5,422 matches
-
În acest proces, căci instituțiile, oricare ar fi intenția creatorilor lor, nu pot avea ca efect decât organizarea fragmentării sociale și slăbirea proiectului politic” (ibidem, p. 269). Din această perspectivă, trebuie depășită obsesia militanților comunitari cu privire la identitatea culturală. Iar tradiția republicană ne permite acest lucru, pentru că ea nu confundă problematica identitară cu cea a constituirii unei comunități politice. În acest sens, este necesar, lucru subliniat cu tărie și de Tocqueville, să corectăm defectul major al democrației liberale, respectiv Închiderea fiecăruia În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a constituirii unei comunități politice. În acest sens, este necesar, lucru subliniat cu tărie și de Tocqueville, să corectăm defectul major al democrației liberale, respectiv Închiderea fiecăruia În interesele sale egoiste În detrimentul participării la viața cetății. Aceasta este semnificația luptei republicanilor francezi din secolul al XIX-lea, printre care și Charles Renouvier, care Înțeleseseră că Republica nu-și poate asigura existența pe termen lung fără a le oferi celor mai defavorizați condiții pentru un trai decent și că este imperativ să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Renouvier, care Înțeleseseră că Republica nu-și poate asigura existența pe termen lung fără a le oferi celor mai defavorizați condiții pentru un trai decent și că este imperativ să se țină seama de exigențele solidarității și ale fraternității. Pentru republicani, libertățile nu se reduc la drepturile garantate de stat, adică la ceea ce filosofia politică numește „libertatea negativă”. Dacă a o privilegia pe aceasta din urmă Înseamnă „a defini libertatea exclusiv În termeni de independență a individului În raport cu orice interferență din partea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
piedicile, ci și În a atinge scopuri urmărite În mod conștient, cu alte cuvinte, În a ne exercita cetățenia, În a participa la suveranitate și a controla autoritatea politică, fără să ne mulțumim doar să ne păstrăm independența privată. Acțiunea republicană ne apare ca o critică internă a modernității politice, În măsura În care nu contestă principiul neutralității statului În privința concepțiilor despre Bine (și deci separarea dreptului de morală). Ea constituie o metodă de a apăra modelul liberal Împotriva propriilor derive. Este clar că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
tradiție, asupra vieții bune. Nu ne-am putea imagina atunci crearea de noi raporturi Între stat și societatea civilă, raporturi de natură să dea mai multă legitimitate ideii de bine comun Într-un cadru liberal? Întrebarea, deloc iconoclastă pentru un republican, invită la a păstra vii principiile care structurează societățile noastre, eventual reformulându-le. Această propunere respectă ideea conform căreia cetățenia nu este o esență, ci un construct istoric. Este perfect posibil să ne facem griji pentru binele comun, rămânând În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cu un sens complet schimbat. Într-adevăr, acum nu mai face trimitere la acceptarea puterii unui suveran În prezent și În viitor, ci corespunde unei socializări trecute. Așa cum scrie Patrick Weil (Weil, 2002, pp. 60-61), „legea din 1889 creează utilizarea republicană a dreptului solului”, care Întemeiază cetățenia pe „Însușirea codurilor sociale”, și nu „pe un act voluntar și contractual”. Crizele cetățeniei În secolul XX. Între 1889 și 1998, dreptul a evoluat prea puțin, Însă a dat naștere unor importante mobilizări politice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
regionalizare sau de discriminare pozitivă pe baza unei identități anume (cazul imigranților harki 1, de exemplu, și, mai general, al musulmanilor) dezvăluie o puternică crispare În numele unei concepții asupra statului. Principiul egalității În fața legii, care este unul dintre fundamentele „pactului republican”, pare, În ochii unora, să interzică luarea În considerare a tuturor diferențelor culturale și deci a ceea ce americanii numesc affirmative actions. Referințele la „suveranitate” În cadrul construcției europene, la „unitatea intangibilă a Republicii” care interzice recunoașterea existenței unui popor corsican sau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
meritocratică (ceea ce invalidează În opinia sa orice tentativă, pentru că ordinea pieței nu poate recompensa meritul)? Desigur, a priori, acesta constituie un criteriu solid de măsurare a ceea ce e drept. În Franța, mai ales, suntem extrem de sensibili la noțiunea de „elitism republican”, care conciliază În mod util excelența și preocuparea pentru egalitate. Recompensând meritul, avem, așa cum subliniază Alain Boyer (Boyer, 1995, p. 44), sentimentul că suntem aproape de ceea ce constituie valoarea reală a unui individ. Și totuși, termenul este polisemic. Vorbim despre competențe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu mai intră În categoria chestiunilor morale față de care se pretinde neutralitatea statului. Și totuși, fără a neglija importanța problematicii identității culturale, este preferabil să o separăm de chestiunea constituirii unei comunități politice. Această distincție se află În centrul tradiției republicane. Filosoful britanic Quentin Skinner ilustrează acest punct de vedere: sprijinind puternic ideea de bine comun, el contribuie la o reînnoire profundă a poziției liberale. Pornind de la lectura lui Rawls, Skinner se Întreabă dacă este justificat să considerăm că „cel mai
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În ochii moștenitorilor spirituali ai lui Hobbes, dar care pare de natură să Îmbine idealurile de dreptate și de libertate, pe de o parte, cu binele comun, pe de altă parte. Această Îmbinare este posibilă datorită faptului că, În tradiția republicană, analiza libertății individuale face parte dintr-un ansamblu mai larg de analiză a libertății comunităților politice. Nu este așadar impropriu să vorbim despre un stat liber: „La fel ca un om liber, un stat este liber atunci când poate acționa conform
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
rezumată astfel: „În esență, formula republicanismului a constat În a considera că drepturile-participări presupun existența drepturilor-libertăți și În același timp garantează, prin Însăși exercitarea lor, luarea În considerare a exigențelor solidarității sau fraternității” (Mesure și Renaut, 1999, p. 329). Poziția republicană constituie În mod fundamental, după părerea noastră, un mijloc de apărare a modelului liberal Împotriva propriilor derive. Așa cum nota Jean-Fabien Spitz, „dacă dorim să fim liberi, există acțiuni pe care este rațional să le efectuăm și scopuri pe care este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
1904 și 1918). Φ ALTERITATE, CĂLĂTORIE, Etnocentrism, Metisaj, STRĂIN Ftc "F" Fraternitatetc "Fraternitate" Fraternitatea pare incontestabilă, universală, iar prestigiul său se datorează tocmai acestei demnități. Întotdeauna mai mult sau mai puțin conciliabile ori discutate, libertatea și egalitatea, care completează deviza republicană franceză, nu se bucură de același privilegiu. Și totuși, fraternitatea nu pare să fie, cel puțin la prima vedere, decât o metaforă de origine familială, limitată la societăți Închise sau extinsă la Întreaga umanitate. Suntem „Între frați” sau „cu toții frați
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sugestiv și nu și-a pierdut rezonanța spirituală: „Evreul, mahomedanul și creștinul sunt frați cu noi, căci creatorul lor este și al nostru”, proclamă deputatul Thorillon la 1793. Robespierre, care cu trei ani mai devreme ceruse să se Înscrie deviza republicană pe drapelul Gărzilor Naționale, declară la rândul său că oamenii din toate țările sunt frați. Însă această universalitate nu este creatoare de drept, căci de fapt ea nu-i cuprinde și pe aristocrați sau pe „complicii” lor, care sunt trimiși
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nici biologică, nici socială. Nu poate fi nici situată exact, pentru că nu se manifestă prin nici o acțiune care să-i fi proprie. Nu ne-o putem imagina decât implicită și, În acest sens, irealizabilă. Totuși, cei care au conceput deviza republicană aveau fără Îndoială dorința sau ambiția, sau poate doar iluzia, de a-i conferi un rol precis. De ce a rămas fraternitatea, În ciuda tuturor rezervelor, alături de cele două ilustre vecine ale sale? Bergson susține că ea „le reconciliază pe cele două
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ă drept speranță de a menține,cu orice preț, ceea ce s-a câștigat de-a lungul istoriei Împotriva forțelor ce distrug coeziunea socială și pacea. Acesta este probabil spiritul În care, În toiul vijeliei barbare, de Gaulle a reabilitat deviza republicană franceză abolită În acel moment (Discursul de la Londra, 15 noiembrie 1941). Astfel, fraternitatea ar trebui Înțeleasă ca o referință care nu se discută, care nu se definește, care nu are un loc al său În gândire și În acțiuni, care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
profesor sau unui reprezentant al statului trebuie să antreneze imediat o sancțiune. În aceste cazuri, este periculos să continuăm să vorbim despre incivilitate: riscăm astfel să ascundem pentru persoana violentă originea și consecințele propriilor sale acte de violență. Modelul integrator republican nu mai funcționează, pentru că nu mai există reperele și normele necesare. În schimb, civilitatea, bine Înțeleasă, situată la nivelul pedagogiei formelor reciprocității, poate contribui la modelarea unei cetățenii participative și atente la celălalt. Trebuie așadar insistat asupra funcției mediatoare a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
se afirmă În concluzie, vor fi tentați să se supună unei noi puteri tutelare egalizatoare. O dată cu Emile Durkheim și cu tradiția inaugurată de Școala de la Chicago Însă, sociologia va dezvolta tentative de explicare la nivel global. Emile Durkheim și integrarea republicană. Toată opera lui Durkheim, de la prima sa lucrare importantă (Diviziunea muncii În societate, 1893) până la ultima (Formele elementare ale vieții religioase, 1912), trecând prin Despre sinucidere (1897), stă sub semnul coeziunii sociale. Această chestiune, așa cum se pune ea În Franța
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Dacă la Început s-a considerat că diversitatea etno-culturală este un fenomen tranzitoriu, fie din cauza statutului temporar al „lucrătorilor străini”, fie pentru că populația de imigranți era Îndemnatăă prin mecanismele de reglementare ale statului-providență ă să se integreze rapid În cetățenia republicană, până la urmă s-a ajuns la concluzia, așa cum s-a Întâmplat și În SUA În anii ’60, că eterogenitatea este de acum o caracteristică permanentă a societăților moderne avansate. Societatea salarială era zdruncinată din temelii. Noua problemă socială. Această zdruncinare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
se facă deosebire Între ele, cel mai adesea primul se referă totuși la legăturile sociale concrete (comunitate, loc de muncă) ce unesc individul cu ceilalți membri ai societății, În vreme ce al doilea are un sens mai politic, ca În expresiile „integrare republicană” sau „integrare cetățenească”, semnificând participarea efectivă la viața cetății. Integrarea culturală. Chestiunea integrării imigranților În viața politică națională contribuie și ea la reînnoirea problematicii sociale, așa cum am descris-o până acum. Populațiile la care se referă sunt mai afectate de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Ceea ce nu este Întru totul valabil În Franța. Aici, chestiunea imigrării este și rămâne În mare parte definită ca o problemă socială, În vreme ce chestiunea plurarismului cultural s-a afirmat mai puțin. Acest lucru se datorează În mare măsură specificității modelului „republican”, care ezită mai mult decât În alte părți ă În special prin comparație cu modelul anglo-american: Statele Unite, Marea Britanie, Canada, Australia ă să recunoască pluralismul ca un element fundamental al realității naționale. Această stare de lucruri confirmă constatarea făcută de Dominique
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ca În Scoția sau Țara Galilor. În Germania, ca și În Franța, s-au folosit cu precădere termenii de „străin”, de „lucrător invitat” (Gastarbeiter) sau de „imigrant”, ceea ce ne duce cu gândul la importanta componentă coezivă ă culturală, În cazul Germaniei, republicană, În cazul Franței ă ce caracterizează integrarea. Acești termeni fac trimitere la un statut temporar, care urmează să dispară fie prin Întoarcerea În țara de baștină (Germania), fie prin accederea la cetățenie, proces prin care „imigrantul” se integrează fără diferențiere
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Franței ă ce caracterizează integrarea. Acești termeni fac trimitere la un statut temporar, care urmează să dispară fie prin Întoarcerea În țara de baștină (Germania), fie prin accederea la cetățenie, proces prin care „imigrantul” se integrează fără diferențiere În universalismul republican (Franța). Abia recent au Început să apară studii care iau În considerare experiențele de discriminare sau de păstrare a trăsăturilor culturale specifice dincolo de prima generație de imigranți, sociologii francezi rămânând de foarte multe ori reticenți când trebuie să vorbească despre
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
reamintim că tradițiile istorice continuă să influențeze modul În care răspundem la aceste Întrebări. Este chiar bine că se Întâmplă astfel, pentru păstrarea unei vieți politice care să Însemne ceva. Politica de responsabilizare și de recunoaștere și cea de integrare republicană rămân oricum două căi diferite de a răspunde la aceeași Întrebare: cum să trăim Împreună, diferiți fiind? J.Y. T. & BARTH Fredrik (coordonator) (1969), Ethnic Groups and Boundaries. The Social Organisation of Culture Difference, Londra, Allen and Unwin, și Boston
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
catolicii grupați În jurul ziarului L’Avenir. Respingând orice control al statului asupra credințelor religioase, acest ziar cere În mod explicit separarea Bisericii de stat. Intenția este aceea de a denunța concordatele, pentru a elibera Biserica de o tutelă insuportabilă. Opoziția republicană nu trebuie decât să le imite pașii. Ea dorește să elibereze statul de orice contaminare ecleziastică. Romantismul politic lasă locul pozitivismului și scientismului raționalist, care se afirmă Împotriva credințelor religioase, bănuite că ar aliena conștiințele și ar Înăbuși voința individuală
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
stârpească total religia. Nu este vorba doar despre excluderea personalului religios din viața publică, ci despre eradicarea ideii Înseși de credință. În acest climat s-au votat textele care vor duce la separarea oficială a Bisericii de stat. Separarea Ofensiva republicanilor s-a concentrat În trei direcții principale: supunerea Bisericilor față de dreptul comun, dispersarea congregațiilor religioase și laicizarea școlii. În ceea ce privește primul obiectiv, acesta a fost atins progresiv. Seminariștii au fost obligați să satisfacă și ei stagiul militar (1889), a fost suprimată
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]