12,084 matches
-
prezent cel puțin 7 astfel de subtipuri virale cu afectare primordială a hepatocitului (VHA, VHB, VHC, VHD, VHE, VHG, TTV, SEN) și alte virusuri, aparținând diferitor familii, în care afectarea hepatocitară este secundară, manifestările clinice definitorii fiind de altă natură (respiratorie, cutanată, digestivă) (virusul Epstein-Barr, citomegalovirusul, alte virusuri herpetice, virusul gripal, al febrei galbene, adenovirusuri, enterovirusuri). Afectarea prin infecție bacteriană a ficatului are ca rezultat, de cele mai multe ori, apariția la acest nivel a unei colecții purulente delimitate - abcesul hepatic, patologie cu
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
a putea interveni terapeutic odată cu declanșarea bolii acute sau cronice. Cap. VI. CONDUITA TERAPEUTICA O.R.L ÎN REZOLVAREA MULTIDISCIPLINARĂ A FANTELOR LABIO-MAXILO-PALATINE INTRODUCERE Patologia inflamatorie cronică rinosinusală și rinofaringiană alături de cea traumatică, tumorală și malformativă congenitală, contribuie prin tulburările respiratorii cronice la geneza unor dismorfisme faciale și alveolo-dentare. Acest aspect se întâlnește în special la copii, având implicații majore estetice și funcționale, dar și la adulți prin generarea unor tulburări de masticație și digestie. Fosele nazale, prin aspectele anatomice normale
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
importantă a disfuncției trompei lui Eustachio, ce facilitează apariția patologiei inflamatorii otice, ca și hipoacuzie (de transmisie, mai rar de percepție). Modificările osoase și cartilaginoase ale nasului, ca și modificările palatului dur, ca și al valului palatin, pot genera tulburări respiratorii și fonatorii. Implicarea unor mutații ale cromozomilor 2f, 6q, 17p, 22q, determină malformații ale buzelor și ale palatului. Implicarea diferiților factori de mediu, ca deficitul de acid folic, fumatul, medicația antiepileptică, doze crescute de acid retinoic, întârzie creșterea proceselor fronto-nazale
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
întrerupt. Deletia 22 q11.2 include fenotipul în sindrom Di Georg (anomalii cardiace, hipocalcemie, agenezia sau hipoplazia de timus și sindromul velo-cardio-facial). Există în cadrul sindromului Pierre Robin, asocierea despicăturii palatine cu micrognație, glosoptosis, retropoziția limbii în faringe cu obstructia căilor respiratorii. METODE DE DIAGNOSTIC Evaluarea unui copil cu despicătură orofacială necesită un istoric familial și prenatal corect, ca și un examen fizic. Istoricul trebuie să precizeze consumul în sarcină de către mamă de alcool, țigări, anticonvulsivante. În cadrul consultului multidisciplinar la pacienții cu
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
scopul evitării apariției postoperator a unei insuficiențe velopalatine. În cazul fisurii maxilo-labio-palatine, deformarea nazală este importantă. Rezolvarea chirurgicală a nasului se amână după pubertate, odată cu dezvoltarea completă facială. În cazul când deformațiile septale și narinare sunt obstruante și determină tulburări respiratorii majore, rezolvarea chirurgicală se poate efectua și la vârste mai mici. Despicătura nazală se asociază frecvent cu hipertelorism, anormalități intracraniene, modificări ale aparatului lacrimal. Micile deformări nazale ale vârfului nasului, ale septului, cornetelor și oaselor proprii nazale se repară, în
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
cazul coexistenței unor leziuni cardiace. Cele mai folosite tehnici chirurgicale sunt: Van Langenbeck, dublu lambou Bardach, lamboul VY Furlow. În postoperator pot apărea unele complicații care să determine cu adevărat probleme majore în rezolvare. Cele mai frecvente complicații sunt dificultățile respiratorii, sângerarea, formare de fistule, insuficiența velofaringiană persistentă, ca și insuficienta dezvoltare a maxilarului sau a regiunii mediane faciale. Tulburările de creștere facială se pot datora unor procedee cu decolări largi sau denudări osoase în vederea realizării unor lambouri. Infecția este o
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
a regiunii mediane faciale. Tulburările de creștere facială se pot datora unor procedee cu decolări largi sau denudări osoase în vederea realizării unor lambouri. Infecția este o complicație redutabilă ce apare posibil postpalatoplastie. Perioada postoperatorie precoce este recunoscută cu posibile tulburări respiratorii și hemoragice. Folosirea cortizonului postoperator este controversată cu toată reducerea edemului local. Hemostaza atentă evită producerea hemoragiei precoce, dar este posibilă o hemoragie tardivă în a 5-a - 7-a zi postoperator, odată cu detașarea excarelor, ce necesită hemostază secundară. Uneori
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
edemului local. Hemostaza atentă evită producerea hemoragiei precoce, dar este posibilă o hemoragie tardivă în a 5-a - 7-a zi postoperator, odată cu detașarea excarelor, ce necesită hemostază secundară. Uneori, plasarea unei traheostome postoperator poate fi folositoare în prevenirea tulburărilor respiratorii. Complicațiile tardive cele mai dificile sunt reprezentate de fistule sau insuficiența velofaringiană persistentă având un impact funcțional important. Apar, în special, în cazul defectelor palatine lărgite în zonele de tensiune sau la joncțiunea dintre palatul primar și cel secundar, sau
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
bun estetic și funcțional. Audiograma arată o hipoacuzie de percepție moderată, ce a necesitat protezare auditivă (10,17). Cap. VII. ROLUL DISPOZITIVELOR DE AVANSARE MANDIBULARĂ ÎN TRATAMENTUL APNEII DE SOMN Ș A SFORĂITULUI Deși sunt cunoscute de mult timp, tulburările respiratorii din timpul somnului au devenit relativ recent obiectul unor studii sistematice. Inițial, cercetătorii americani, francezi și germani, au efectuat studiul poligrafic al somnului la pacienții cu sindrom Pickwick, punând în evidență episoade repetate de oprire a respirației. Sindromul Pickwick asociază
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
unor studii sistematice. Inițial, cercetătorii americani, francezi și germani, au efectuat studiul poligrafic al somnului la pacienții cu sindrom Pickwick, punând în evidență episoade repetate de oprire a respirației. Sindromul Pickwick asociază obezitate, somnolență diurnă, respirație periodică în timpul somnului, insuficiență respiratorie și insuficiență cardiacă dreaptă. În timpul somnului, permeabilitatea căilor aeriene superioare este menținută de echilibrul dintre mușchii dilatatori ai acestora și presiunea intraluminală negativă din timpul inspirului. Apneile se produc prin îngustarea de diferite grade a căilor respiratorii superioare determinată fie
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
în timpul somnului, insuficiență respiratorie și insuficiență cardiacă dreaptă. În timpul somnului, permeabilitatea căilor aeriene superioare este menținută de echilibrul dintre mușchii dilatatori ai acestora și presiunea intraluminală negativă din timpul inspirului. Apneile se produc prin îngustarea de diferite grade a căilor respiratorii superioare determinată fie de scăderea tonusului musculaturii respective, fie de un viciu anatomic rino-oro-faringian. Diminuarea tonusului mușchilor dilatatori ai faringelui duce la reducerea calibrului căilor aeriene superioare, creșterea rezistenței acestora la fluxul aerian și obstrucția lor totală (apnee) sau parțială
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
sforăitul caracteristic, însoțit de perioade de oprire a respirației cu durate și frecvențe variabile. Definiții Clinic, sindromul de apnee în somn de tip obstructiv (SAOS) este definit prin apariția repetată a unor episoade de obstrucție completă sau parțială a căilor respiratorii superioare în timpul somnului, asociată cu sforăit puternic și somnolență diurnă. Apneea a fost definită ca fenomen de oprire totală a fluxului aerian naso-bucal cu durată mai mare de 10 secunde, asociată de obicei cu scăderea saturației oxigenului arterial și fragmentarea
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
electroencefalogramă, ce apare la sfârșitul unei apnei, ca răspuns al sistemului nervos central la hipoxemia arterială, la activarea simpatică și creșterea tensiunii arteriale. Trezirea apare ca necesitate după o perioadă de apnee, pentru a restabili tonusul mușchilor dilatatori ai căilor respiratorii superioare și a permite reluarea respirației. Clasificare În funcție de prezența sau absența efortului ventilator în timpul opririi temporare a respirației, apneile se clasifică în: 1. apnei obstructive, cele mai frecvent întâlnite, 2. apnei centrale, 3. apnei mixte, cu debut de tip central
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
apnei obstructive, cele mai frecvent întâlnite, 2. apnei centrale, 3. apnei mixte, cu debut de tip central și sfârșit obstructiv sau invers. 1. Apneea obstructivă se caracterizează prin oprirea totală a fluxului aerian naso-bucal cu persistența efortului ventilator (prezența mișcărilor respiratorii toraco-abdominale vizibile clinic și pe înregistrarea polisomnografică). Deși căile respiratorii superioare sunt blocate sau parțial obstruate, efortul inspirator diafragmatic continuă în timpul apneii, în vederea îndepărtării obstacolului și reluării respirației. Episoadele repetate de obstrucție parțială sau totală a căilor aeriene nazofaringiene în
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
apnei mixte, cu debut de tip central și sfârșit obstructiv sau invers. 1. Apneea obstructivă se caracterizează prin oprirea totală a fluxului aerian naso-bucal cu persistența efortului ventilator (prezența mișcărilor respiratorii toraco-abdominale vizibile clinic și pe înregistrarea polisomnografică). Deși căile respiratorii superioare sunt blocate sau parțial obstruate, efortul inspirator diafragmatic continuă în timpul apneii, în vederea îndepărtării obstacolului și reluării respirației. Episoadele repetate de obstrucție parțială sau totală a căilor aeriene nazofaringiene în cursul somnului pot produce oprirea tranzitorie a respirației, însoțită de
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
și reluării respirației. Episoadele repetate de obstrucție parțială sau totală a căilor aeriene nazofaringiene în cursul somnului pot produce oprirea tranzitorie a respirației, însoțită de efort inspirator costo-diafragmatic, scăderea presiunii subglotice, sforăit, hipoventilație alveolară și desaturarea oxigenului arterial. Îngusterea căilor respiratorii la pacienții cu apnee de somn se realizează, de obicei, la nivel orofaringian, ca urmare a scăderii marcate a tonusului mușchilor dilatatori ai faringelui care, în condiții normale, asigură permeabilitatea căilor aeriene superioare în timpul inspirului. De asemenea, obstrucția poate fi
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
de apnee provoacă eliberare de catecolamine ale căror proprietăți activatoare asupra formației reticulate ascendente determină reacția de trezire (adeseori vizibilă numai pe electroencefalogramă) care restabilește tonusul muscular normal, permițând reluarea pentru scurt timp a respirației. Odată cu reinstalarea somnului, ciclul fenomenelor respiratorii obstructive se repetă, determinând noi întreruperi și fragmentări ale somnului. 2. Apneea centrală se caracterizează prin absența simultană a fluxului aerian naso-bucal și a mișcărilor respiratorii toraco-abdominale. În comparație cu apneile obstructive, cele de origine centrală sunt mult mai rare. Ele se
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
muscular normal, permițând reluarea pentru scurt timp a respirației. Odată cu reinstalarea somnului, ciclul fenomenelor respiratorii obstructive se repetă, determinând noi întreruperi și fragmentări ale somnului. 2. Apneea centrală se caracterizează prin absența simultană a fluxului aerian naso-bucal și a mișcărilor respiratorii toraco-abdominale. În comparație cu apneile obstructive, cele de origine centrală sunt mult mai rare. Ele se produc mai frecvent în timpul somnului cu unde lente (non-REM) și au la bază alterări ale sistemului de reglare și control metabolic al respirației. Spre deosebire de apneea obstructivă
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
în care activitatea mușchilor inspiratori continuă, accentuând presiunea intratoracică negativă, apneea centrală de somn nu se însoțește de efort ventilator. Diferențierea între apneile de tip obstructiv și cele centrale se poate face numai prin polisomnografie (PSG) care înregistrează continuu mișcările respiratorii toraco-abdominale. Apneile nocturne de origine centrală au căile aeriene permeabile, se însoțesc adesea de insomnie și pot provoca somnolență diurnă excesivă. Apneile centrale apar atât la vârstnici, adeseori asociate cu insuficiența cardiacă, precum și la prematuri sau nou născuți la termen
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
aritmie cardiacă par a fi implicate în sindromul morții subite a sugarului. De asemenea, apneile centrale sunt implicate în episoadele de aritmie cardiacă severă survenite în timpul somnului la persoanele în vârstă. 3. Apneea mixtă începe ca apnee centrală, fără mișcări respiratorii, urmată de o componentă obstructivă. Succesiunea evenimentelor poate fi stabilită prin înregistrare polisomnografică. Cele două componente ale apneii mixte realizează un tablou simptomatic complex, determinat de consecințele funcționale și umorale ale opririi periodice a respirației. EPIDEMIOLOGIE Prevalența SAOS în populația
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
obstructivă de somn este mai frecventă la pacienții care prezintă creșteri ale circumferinței taliei și gâtului, însoțite de sforăit. Cu ajutorul tehnicii de rezonanță magnetică nucleară (RMN) s-au evidențiat lipide depozitate în jurul căilor aeriene superioare la pacienții obezi cu tulburări respiratorii în somn. Aplicarea repetată a CPAP nazal realizează atât reducerea dereglărilor cardiovasculare nocturne, cât și scăderea greutății corporale în peste 50% din cazurile de obezitate rezistentă la alte programe de slăbire. Având mecanisme hipoxice, de producere comune, apneea din somn
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
cu apnee de somn prezintă importante variații ale frecvenței cardiace, debitului cardiac și tensiunii arteriale, induse de tulburările ventilatorii. Acestea sunt rezultatul asocierii între hipoxemie, hipercapnie, modificările volumului pulmonar sau presiunii intratoracice și fragmentarea somnului. Trebuie precizat însă că tulburările respiratorii din timpul somnului pot fi asociate cu unele suferințe cardiovasculare preexistente sau contribuie la producerea acestora. Hipoxia alterează atât excitabilitatea și contractilitatea miocardică, cât și funcția endotelială și integritatea musculaturii netede vasculare, contribuind la patogeneza hipertensiunii arteriale, aterosclerozei, bolii coronariene
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
SAOS. Leptina este un factor derivat din adipocite, prevăzut cu proprietăți de reglare și control hipotalamic al ingestiei de alimente. Pacienții cu SAOS prezintă valori crescute ale leptinei care se normalizează după tratament cronic cu CPAP. 4. Trombembolismul pulmonar Modificările respiratorii nocturne, hipoxia intermitentă și poliglobulia, contribuie la un status protrombotic al pacienților cu sindrom de apnee în somn (SAS), fiind astfel un factor de risc important atât pentru embolia pulmonară, cât și pentru bolile coronariene. Severitatea SAS poate fi asociată
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
cu diminuarea capacității fibrinolitice. Hipoxemia și hiperactivitatea sistemului nervos simpatic sunt puse în discuție ca potențiale mecanisme moleculare ale tulburărilor de coagulare din SAS. S-a dovedit, de asemenea, că pacienții cu embolism pulmonar au o incidență crescută a tulburărilor respiratorii de somn. 5. Sindromul PICKWICK Sindromul Pickwick este un sindrom de hipoventilație alveolară, care apare predominant la pacienții de sex masculin și asociază obezitate, insuficiență cardiacă dreaptă și respirație periodică în afara unei maladii pulmonare. În majoritatea cazurilor, una din manifestările
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
cazurilor, una din manifestările bolii este apneea de somn de tip obstructiv, dar există și un mic procent de cazuri fără apnee nocturnă. În figura 7.5 sunt redate principalele repercusiuni metabolice și cardiovasculare ale apneilor de somn. 6. Bolile respiratorii cronice obstructive BPOC și astmul bronșic pot coexista cu SAOS în cadrul sindromului overlap (de concomitență) și pot contribui la transformarea hipertensiunii arteriale pulmonare nocturne, intermitente, în hipertensiune arterială pulmonară permanentă. Principala consecință hemodinamică a hipoxemiei nocturne este creșterea presiunii arteriale
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]