5,449 matches
-
taciturne piante incoronato. / Ivi, quando îl meriggio în ciel și volve, / la sua tranquilla imago îl Sol dipinge, / ed erba o foglia non și crolla al vento, e non / onda incresparsi, e non cicala / strider, né batter penna augello în ramo, / né farfalla ronzar, né voce o moto / da presso ne dă lunge odi né vedi. / Tien quelle rive altissima quiete; ond'io quasi me stesso e îl mondo obblio / sedendo immoto; e già mi par che sciolte / giaccian le membră
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de el cfr. Quasimodo e la critică, cît. 476 O figlio / Quale pena soffro! Îl tuo cuore non să; / e profondamente tu dormi / così raccolto în questa notte senza luce di cielo, / nel buio di legno serrato da chiodi di rame. / E l'onda lungă dell'acqua che passa / sul tuo capo, non odi; né îl rombo / dell'aria (Lamento di Danae, trad. Salvatore Quasimodo). 477 Prima divelte, în măr precipitando, / spente nell'imo strideran le stelle, / che la memoria e
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mereu deja", un intertext (2009, 54). Se pune problema amplasării intertextului și mai ales a interpretării locului lui. Textul B poate fi juxtapus, alăturat textului A, ceea ce produce un efect de discontinuitate ; dacă textul B va fi integrat, așezat în ramă, vom ști că accentul este pe continuitate. Juxtapunerea corespunde intertextualității explicite, în timp ce integrarea este un caz de intertextualitate implicită (ibidem, 56). Pasiunea pentru intertextualitate a adus și în teoria literară românească teze de doctorat publicate, lucrări care au îmbogățit neprețuit
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fie exprimată concluzia, excipit cu indice al entropiei ridicat. Cercetătorul nivelului de acțiune a influenței schopenhaueriene în opera eminesciană percepe deznodământul idilic. Considerăm că rezolvarea poveștii de iubire consumate în dimensiune telurică ocupă un plan secund, umbrită fiind de închiderea "ramei" din finalului nuvelei. Abordarea relațională a textelor eminesciene pe care o reclamă atenția la intratext ne-a învățat că nimeni nu e singur, niciun text, adică. Sensul excipitului sau morala aventurii lui Dan-Dionis se lămurește (niciodată pe deplin, motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pete, ceva care era chiar sânge. De-atunci, în diferite expoziții, am revăzut și alte versiuni. Valuri și unde izbeau de fiecare dată-n mine, încât ieșeam aproape surd din Strigăt. Acum mă uit din nou, rănit și palid, la rama lui. Ea n-a pățit nimic. Ce nesimțit dreptunghi! Rănit și palid, mă uit la rama lui, - mă uit la rama lui. A fost, e-acolo. Iată cum Iată cum stau, de fapt, lucrurile. Dacă-aș avea o lunetă, un
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
Valuri și unde izbeau de fiecare dată-n mine, încât ieșeam aproape surd din Strigăt. Acum mă uit din nou, rănit și palid, la rama lui. Ea n-a pățit nimic. Ce nesimțit dreptunghi! Rănit și palid, mă uit la rama lui, - mă uit la rama lui. A fost, e-acolo. Iată cum Iată cum stau, de fapt, lucrurile. Dacă-aș avea o lunetă, un microscop, aș fi, poate, ceva mai sigur că într-adevăr stau. Însă mi-am pierdut și
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
fiecare dată-n mine, încât ieșeam aproape surd din Strigăt. Acum mă uit din nou, rănit și palid, la rama lui. Ea n-a pățit nimic. Ce nesimțit dreptunghi! Rănit și palid, mă uit la rama lui, - mă uit la rama lui. A fost, e-acolo. Iată cum Iată cum stau, de fapt, lucrurile. Dacă-aș avea o lunetă, un microscop, aș fi, poate, ceva mai sigur că într-adevăr stau. Însă mi-am pierdut și luneta și microscopul. Așa, simt
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
pentru debandada pe care tot voi ați făcut-o la combinat? Vouă ce vă pasă? Săptămâna trecută l-am prins pe un șef de atelier, unu' Căldăraș, că se ocupă în timpul serviciului cu tot felul de oglinzi din alea cu ramă pirogravată. Și nu numai el! Avea vreo zece inși care se îndeletniceau de zor cu treaba asta pentru că domnul Căldăraș avea comenzi ferme de afară... Tot cartierul are oglinzi cu ramă pirogravată. Îs frumoase și alea, nu zic, și mie
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
serviciului cu tot felul de oglinzi din alea cu ramă pirogravată. Și nu numai el! Avea vreo zece inși care se îndeletniceau de zor cu treaba asta pentru că domnul Căldăraș avea comenzi ferme de afară... Tot cartierul are oglinzi cu ramă pirogravată. Îs frumoase și alea, nu zic, și mie-mi plac, dar pe făptași i-au sancționat pe trei luni cu câte o clasă de salarizare. Bine le-au făcut indivizilor, dar, în timpul ăsta, ei au vândut de nu știu câte salarii
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
mușița la gură. Zădărnicia lui colțoasă are toane, Vrea chipul să }i-l ia cu japca din icoane. Credința mea din neam în chingă nu te ține Să-ți lauzi Dumnezeul și să îți fie bine. Nu Sfântul meu din ramă se-ncruntă și oprește Să-ți porți curat voința, cum apa nici un pește Nu poate să-l rețină-n năvodul unei mări, Deși e-un țărm de-a pururi hotar în depărtări. Deasupra-i neted cerul, albastru, fără spini, O
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/8707_a_10032]
-
ia viața. După lovitura înspăimântătoare a lui Stoicea, "[c]reierii vrăjitorului se sleiră pe pod". Deziluzionat, eroul se sinucide: "Stoicea se duse pe zăgaz și, cu capul înainte, spintecă adâncul străveziu". Nuvela anticipează, în chip excepțional, una dintre povestirile în ramă ale lui Hermann Hesse: Biografia indiană, anexată la romanul utopic Glasperlenspiel (1943), în care ni se prezintă evoluția unei persona imaginate de Joseph Knecht, Magister Ludi. Astfel, Dasa ajunge să realizeze inconsistența lumii și irealitatea valorilor materiale în urma experimentării unei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
înflori la adăpostul întunericului: "ochii portretului scânteiau fosforic, ca ochii de topaz ai felinelor, în tufișuri, noaptea". Aceștia devin, subit, mobili: "Când am ridicat privirea, ochii fosforici nu mai erau acolo, scânteiau lângă ușă". Spre surprinderea eroului, care pipăie tabloul, "rama era intactă și neclintită pe perete, dar mâna n-a dat peste pânză înlăuntrul ramei a pipăit numai peretele gol și aspru". Începe, astfel, un joc tenebros, în care ludicul pare a fi doar anticamera nebuniei perceptive: "Am sărit să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
tufișuri, noaptea". Aceștia devin, subit, mobili: "Când am ridicat privirea, ochii fosforici nu mai erau acolo, scânteiau lângă ușă". Spre surprinderea eroului, care pipăie tabloul, "rama era intactă și neclintită pe perete, dar mâna n-a dat peste pânză înlăuntrul ramei a pipăit numai peretele gol și aspru". Începe, astfel, un joc tenebros, în care ludicul pare a fi doar anticamera nebuniei perceptive: "Am sărit să prind drăceștile lumini și luminile au săltat alături. Ochii, de prinși acum cu întunericul, deslușeau
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
să-i credem pe Frederick Cartwright și pe Michael Biddiss (2008: 62), la cumpăna dintre secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. 63 De altfel, ca și în Vâlva Băilor, avem de a face cu o expunere narativă în ramă. 64 Totuși, Gheorghe Lăzărescu opinează că scrierea lui Blecher este "greu de denumit roman" (1983: 229). Mihai Zamfir nu merge atât de departe, însă concede că avem de-a face cu un "[r]oman fără subiect, în care faptele au
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și în programul Seccesion-ului vienez, iar Gustav Klimt ilustrează din plin dignitatea de care se bucură artele decorative, pictorul introducând decorativul nu numai ca stilizare, ci și prin elemente de orfevrerie în spațiul tabloului, dar și în spațiul extern al ramei, care devine parte esențială a tabloului și nu doar accesoriu. Această schimbare în modalitatea de a percepe arta întreține o contradicție fertilă în opinia criticului ridicând utilul la demnitatea unei estetici particulare, unde valoarea estetică transcende valoarea de întrebuințare, dizlocând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolul unei vocații tragice a artistului sacrificat pe altarul propriei sale arte. Relevant pentru acest tablou al lui Loghi devine mixajul a două perspective "mitologice", cea greco-latină, speculată simbolist de secesioniștii münchenezi și cea a folclorului românesc care constituie deopotrivă rama tabloului, evocată prin titlu și subiectul epitomizat prin formula de basm. Acest mixaj constituie totodată expresia unei ezitări a pictorului între recuzita mitologică secesionistă de proveniență greco-latină, vehiculată de către maeștrii săi, Böcklin și Von Stück și revendicarea unui substanțial bagaj
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
autorul a numeroase studii de adolescenți. Apcar Baltazar (1880-1909) se adresează lumii basmului, însă valorifică bagajul mitologic autohton în dublul sens al abstractizării și narativizării lui. În proiectul de vitraliu intitulat Legenda lui Făt-Frumos, artistul realizează patru medalioane încadrate de rama tabloului propriu-zis care constituie și un traseu narativ-cronologic în pictură. Organizat naratologic, tabloul se citește asemeni unei cărți sau mai precis a unui In folio de la stânga la dreapta și de sus în jos. Aceste medalioane brizează spațiul tabloului ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
amărăciune funciară, un pesimism, sau cu termenii lui Dobrogeanu-Gherea, un decepționism care participa la modelajul sensibilității finiseculare. Înregistrat în cultura română drept poet romantic, "ultimul mare romantic european", opera sa relevă valențe multiple, integrând și o dimensiune decadento-simbolistă într-o ramă romantică, din care nu lipsesc accente clasiciste mai puțin evidențiate. Declinul fiziologic al poetului și finalul său tragic- mizerabilist impresiona opinia publică la sfârșitul secolului în așa măsură că o epigramă nefericită a adversarului său întru poezie, simbolistul Alexandru Macedonski
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
perle pe fondul de un albastru fluid al nemărginirii. Părul îndrăgostiților este auriu, marcă a contaminării simbolismului cu Art Nouveau-ul în diversele sale ipostaze, probabil secesionist-germană în cazul de față. Alături de părul auriu, care pare să traseze o a doua ramă a tabloului, perlele accentuează caracterul decorativ, dar și natura acvatică a reveriei. Corpurile celor două ființe par translucide, împrumutând culoarea neverosimilă a fundalului, culoare a visului care imprimă chipurilor starea de transă. Se poate decela totuși o influență a lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolistă. Șirato observa caustic prezența ani în șir a taboului la expoziții: "D-l Macedonski nu a mai lucrat, se pare, de câțiva ani, căci expune mereu același Muzicant Craemer ce stă să cadă, de pe fondul de gobelin, afară din ramă"297. Robert Cremer (1889-1928) nu are notorietatea unui Chopin sau Beethoven, însă pictorul a profitat de această figură pentru a realiza un portret al artistului, al creatorului prin excelență. Cremer este pictat așezat cu pălăria într-o mână și mâna
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Fundalul, nu întâmplător, este dat de un panou decorativ, fie o scenă războinică, oameni cu trompete și flamuri, fie o procesiune sărbătorească. Cremer este pictat din profil, ceea ce intensifică relația sa cu fundalul, conferind impresia de așezare în efigie, în rama artei sale muzicale, expresia picturală a unui libret. Compozitorul înfățișat pe fundalul artei sale cadrul estetic devine expresia vocației, latura esențială a compozitorului desprinsă de persoana sa și relipită ulterior -, se transformă în subiectul eroic, derivat al operei sale. Alexis
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care înlocuiește natura și naturalul unui peisaj. Apare și o simetrie tipică armonicelor decorative bazate pe progresii. Frunzișul copacilor se transformă în arcade cu trei trunchiuri în chip de coloane de o parte și de alta, acest portal constituie și rama tabloului, rama sa estetică, artificială, obținută prin estetizarea cadrului natural, efect de dublare a realității prin artificiu înscris prin stilizare în tablou. Acest fundal seamănă cu un panou decorativ, pe care este colat portretul criticului de artă. Este ca și cum Virgil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
natura și naturalul unui peisaj. Apare și o simetrie tipică armonicelor decorative bazate pe progresii. Frunzișul copacilor se transformă în arcade cu trei trunchiuri în chip de coloane de o parte și de alta, acest portal constituie și rama tabloului, rama sa estetică, artificială, obținută prin estetizarea cadrului natural, efect de dublare a realității prin artificiu înscris prin stilizare în tablou. Acest fundal seamănă cu un panou decorativ, pe care este colat portretul criticului de artă. Este ca și cum Virgil Cioflec i-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Rodul pântecului, darul maternității, al vieții, este împins la periferia tabloului sub forma repugnantă, derizorie a unui fetus, rezultat rezidual al unui posibil avort. De o femelitate fornicatorie, Madona lui Munch se află în transa unui extaz sexual. În spațiul ramei, într-un lichid roșu plutesc spermatozoizi, parodiere sarcastică a fertilității. Avem de-a face cu o maternitate avortată a unei Madone libidinoase care împinge într-o arie periferică, nesemnificativă, rezultatul accidental, rezidual al coitului. Madona lui Munch nu corespunde în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
constituie un afrodisiac suplimentar în jocul puterii și a simbolurilor ei, iar o parte din motivele decorative dobândesc o conotație sexuală ca în tabloul lui Edvard Munch, Madona (1894). Se pot observa o serie de cezuri pe care le creează rama, începând cu cea bustului, dar și a capului tranșat al lui Holofern, din al cărui chip pictorul nu reține decât jumătate. O altă cezură o realizează podoaba de aur pe care Judith o poartă la gât, sugestie în arie simbolică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]