10,187 matches
-
realism. Pe acest palier s-ar putea spune că jurnalele instantanee sunt propuneri de trasee de viață și că ele pot fi retrăite, refăcute de oricine pe cont propriu. Nu impresiile prin transcrierea lor conștiincioasă vădesc scriitorul, ci notațiile vibrante, reflecțiile asupra evenimentelor, întâmplărilor și a mersului lumii. Florentin Smarandache este un prozator deghizat în reporter paradoxist. El desprinde semnificații din peisaj și din fapte. Realmente, Florentin Smarandache trăiește literar și paradoxist și se exprimă literar și paradoxist. Este preocupat de
FLORENTIN SMARANDACHE: „În Vestul Nesălbatic” – fotojurnal paradoxist, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339530_a_340859]
-
în plus, cu filosofema mesajului și cu cea a comunicării, care sunt impuse prin argumentare. Orientarea pe cercetarea spusei urmează presupunerilor cercetării orientate. Premisa de la care pleacă este aceea că atât în spațiul gândirii filosofice, cât și în acela al reflecției aplicate este necesară o conceptualizare a mesajului și comunicării. În acest sens, se impune regândirea rolului explicitului și implicitului în discursul prin care are loc organizarea conceptuală a experienței trăite, în structurarea cogitativă a materialului cognitiv. Tensiunea dintre implicit și
Mesajul în comunicarea filozofică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339522_a_340851]
-
metalimbajul filosofic. În comunicarea filosofică, limbajul verbal este utilizat și metalingvistic. Ca gândire despre gândire, filosofia nu are și nu poate avea un limbaj propriu, autonom și bine delimitat. Ea se folosește de limbajul comun, sterilizându-l filosoficește. Filosofia este reflecție sistemică și sistematică asupra filosofemelor, cunoaștere ce organizează conceptual-categorematic realitatea lumii, relevând structura abstractă a edificiului concret. După cum se desprinde apozitiv din această definiție calificativ-ostensivă, filosofemele sunt nuclee de semnificații condensate în concepte și categorii filosofice, în idei filosofice. Din
Mesajul în comunicarea filozofică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339522_a_340851]
-
conceptul pe care ea se bazează, integrator, polifonic. Versetele Apocalipsei biblice - devenite aici mottouri - ne introduc într-o atmosferă de totală reînnoire a artei literare. Astfel, Theodor Răpan face din conceptul de Poezie principiul suprem al creației sale, însoțindu-l reflecția profundă, căci obiectul ei este nemurirea vieții afective, a sensibilității și rafinamentului său intelectual. În setea de divin, de absolut, un topos concret se particularizează, acela al nașterii Poetului. Prin tehnica juxtapunerii, ca procedeu literar, poetul construiește în jurul fiecărui element
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
Oradiei, Editura „România în lume”, București, 2013, 20 lei; 93. Gomboș, Stelian, De vrei să te mântuiești cu întrebarea să călătorești..., Editura „Bunavestire”,Beiuș, 2013, 20 lei; 94. Gomboș, Stelian, Frânturi de învățături și cunoștințe: culegere de eseuri, meditații și reflecții asupra unor teme, subiecte și cărți”, Editura „Aureo”, Oradea, 2013, 25 lei; Atenție!! Comenzile la cărțile Domnului Stelian Gomboș se fac direct la autor, la Tel.: 0745/265661 sau E-mail: stelian gombos@ stelian gombos@ yahoo.com 95. Frrazzi, Fr. D., Isabella Orsini
Oferta de carte, luna martie, 2014. Informație distribuită de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339467_a_340796]
-
și Iluzia, Golul creaționist-Golul interior, Dumnezeu și Creația Să sunt dimensiunile filosofice ale poeticii sale existențialiste. Este o poezie plină de speranță, de un umanism și o bunătate contaminante, dar, în același timp, o poezie gravă care te obligă la reflecție privind existența umană raportată la Divinitate. Topos -urile și simbolurile te poartă cu gândul spre alte lumi, pline de armonie și încântare, ce amintește de clasicii greci, daca discursul poetic - lăsat să zburde în vers liber - nu ne-ar aduce
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
în plus, cu filosofema mesajului și cu cea a comunicării, care sunt impuse prin argumentare. Orientarea pe cercetarea spusei urmează presupunerilor cercetării orientate. Premisa de la care pleacă este aceea că atât în spațiul gândirii filosofice, cât și în acela al reflecției aplicate este necesară o conceptualizare a mesajului și comunicării. În acest sens, se impune regândirea rolului explicitului și implicitului în discursul prin care are loc organizarea conceptuală a experienței trăite, în structurarea cogitativă a materialului cognitiv. Tensiunea dintre implicit și
Stefan Vladutescu: Mesajul în comunicarea filozofică () [Corola-blog/BlogPost/339527_a_340856]
-
metalimbajul filosofic. În comunicarea filosofică, limbajul verbal este utilizat și metalingvistic. Ca gândire despre gândire, filosofia nu are și nu poate avea un limbaj propriu, autonom și bine delimitat. Ea se folosește de limbajul comun, sterilizându-l filosoficește. Filosofia este reflecție sistemică și sistematică asupra filosofemelor, cunoaștere ce organizează conceptual-categorematic realitatea lumii, relevând structura abstractă a edificiului concret. După cum se desprinde apozitiv din această definiție calificativ-ostensivă, filosofemele sunt nuclee de semnificații condensate în concepte și categorii filosofice, în idei filosofice. Din
Stefan Vladutescu: Mesajul în comunicarea filozofică () [Corola-blog/BlogPost/339527_a_340856]
-
și sincretică: fotojurnalul instantaneu. Este vorba despre un discurs literar hipertextual cu elemente fotografice, reportericești, culturale și științifice. Într-un fel, avem de a face cu un jurnal însoțit de fotografii confirmative, revelatoare. Mișcarea ideilor o asigură observațiile proaspete și reflecțiile paradoxiste, adică surprinzătoare și de profunzime. Mobilitatea și atenția la ceea ce este semnificativ sunt cele două caracteristici ale figurii spiritului creator ce se face vizibil. În acest cadru se înscrie tipologic și recentul fotojurnal instantaneu al lui Florentin Smarandache: „În
FLORENTIN SMARANDACHE: „În Vestul Nesălbatic” – fotojurnal paradoxist, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339564_a_340893]
-
realism. Pe acest palier s-ar putea spune că jurnalele instantanee sunt propuneri de trasee de viață și că ele pot fi retrăite, refăcute de oricine pe cont propriu. Nu impresiile prin transcrierea lor conștiincioasă vădesc scriitorul, ci notațiile vibrante, reflecțiile asupra evenimentelor, întâmplărilor și a mersului lumii. Florentin Smarandache este un prozator deghizat în reporter paradoxist. El desprinde semnificații din peisaj și din fapte. Realmente, Florentin Smarandache trăiește literar și paradoxist și se exprimă literar și paradoxist. Este preocupat de
FLORENTIN SMARANDACHE: „În Vestul Nesălbatic” – fotojurnal paradoxist, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339564_a_340893]
-
smereniei nu se face ca alternativă la disperare, ci ca gest intelectual, ca opțiune definitorie. Autorul se profilează ca o conștiință care decide în cunoștință de cauză, explicându-și lexicul credinței și ritualurile ei. Subcapitolul „Pelerini și pelerinaje” este o reflecție asupra a ce este pelerinul, ce este călătorul, ce este excursia și ce înseamnă pelerinajul. Se aduc la cuvânt, de asemenea, meditații despre ritualurile creștine. Ideea care iradiază întreg spațiul textual este afirmația Mântuitorului că „cel ce se smerește va
CONSTANTIN PĂDUREANU: Regăsirea de sine, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339561_a_340890]
-
bucur de-un strugure / Mi-e dor de nevinovăția vârstei” („Gânduri despre copilărie”); „Să mă întorc în timp mi-e frică / Și mă-nspăimântă orice amintire” („Cuib de turturică”). Trecerea timpului se arată a fi mai curând generatoare de visare și reflecție decât de suferință: „tot ce mi se-ntâmplă / Pare dintr-o poveste” („Despărțire”); „Trezește-mă mai bine din visare”(„Petale de uitare”). Ca pagină de adolescență se delimitează liceul; el este reținut prin elementele sale specifice: note, profesori, lecții și
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339588_a_340917]
-
2) existența unui mediu de difuzare a ideilor filosofice în limba română, cărți, cursuri și conferințe; 3) existența unei problematici și a unor sisteme filosofice specifice românești” (în „Pentru o nouă spiritualitate filosofică”). Aportul se constituie din introducerea materiei de reflecție în standardul rost vs tâlc instituit de Constantin Noica: rostul, fiind „mai apropiat de un înțeles deplin”, înseamnă sens, iar tâlcul, desemnând ce este „din plin expresie a jumătății de înțeles” (C. Noica, „Pagini despre sufletul românesc”, Humanitas, 1991, p.
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: „Vasile Pârvan – istoriosof” () [Corola-blog/BlogPost/339582_a_340911]
-
că uneori sunt obligat să mă repet. Dar nu este vina mea, ci a realității, a climatului de la noi” (11 februarie 2010). În 2010 constată că au trecut 50 de ani de la debutul în literatură și are un moment de reflecție nostalgică: „Doamne, chiar o jumătate de secol! Ce-am crezut și ce a ieșit?” Răspunsul și-l dă lucid și așezat: „O jumătate de secol de când scriu mereu și mereu același roman. De când, ca gazetar, mă simt dator să remarc
AUGUSTIN BUZURA: În stare de „nici vii, nici morţi” (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339589_a_340918]
-
nu este același cu eul auctorial. Eul liric configurat în Ioan Es. Pop are o formulă existențială ușor perceptibilă și complexă. Eul-instanță ce se revelă în textul liric este o ființă dotată cu organe de percepție și cu capacitate de reflecție. „A fi înseamnă a avea ființă” ( „Orașul” - „Porcec”). Ființa implozivă a liricii lui Ioan Es. Pop este „ființa minimă” ( „tot timpul au avut ai mei grija ca eu să nu am timp” - „Ieudul fără ieșire”). Istoria este scrisă deja, lucru
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
în speță cu bunicii. Iese în evidență Constantin, bunicul patern. Acesta este un om al istoriei la pas, un om al unei țărănești meditații tihnite. Fost jandarm, bunicul acoperă emoțional în devenirea familiei intervalul de după 1940. Lasă în zestrea de reflecții și emoții trăite a liniei genealogice și transferă nepotului o lecție și o privire de sus și de departe a lumii. Acest om rezolvă o problemă majoră: problema timpului existențial. Este un om ce n-ar mai lua viața de la
DAN IONESCU: Efectul identitar / The identity effect , de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339602_a_340931]
-
om, / în vanitatea convingerii lui / de a fi unic (pag. 43, câtă iluzie...) e o formă de meditație filosofică, des întâlnită printre versurile poetei, poate strecurate cu voită abilitate. Este una din calitățile cărții, anume aceea de a oferi spre reflecție cititorului teme apropiate poetei. La loc de cinste se află dragostea, trăită, durută, înălțată și pururi învingătoare. Printre file, ilustrațiile lui Radu Vasile Chialda sporesc prin tematica lor unda unui mister poetic ce străbate volumul. O poezie ca senzație (a
Emilia Dănescu: Zestrea toamnei () [Corola-blog/BlogPost/339622_a_340951]
-
și situațiile epice. Faptul categoricității și hotărârii, în receptare, lectorul îl percepe ca pe o alianță analitică în a examina mersul lumii. Îi sunt la îndemână lui Viorel Teodorescu conexiunile intertextuale, aluzia și arătarea cu degetul, insinuarea ironică și autoironică, reflecția senină, gluma și sobrietatea, umorul subtil și buimăceala inocentă, meditația amară și reflecția blazată. Dintre cele două elemente decisive ale narațiunii, personajul și construcția, povestirile ne arată un prozator în măsură să creeze personaje și capabil, pe viitor, să edifice
Vasile Teodorescu: Povestiri amare, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339609_a_340938]
-
pe o alianță analitică în a examina mersul lumii. Îi sunt la îndemână lui Viorel Teodorescu conexiunile intertextuale, aluzia și arătarea cu degetul, insinuarea ironică și autoironică, reflecția senină, gluma și sobrietatea, umorul subtil și buimăceala inocentă, meditația amară și reflecția blazată. Dintre cele două elemente decisive ale narațiunii, personajul și construcția, povestirile ne arată un prozator în măsură să creeze personaje și capabil, pe viitor, să edifice ansambluri epice mai extinse care să se adune pe o temă și să
Vasile Teodorescu: Povestiri amare, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339609_a_340938]
-
ea produce comic. Al doilea neologism (autentic și acreditat) este sufragiu. Ipingescu citește: „Nu vom putea intra pe calea viritabilelui progres, până ce nu vom avea un sufragiu universale” Jupân Dumitrache se mică: „Adicătele, cum vine vorba asta?”. „Ipingescu (după adâncă reflecție): A! Înțeleg! Bate în ciocoi, unde mănâncă sudoarea poporului suveran ... știi: masă ... sufragiu...” Jupân Dumitrache înțelege că este vorba de „servitor”: „Ei! Acu înțeleg eu”. Între „sufragiu” cu accent pe penultima silabă însemnând „vot” și „sufragiu” cu accept pe ultima
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Persuasiune şi interpretare la I. L. Caragiale (Persuasion and interpretation to I. L. Caragiale) () [Corola-blog/BlogPost/339603_a_340932]
-
înscrierea ca punct de reper în diacronia epicii axate pe tema morții; b) prin procedura epico-narativă complexă; c) prin fundamentarea unei teme pe care experiența derivată estetic din existența domestică a românului ultimilor 19 ani a făcut-o element de reflecție și problemă de formulă existențială: tema emigrantului inadaptat, metamorfozele și aporiile identității în procesul de comensurare a identității de emigrare cu identitatea de imigrare în cadrul interculturalității. Chiar din titlu, dacă avem încredere în el, două se profilează a fi coordonatele
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
filosofeme se produce. Primele filosofeme nu numai că au apărut în interiorul literaturii, ele au fost construite de literatură. A doua modalitate prin care filosoficul a apărut, a subzistat și a fost sincretic resuscitat de Derrida în literatură a reprezentat-o reflecția, meditația, contemplația. Ne este la îndemână să găsim ilustrări de meditație în miezul literaturii. Vom lua ca exemplu scrierile lui Nietzsche și vom aminti ca probă analiza filosofică realizată de Heidegger poemului parmenidian. Deschisă la sincretism, literatura a permis filosofiei
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul () [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
în plus, cu filosofema mesajului și cu cea a comunicării, care sunt impuse prin argumentare. Orientarea pe cercetarea spusei urmează presupunerilor cercetării orientate. Premisa de la care pleacă este aceea că atât în spațiul gândirii filosofice, cât și în acela al reflecției aplicate este necesară o conceptualizare a mesajului și comunicării. În acest sens, se impune regândirea rolului explicitului și implicitului în discursul prin care are loc organizarea conceptuală a experienței trăite, în structurarea cogitativă a materialului cognitiv. Tensiunea dintre implicit și
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesajul în comunicarea filozofică /The message in the philosophical communication () [Corola-blog/BlogPost/339584_a_340913]
-
metalimbajul filosofic. În comunicarea filosofică, limbajul verbal este utilizat și metalingvistic. Ca gândire despre gândire, filosofia nu are și nu poate avea un limbaj propriu, autonom și bine delimitat. Ea se folosește de limbajul comun, sterilizându-l filosoficește. Filosofia este reflecție sistemică și sistematică asupra filosofemelor, cunoaștere ce organizează conceptual-categorematic realitatea lumii, relevând structura abstractă a edificiului concret. După cum se desprinde apozitiv din această definiție calificativ-ostensivă, filosofemele sunt nuclee de semnificații condensate în concepte și categorii filosofice, în idei filosofice. Din
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesajul în comunicarea filozofică /The message in the philosophical communication () [Corola-blog/BlogPost/339584_a_340913]
-
revistei, precum și publicului cititor, care ne înconjoară cu simpatie și cădură.” Cu o istorie de 140 de ani, Timpul este una dintre cele mai complexe reviste culturale din România. Paginile ei dovedesc un excelent echilibru între prezentarea actualității culturale și reflecția liberă de falsul imperativ al noutății. În paginile revistei de cultură contemporană Timpul, observația obiectivă și reflecția critică se întâlnesc în cel mai firesc și mai fericit mod cu putință. Scrisă într-un ritm alert, dar cu idee și argumente
Revista TIMPUL a primit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler () [Corola-blog/BlogPost/339620_a_340949]