este un fizician nuclearist și inginer român. A adus contribuții fundamentale la studiul teoretic al radioactivității prin emisie de particule grele (radioactivitate cluster sau radioactivitate exotică). DN Poenaru a terminat studiile liceale la Colegiul Național Emanuil Gojdu din Oradea unde în 1953 la bacalaureat a primit diploma de merit. A fost student la Facultatea de Electronică și Telecomunicații din Universitatea Politehnica București, pe care a
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
alfa poate fi considerată un proces de fisiune rece. A dezvoltat o nouă relație semi-empirică (SemFIS) pentru perioada de înjumătățire față de dezintegrarea alfa bazată pe teoria fisiunii, luând în considerare efectele de pături. Articolul cel mai frecvent citat în domeniul Radioactivitate cluster a fost publicat în 1980. Următoarele două au fost publicate în 1984 și în 1985 Începând din 1984, au fost confirmate experimental următoarele tipuri de radioactivități exotice: 14C, 20O, 23F, 22,24-26Ne, 28,30Mg și 32,34Si. Viețile măsurate
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
luând în considerare efectele de pături. Articolul cel mai frecvent citat în domeniul Radioactivitate cluster a fost publicat în 1980. Următoarele două au fost publicate în 1984 și în 1985 Începând din 1984, au fost confirmate experimental următoarele tipuri de radioactivități exotice: 14C, 20O, 23F, 22,24-26Ne, 28,30Mg și 32,34Si. Viețile măsurate sunt în bună concordanță cu prezicerile teoretice din cadrul modelului analitic al fisiunii superasimetrice (ASAF), dezvoltat de DN Poenaru, W. Greiner, și colab. Numărul anual de citări
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
fisiunii superasimetrice (ASAF), dezvoltat de DN Poenaru, W. Greiner, și colab. Numărul anual de citări ale lucrărilor lui D.N. Poenaru et al. arată creșterea bruscă din anul 1984 după ce Rose și Jones (Oxford University) au publicat prima confirmare experimentală a radioactivității 14C a 223Ra. Fenomenul radioactivităților exotice s-a bucurat de o mare popularitate. Evenimentul a fost descris în reviste științifice, inclusiv La Recherche Nr. 159, Oct. 1984 p. 1300; Science et Vie Nr. 808, Jan. 1985, p. 42; Physics Bulletin
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]