3,005 matches
-
albastră, nemișcată. Trecu un tren atât de aproape am simțit că mă calcă și instinctiv m-am îndepărtat de geam. Strada mergea paralel cu calea ferată și nu-mi dădusem seama că șinele erau foarte aproape. Apoi trenul dispăru și reapăru marea. Grupuri de cuburi de ciment erau risipite în apa de lângă malul prea îngust, devorat de valuri, nu rămânea decât o porțiune de plajă nisipoasă și, imediat lângă ea, calea ferată. Și o mizerabilă înșiruire de blocuri de diferite forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
râde. — Ce-i de râs ? Poziționați copilul confortabil pe pat, alături de dumneavoastră, pe o parte. Susțineți-l cu brațul ca în imaginea alăturată. Nu mă uit la imaginea alăturată. Mă uit pe fereastră. Toma a dispărut din dormitor și a reapărut în grădină, unde și-a aprins o țigară și s-a așezat pe bordura de beton s-o fumeze. Stă cu genunchii crăcănați și scuipă periodic între tălpile bocancilor. Așteaptă. E miezul iernii în Anglia. Se trage cortina în jur
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
voiam să ne lămurim, să confruntăm traducerea cu originalul. Ce descoperim? Nu era nici măcar Bazakbal, era un roman tradus din franceză, de un autor belgian puțin cunoscut, Bertrand Vandervelde, intitulat... Așteptați să vi-l arăt. Cavedagna se îndepărtează și când reapare îți întinde un fascicul de fotocopii: - Iată, se; cheamă Privește în jos unde umbrele se-ndesesc. Avem aici textul francez al primelor pagini. Vedeți cu ochii dumneavoastră, judecați ce escrocherie ! Ermes Marana traducea un roman de doi bani, cuvânt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
finit și definitiv, la care nu e nimic de adăugat și nimic de omis. Dar te încurajează încrederea pe care Cavedagna continuă s-o nutrească în posibilitatea unei lecturi sincere, chiar și aici, în editură. Iată-l pe bătrânul redactor reapărând prin ușile de sticlă. Apucă-l de o mânecă, spune-i că vrei să citești mai departe Privește în jos unde umbrele se-ndesesc. — Ah, cine știe unde e... toate hârtiile afacerii Marana au dispărut. Paginile lui dactilografiate, textele originale, cimbric, polonez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cămăruța asta? Așteaptă să revină? — Ludmila era nefericită când era el aici... Nu mai citea... Apoi a fugit... Ea a fost prima care a plecat... Apoi a plecat el... Umbra se-ndepărtează. Respiri. Trecutul e închis. — Dar dacă el ar reapărea? — Ea ar pleca din nou... — Unde? — Ei... În Elveția... Ce știu eu... — Are pe altcineva în Elveția? Instinctiv te-ai gândit la scriitorul cu ocheanul. — Să zicem că e altcineva, dar e o poveste cu totul diferită... Bătrânul cu romanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
povestit. Mă întreb dacă volumele pe care le citește sunt liniștitoare sau alarmante. — Cum vă pare femeia? Liniștită sau alarmată? — Liniștită. — Atunci citește cărți alarmante. I-am povestit Ludmilei ideile stranii pe care le am despre manuscrisele mele: că dispar, reapar, nu mai sunt la fel ca înainte. Mi-a spus să fiu foarte atent: există un complot al apocrifilor care-și întinde pretutindeni ramificațiile. Am întrebat-o dacă în fruntea complotului se află fostul ei prieten. — Comploturile scapă întotdeauna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
una. IX Îți prinzi centura de siguranță. Avionul aterizează. Zborul e contrariul călătoriei: traversezi o discontinuitate a spațiului, dispari în gol, accepți să nu fii în nici un loc pentru o durată care e un fel de gol în timp; apoi reapari, într-un loc și într-un moment fără legătură cu „unde“ și „când“ al momentului în care ai dispărut. Ce faci între timp? Cum îți ocupi absența din lume și a lumii din tine? Citești; nu-ți desprinzi ochii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fâlfâind în cerul întunecat și le vedeam umbra întunecând stelele verzi. Era un zbor chinuit, întârziind să se desprindă de pământ, din umbra tufișurilor, de parcă numai zburând penele se convingeau că sunt pene și nu frunze spinoase. Îndepărtându-se răpitoarele, reapăreau stelele cenușii și cerul verde. Se iveau zorile, iar eu călăream pe drumurile pustii în direcția satului Oquedal. — Nacho - îmi spusese tatăl meu -, după ce voi muri, ia calul meu, carabina mea, de-ale gurii pentru trei zile, și apuc-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Așteaptă aici. El a dispărut la baie. Emmy a auzit apa curgând și nu s-a putut abține să nu se simtă puțin dezamăgită că n-o invitase și pe ea. Tocmai ridicase receptorul să comande room service când a reapărut Rafi. Ținea desfăcut în mâini un halat de hotel cu care a înfășurat-o ca într-o uriașă îmbrățișare, după care a condus-o la baie. Pentru dumneavoastră, doamnă, a spus el, făcând un gest reverențios cu mâna. Cada era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
domnule! în orice caz, asta ar însemna mai multe luni!" De altfel directorul era sigur că multă vreme de acum încolo străinii vor ocoli acest oraș. Această ciumă era ruina turismului. La restaurant, după o scurtă lipsă, a fost văzut reapărând domnul Othon, omul-bufniță, dar însoțit numai de cei doi câini dresați. S-a aflat că soția își îngrijise și înmormântase mama, și își continua acum carantina. \ Asta nu-mi place, îi spune directorul lui Tarrou. Cu sau fără carantină, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
DIN VREME ÎN VREME. CÂND SURPRINDEA UNA DIN ACESTE PRIVIRI, LE ZÂMBEA. ÎN STRADĂ, ZGOMOTELE FAMILIARE ALE NOPȚII SE SCHIMBASERĂ RÂND PE RÂND. CU TOATE CĂ NU SE DĂDUSE ÎNCĂ AUTORIZAȚIA, MULTE MAȘINI CIRCULAU DIN NOU. ÎNGHIȚEAU REPEDE ASFALTUL, DISPĂREAU ȘI APOI REAPĂREAU. GLASURI, CHEMĂRI, DIN NOU TĂCEREA, PASUL UNUI CAL, DOUĂ TRAMVAIE SCÂRȚÂIND LA O CURBĂ, FOȘNETE NESIGURE ȘI IARĂȘI RESPIRAȚIA NOPȚII. ― Bernard! ― Da. ― Nu ești obosit ? ― Nu. El știa ce gândea mama lui și că în acel moment îl iubea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ce mai Însemnau toate acestea, de vreme ce chiar Întreg Pămîntul ar fi ajuns să sfîrșească odată și odată, de la om la gîză. Nu ar fi scăpat nici o suflare, nici bacteriile nu ar fi rezistat, pentru ca, ipotetic, Într-o nouă geneză-Darwin, să reapară, pe scara evoluției, fie și În miliarde de ani, vreun alt Adam, vreo altă Evă. Un alt Thomas, o altă Ingrid, care - Într-un alt tîrziu - să facă iarăși sex protejat; numai pofte. Sămînța bărbatului nu trebuia refuzată, aruncată, digerată
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
că petrecerea ei este evenimentul cel mai important al săptămânii mele. Eduardo mi-a promis că va veni la petrecere, ceea ce, recunosc de bunăvoie, era evenimentul săptămânii mele. Julie a hotărât să vină însoțită de Todd, care, în mod clar, reapăruse pe lista ei lărgită de prieteni-de-ultimă-oră, iar Charlie era în LA. (Slavă Domnului. Gândul că s-ar fi putut încrunta la mine într-o cameră plină de sosii de-ale lui Robert și Ali nu era prea atrăgător.) Aerin are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
care consideră că viața nu există decât pentru a fi introdusă în tipare științifice preconcepute: Universul pare a ființa doar pentru a putea fi cercetat de savanți, remarca ironic Unamuno. Iar personajul principal al romanului, don Avito Carrascal, avea să reapară, episodic, total schimbat și înțelepțit de forța irezistibilă a vieții, și în Ceață. Între timp, în anii exilului francez, la Paris și la Hendaye (Hendaya, în spaniolă), marele creștin agonic dă una din cele mai curioase și mai dătătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu știu să gătesc, nu înseamnă că nu pot să fac absolut nimic. — Deci totul e OK, da ? Trish își ia geanta. Ai găsit chestiile de curățat ? — Ăă... mă uit în jur confuză. — În spălătorie ! Dispare un moment, după care reapare cu o cădiță albastră plină de produse de curățat, pe care o trântește pe masă. Poftim ! Și nu uita de Marigolds ! adaugă veselă. De ce să nu uit ? — Mănușile de cauciuc, spune Nathaniel. Ia o pereche imensă de mănuși roz din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din priviri. Nu e prea epatant, nu crezi ? Hai să-ți împrumut ceva de la mine. Dar nu mă deranjează să nu fie epatant, încep, cu un fior de alarmă, dar Trish a dispărut deja pe scări. Câteva clipe mai târziu reapare cu o cutie de bijuterii. — Poftim. Ai nevoie de un pic de glanț. Îmi dă o agrafă cu strasuri, în formă de căluț de mare. O am de la Monte Carlo. — Ăă... drăguț ! spun, privind agrafa înspăimântată. Înainte să o pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bune nu vor deveni rele și cele rele nu vor înceta să fie ce-au fost, așadar câinele Găsit se puse pe lătrat, mai întâi neliniștit când figura stăpânului păru că dispare în penumbra cuptorului, pe dată fericit văzându-l reapărând întreg și cu o expresie schimbată, sunt micile miracole ale iubirii, să-ți placă ce faci ar trebui să merite tot acest nume. Când Cipriano Algor intră din nou în cuptor, acum cu mătura în mână, Găsit nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lui Găsit, Câinele, Găsit, e același lucru, important este să ne hotărâm ce facem cu el, în ce mă privește, am o propunere, Și eu o intenție, îi tăie vorba Cipriano Algor, și imediat se ridică și merse în cameră. Reapăru după câteva minute, traversă bucătăria fără să scoată un cuvânt și ieși. Chemă câinele, Vino încoace, facem o plimbare, spuse. Coborî aleea urmat de câine, ajungând pe șosea se întoarse la stânga, în direcția opusă satului, și o luă pe câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
țineam să expun, cât mai fidel, ceea ce Manuscrisul de la Samarkand dezvăluie despre Khayyam, despre cei pe care i-a cunoscut, despre unele evenimente la care a asistat. Rămâne de istorisit În ce mod această operă, pierdută pe vremea mongolilor, a reapărut În miezul epocii noastre, prin ce peripeții a putut să intre În stăpânirea mea și, mai Întâi, prin ce noroc năzdrăvan am aflat de existența ei. Mi-am spus deja numele, Benjamin O. Lesage. În pofida rezonanței franceze, moștenire din partea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trebui să încerci și tu. Zi, cine era David Barrow? — Am uitat să plătesc o prostie de factură, zic. Ce tupeu pe capul lui! Auzi, să mă sune acasă! — Aa, că mi‑ai amintit. Stai așa... Dispare un moment și reapare, cu un teanc de plicuri în mână. — Le‑am găsit sub pat când am făcut curat și astealalte erau la mine pe masă... Probabil le‑ai uitat în camera mea. Are o grimasă. Cred că și astea sunt tot facturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Suze se întoarce în dormitor. — Ei! Cum merge? Tresar vinovată, clichez repede pe SEND, fără să mă obosesc să mai verific suma totală, ies de pe internet și mă uit iar în ecran, exact la timp ca titlul Capitolul întâi să reapară pe ecran. — Văd că muncești, nu glumă, zice Suze, clătinând din cap. Cred c‑ar trebui să mai faci o pauză. Cât ai scris? — Ă... destul de mult. — Pot să citesc și eu? Și, spre spaima mea, se apropie de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dar împotriva mormăielilor ei nu se putea face nimic. Brusc, coborându-și ochii asupra centurii, tresări. Ceva dispăruse de pe ecranul "căutătorului". ― Ce s-a întîmplat? întrebă Dallas. ― Parazit. Făcu o scurtă reglare a aparatului, sarcină îngreunată de mănușile incomode. Linia reapăru. ― Am pierdut-o, dar am regăsit-o. ― Probleme? se interesă vocea îndepărtată a lui Ash. ― Nimic grav, îl informă Dallas încercând să localizeze o masă solidă în furtuna de praf. Prea mult praf și vânt. Avem deja niște paraziți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
monstru agățat de fața lui Kane și să pună stavilă celor mai nebunești speculații. Reuși totuși să nu se gândească la ceea ce ar putea să-i facă în acest timp lui Kane. Așa și trebuia, altfel ar fi înnebunit Dallas reapăru, ținând în mâini cele trei prese metalice. Se puse imediat pe treabă, construind o targa rudimentară. Degetele-i tremurau de frică. Aruncă pe pietre mica platformă pe care o pusese la punct. Căzu la vreo doi metri mai jos fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
minciuni care nici nu ți se cereau, poate, dar în care credeai. Azi, încerci să răscumperi trecutul. Deci, scrii reclamații, contestații, sugestii... Critici și sesizezi și propui. Un adevărat ziarist voluntar! Curajos, gata să ne ajuți pe noi, păcătoșii. A reapărut dosarul politic, ca în ’50, așa ziceai? Și lucrurile nu se vor repeta, totuși, așa zici? Atunci, de ce nu scrii despre toate astea? Acum, riscul e redus și pensia vine lunar... Ne ajuți pe noi, păcătoșii, nu-i așa? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce se întâmplase. Tacâm pentru frumoasa soră Sonia, regina barului Levcenco, ținta, în fiecare seară, a unui neîntrerupt șuvoi de bilețele, flori, cărți de vizită, venind de la toate mesele. Vesela și incoruptibila pradă, un fel de momeală ațâțătoare a localului, reapărând, râzând, fluturându-și pletele negre, dansând frenetic, până în zori, când se retrăgea, palidă, ca o Sulamită epuizată de triumf și spaimă. Apăruse, în urmă cu vreo șase luni, uriașul șchiop și glumeț, Matus, misionarul sceptic, terorist și bețiv. Blând, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]