4,361 matches
-
Meyerhold, Brecht atribuie un nou rol spectatorului. El nu mai trebuie să fie un consumator ce asistă pasiv, cu o atitudine pe care Brecht o califică de "culinară", ci un observator care descifrează un mesaj politic. Fără participarea sa activă, reprezentația este incompletă. Spectatorul, inclus în evenimentul teatral, este "teatralizat", cum scrie Brecht în Drumul spre un teatru contemporan. Actorul, care vede atribuindu-i-se și lui un rol diferit, nu trebuie să se identifice cu personajul său, ci să-și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
inclus în evenimentul teatral, este "teatralizat", cum scrie Brecht în Drumul spre un teatru contemporan. Actorul, care vede atribuindu-i-se și lui un rol diferit, nu trebuie să se identifice cu personajul său, ci să-și amintească neîncetat, în timpul reprezentației, că povestește evenimente trecute. Brecht multiplică sfaturile cu privire la el și îi sugerează diferite mijloace pentru a rămâne stăpân pe jocul său. "Comediantul care renunță la metamorfoza integrală, scrie el în Noua tehnică de artă dramatică, dispune de trei procedee care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe care le-a produs omul, în preistorie, cele pe care le-a pictat în grote ca Lascaux sau Altamira, cele pe care le-a gravat pe stâncă, precum în valea Minunilor, sunt stilizate. De-abia târziu în istoria umanității reprezentațiile plastice devin figurative. Dacă stilizarea caracterizează teatrul grec și teatrul clasic, o tendință către realism apare timid la sfârșitul clasicismului, ce culminează cu drama, de la Diderot la Zola, moment de răscruce în istoria teatrului occidental, care marchează o cotitură hotărâtoare
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acțiuni care se desfășoară în locuri diferite. Decor succesiv. Se schimbă în funcție de locurile în care se desfășoară acțiunea. Schimbarea poate avea loc la vedere sau cu cortina lăsată. Decor unic. Reprezintă un singur loc care nu se schimbă în cursul reprezentației. Didascalii. Indicații scenice (inclusiv numele personajelor înaintea fiecărei replici). Ele informează asupra spațiului în care se desfășoară acțiunea, asupra jocului și asupra emițătorului mesajului. Ditiramb. Poreclă dată lui Dionysos, apoi, prin extensie, cântec religios în onoarea sa care ar fi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în aer liber). Este cea mai veche. Scenă închisă. Ascunsă în parte, fiind închisă într-un fel de cutie, deschisă în față, total ascunsă când e coborâtă cortina. Este scena după moda italiană. Scenografie. Arta de a da formă spațiului reprezentației (se naște în secolul al XVI-lea, odată cu introducerea perspectivei). Spațiu dramaturgic. Spațiu imaginar pe care scena nu-l arată niciodată (evocat numai de dialog). Spațiu scenic. Spațiu în care se joacă acțiunea (poate fi descris în dialog și în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
uni Nunti cu ea ca soț după ce o răpi. Ieși de-aici o fiică, ce mama-i o ascunse; Numită Ifigenia de cel ce o seduse." (n.tr.) 17 Opera este importată din Italia de Mazarin în 1647, cu o reprezentație din Orfeo. 18 Sublinierea noastră. 19 În Poetica d'Aristotele vulgarizzata e sposta, publicată în 1570, Castelvetro distinge patru tipuri de asemănare, posibilul credibil, posibilul necredibil, imposibilul credibil și imposibilul necredibil. În acest tablou cu patru intrări, în care prima
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu e atrăgătoare Dacă în sinea mea minunii nu pot să-i dau crezare." (n. tr.) 21 Corneille se situează aici atât într-o perspectivă internă care ține de înlănțuirea acțiunilor, cât și într-o perspectivă externă, legată de condițiile reprezentației, adică de timp și de loc. Prin "nevoia poetului de a-și atinge scopul", el înțelege nevoia de a respecta unitatea de timp și unitatea de loc; prin "nevoia de a-și face actorii să-l atingă", adică personajele sale
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Academia condamnă Cidul, asta se datorește faptului că succesul răsunător al acestei piese neconformă cu regulile o neliniștește. Când Corneille scrie Cidul, în 1636, el califică piesa drept tragi-comedie, gen fără reguli. Cum piesa îi este taxată, chiar de la primele reprezentații din 1637, de nerespectare a regulilor, el o plasează, începând din 1648, printre tragedii, gen conform cu regulile. 23 "M-aș încrede destul de mult în aprobarea parterului, pe motivul că printre cei care îl compun, există mai mulți care sunt capabili
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Musset nu trec de rampă. Premiera Nopții venețiene în 1830 este un eșec usturător. De aceea poetul întoarce spatele scenei, creând Un Spectacol într-un fotoliu, pe care îl rezervă plăcerii lecturii, fără să-i pese pentru moment de reprezentație. De-abia în 1847, cu succesul lui Un Capriciu, la Comedia Franceză, unele din operele sale dramatice obțin în fine consacrarea meritată. Dacă Hugo triumfă cu Hernani, a cărei premieră provoacă celebra "bătălie", și cunoaște un oarecare succes cu dramele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1773, al doilea Faust în 1831. La Weimar este reprezentat primul Faust în 1829. 73 Le Génie du Christianisme de Chateaubriand (n.tr.) 74 Este teatrul la modă unde se joacă melodramă. 75 Comedianții nu vor putea da decât două reprezentații, pe 31 iulie și pe 1 august 1822. 76 Este pentru prima oară când această revistă engleză publică un articol în franceză. 77 "Mouchoir" în franceză, provine de la vb. "(se) moucher", "a (-ți) sufla nasul", considerat termen vulgar. (n.tr
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Polonezul Tadeusz Kantor, de formație pictor, a fost unul din cei mai mari regizori ai secolului. Înrudit cu dadaismul, el a debarasat, ca și Craig, ca și Artaud etc., scena de orice realism. 30 Jacques Derrida, "Teatrul cruzimii și încheierea reprezentației", Critique, nr. 230, iulie 1966. 31 Vezi tomul 1 din Voies de la création théâtrale, consacrat în întregime teatrelor de improvizație. 32 Este una din experiențele cele mai deosebite în care, prin creație colectivă, niște interpreți vor să încerce să schimbe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rezultate din cuplarea combinatorie a celor trei instanțe ale comunicării: personaje, autor și public. Teatrul presupune un dialog multietajat în care Receptorul (spectatorii) decodează mesajul piesei și transmite propriul mesaj de răspuns prin aplauze, hohote de râs etc. La prima reprezentație în versiunea modificată în 1950, La Cantatrice Chauve a produs o reacție de surpriză atât asupra publicului cât și, dacă acordăm credit confesiunilor din amintitele Note, asupra dramaturgului însuși. "Genialul farsor" pretinde că a asistat cuprins de uimire la convertirea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
grotesc devine ironia din "viceversa" catastrofală din Două loturi, precum și cea din "convertirea" la creștinism a evreului Leiba Zibal din O făclie de Paști 181. Note grotești sunt de găsit și în Păcat, în comportamentul inuman al Ilenei și în "reprezentațiile" lui Mitu Boieru. În respectivul episod al nuvelei, panorama unei lumi avide de spectacol, iresponsabilă și inumană, își găsește expresia potrivită în grotesc, în timp ce situația mizeră și depravată a micuțului actor, diluează aciditatea caricaturii în umor: Pe trotuarul cafenelii pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se întrevadă, exact ca în schița caragialiană Un artist, adevarata impresie produsă de acest cabotin mitoman din tagma Amicului X. Naratorul aparent naiv descoperă astfel că vestitul bărbier nu doar "rade", ci și "pune bărbi" în orice conversație care urmează reprezentațiilor de megalomanie date de clienții necontraziși fățiș, ci contestați categoric în lipsă, prin argumente care evidențiază propria-i experiență fantezistă. Frizeria devine un loc al propagării minciunilor sfruntate: un tenor pretinde că ar fi cel care i-a învățat pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din Țara de Kuty este o versiune de "savant" creionat incisiv drept o culme a ridicolului. I s-ar cuveni un trofeu al ignoranței absolute deservite de o inegalabilă superbie. Spre hazul mușteriilor de la bărbier un fel de agora pentru reprezentațiile de mitomanie și megalomanie Mya Lak perorează: Nu-ți închipui cum seamănă limba franceză cu limba noastră. Dacă nu mă duceam la Paris, n-aș fi crezut nici eu. Cum intri pe granița Franciei, nu auzi decât merçi și bonjur
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai bine caracterizate prin termenul de "caragialian", ca atribut suprem care le pune în evidență posibila valoare estetică. De exemplu, piesa lui Gheorghe Sion, Candidat și deputat, scrisă într-o primă variantă în 1869, deci cu zece ani înaintea primei reprezentații a Nopții furtunoase, este apreciată de Vicu Mândra în Istoria literaturii dramatice românești datorită virtuților "precaragialiene"92 ale tipologiei de politicieni și ale "elementelor prevestitoare ale limbajului cațavencian"93. O intuiție caragialiană esențială combinația tipologică a politicianului demagog este ipostaziată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Închisorii, am fost dus, chinuit de durere, spre celula mea, și În drum spre ea am fost surprins să aud un mare cor bărbătesc cântând „Dacă Încă ai o mamă“. Abia mai târziu am aflat motivul pentru care exista corul: reprezentațiile sale aveau loc la ordinul SS-ului pentru a se acoperi țipetele din celulele de pedeapsă, unde prizonierii erau bătuți la fundul gol cu biciuri ude. Ca fost polițist, văzusem interiorul a multe Închisori la viața mea: Tegel, Sonnenburg, Lacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sejururi la Quentin pentru incendii provocate cu premeditare. A fost prins masturbându-se la locul ultimului incendiu pe care-l stârnise - locuința unui șef de formație, care se spune că l-ar fi tras în piept cu niște bani după o reprezentație într-un club. Fapta i-a adus doisprezece ani la răcoare. De când fusese eliberat, muncea ca spălător de vase și locuia în adăposturile Armatei Salvării. Charles Issler era pește și avea obiceiul să mărturisească că el le-a făcut felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
imediat mâna la gură și la nas. Era mirosul scârbos și greu al descompunerii. Al cărnii lăsate prea mult timp În soare. Mirosul morții. 11 Agentul Steve se clătină o dată, de două ori și eșuă În tufișuri, unde făcu o reprezentație zgomotoasă și susținută a stării de greață În care se afla. — Vezi? zise Tipul nervos de la consiliu. Ți-am spus eu că e groaznic? Ți-am spus? Logan dădu din cap și răspunse afirmativ, chiar dacă nu ascultase o vorbă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și le smulse, o urmă roz i se contură În jurul gurii. O urmă albă arăta locul unde probabil se aflase turbanul său, iar pielea capului său chel strălucea. Logan sări În poziție de drepți. Deschise gura ca să Întrebe cum ieșise reprezentația din seara aceea, dar inspectorul Insch ajunse primul la subiect. — Ce mama naibii crezi că-nvârți, sergent? Își trase jos cerceii cu clips și-i trânti pe birou. — Să nu... — Richard Erskine. L-am găsit. Sub stratul de machiaj, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
indiciu despre unde s-ar putea afla. Capitolul IV Și acum, onorată audiență, un scurt moment de respiro. Amintiți-vă cu plăcere de „Călăul Leneș”... și savurați nerăbdarea ce vă cuprinde în așteptarea a ceea ce va urma. Respirați adânc. Următoarea reprezentație va începe foarte curând... Omul mergea aparent fără țintă pe străzile din Manhattan, în apropiere de Broadway. La un colț de stradă, se opri ca și cum ar fi încercat să își aducă aminte ceva important și se trase în umbra unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care îl închiriase aici cu doar câteva luni în urmă și care era complet diferit de locuința sa permanentă situată în apropierea orașului Las Vegas, în plin deșert. Malerick descuie în grabă și pătrunse în apartament. După cum vă spuneam, următoarea reprezentație va începe foarte curând. Deocamdată, onorată audiență, puteți discuta în șoaptă cu cei din jurul dumneavoastră despre ceea ce tocmai ați văzut și despre ce ar putea urma. Al doilea număr al spectacolului nostru presupune alte calități din partea protagonistului nostru dar va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
însă asta nu-l împiedică să o mai vadă o dată cu maximă atenție și concentrare. Aici era din nou mâna mentorului său, care îl convinsese de importanța regulii 100:1 - trebuie să repeți 100 de minute pentru fiecare minut al unei reprezentații. În timp ce viziona caseta, trase lângă el o măsuța foarte mică pe care repetă fără a-și privi mâinile câteva trucuri de bază cu cărțile de joc: „Coada de Porumbel”, „Tăierea Celor 3 Mormane”. Urmară alte câteva, cu un grad mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fără a ști însă Houdini era și un magician excelent, care practica iluzionismul, făcând să dispară asistenți și elefanți, și magia de salon sau prestidigitația. Malerick fusese foarte influențat pe parcursul carierei sale de Houdini; de altfel, când și-a început reprezentațiile în adolescență, numele său de scenă era Micul Houdini. Particula „erick” din actualul său nume era un omagiu adus vieții sale de dinainte de incendiu, dar și un omagiu adus lui Houdini, al cărui nume real era Ehrich Weisz. În ceea ce privește prefixul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Nimic din trecutul ei însă nu semăna cu așa ceva: fusese o fată normală, elevă de nota 10, gimnastă, căreia îi plăcea să gătească și care cântase în corul școlii. Pasiunea pentru magie apăruse subit, după ce asistase cu familia la o reprezentație a lui Penn și Teller în Cleveland și după ce îl însoțise pe tatăl ei într-o călătorie de afaceri în Las Vegas și văzuse din nou câteva spectacole de acest gen. Aceasta era toată povestea. S-a înscris la 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]