3,881 matches
-
pe care le spun. Nu-ți place ideea asta? Nu-i așa că e Înspăimîntător? Spune asta ca și cum ar crede că nu e deloc Înspăimîntător. Wakefield crede că e groaznic, dar nu o arată... O sărută pe Margot pe buze, de la revedere, și simte pentru o clipă trupul ascuns pe care Zamyatin l-a intuit fără greș. Se bucură că, oricare ar fi fost așteptările narative ale lui Margot de la un tată, au fost Îndeplinite, chiar și pentru scurt timp. Îi urează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
schimbat mai mult decât agendele cu adrese în ultimul timp. Concentrează-te pe noul ziar, mai sunt doar două luni până la lansare, nu uita. Să-ți amintesc că ai zis că ai destule contracte când o să-ți depășești bugetul? La revedere, Jack. Lui Jack nu-i veni să creadă. Cum putea Nelson să afle despre el și Fran? Dacă nu cumva îi spusese cineva care fusese de față noaptea trecută. Dar nu mai fusese decât o singură persoană de la Express. Miriam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și la biata de mine? Fran nu-i putu spune maică-sii că, dacă ar fi fost mai puțin cârcotașă și acră înainte să-i lovească necazul, ar fi avut parte de mai multă compătimire acum. După ce își luă la revedere cu un nod în gât de la maică-sa, Fran își dădu seama că nu avea nici o alternativă. Trebuia să se ducă să-l vadă chiar în momentul ăla. Când ajunse acolo își dădu seama cu groază că, deși era de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
făcând semne cu mâna. Știau, după vârstă, că nu e Gaston. Apoi, un student japonez care purta un costum nou-nouț. Familia îl luă imediat în primire, strigându-i: — Hei, Ken-chan, suntem aici! A plecat cu ei, bucurându-se nespus de revedere. Au urmat călugărițele catolice, un domn japonez, un cuplu de străini... și tot așa, timp de vreo douăzeci de minute. Takamori și Tomoe continuau să privească pasarela din ce în ce mai dezamăgiți. Reporterii și domnișoara cu buchetul au urcat pe vapor ca să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
câștigat ar fi fost dat de faptul că omul era străin. — Americani afurisiți! Vă plimbați prin Japonia de parc-ar fi a voastră! Nishino își scoase din buzunare mâinile înfășurate în bandaj alb și luă o poziție de karate. La revedere! strigă Gaston, cu un zâmbet ce părea lipit pe chipul lui. La revedere! Nishino se repezi la el dintr-o săritură și îl lovi în stomac și în genunchi cu mâinile și cu picioarele. Uriașul Gaston se chirci, gemând. — Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Vă plimbați prin Japonia de parc-ar fi a voastră! Nishino își scoase din buzunare mâinile înfășurate în bandaj alb și luă o poziție de karate. La revedere! strigă Gaston, cu un zâmbet ce părea lipit pe chipul lui. La revedere! Nishino se repezi la el dintr-o săritură și îl lovi în stomac și în genunchi cu mâinile și cu picioarele. Uriașul Gaston se chirci, gemând. — Oh, non, non... Tu m’a fait mal. — Ticălosule! Din cauza durerii cumplite, Gaston părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să-și ia rămas-bun. Totul s-a petrecut atât de repede și de neașteptat, încât Mă-chan, buimăcită cu totul, a uitat să se încalțe. Stătea și-l privea încremenită. Gaston i-a făcut cu mâna și lui Mă-chan. — Mă-chan, la revedere! Mulțumesc. Gata-gata să plângă, le mulțumi tuturor, pe rând. — La revedere, Gas. Vezi să te-ntorci! Când a ajuns în bezna străzii, trupul lui imens s-a mai întors o dată și le-a făcut iar semne cu mâna. Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și de neașteptat, încât Mă-chan, buimăcită cu totul, a uitat să se încalțe. Stătea și-l privea încremenită. Gaston i-a făcut cu mâna și lui Mă-chan. — Mă-chan, la revedere! Mulțumesc. Gata-gata să plângă, le mulțumi tuturor, pe rând. — La revedere, Gas. Vezi să te-ntorci! Când a ajuns în bezna străzii, trupul lui imens s-a mai întors o dată și le-a făcut iar semne cu mâna. Când a pornit din nou, avea un tovarăș de drum. — E câinele acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lui. Câine-san, îi strigă el câinelui bătrân, ghemuit la picioarele lui. Nici câine-san n-are unde dormi, ca și mine. Când a pornit iar, câinele s-a urnit și el, împleticindu-se, în spatele lui. Tușea întruna. — Non, non, câine-san. La revedere! Bătrânul câine și-a înălțat capul și l-a privit fix. Se putea citi ceva înduioșător în ochii lui. Păreau să-l implore pe Gaston să nu plece fără el. Gaston s-a lăsat pe vine și l-a mângâiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pod însoțiți de familiile lor și de aici porneau spre locul execuției. E un loc cu o istorie tristă. Dacă aș fi trăit pe vremea aceea, mai devreme sau mai târziu, îmi venea și mie rândul să-mi iau la revedere pe podul acela, spuse Endō zâmbind amarnic. Mi-ar plăcea ca toți oamenii „respectabili“ din Tokyo să vadă ce se petrece acolo dimineața devreme. Muncitorii se adună ca furnicile și așteaptă în fața biroului. Negustorii ambulanți trec printre ei și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
restaurant, erau deja aprinse luminile galbene de pe străzile din Yotsuya. Luminile fluorescente străluceau încă în ferestrele Universității Sofia, care se contura deasupra lor ca un vapor uriaș. Clopotele bisericii Sf. Ignațiu anunțau ora opt. Întunericul nopții învăluia încet împrejurimile. — La revedere, spuse Gaston, oprindu-se în fața restaurantului. I-a întins mâna lui Tomoe. La revedere, Tomoe-san. — La revedere? Dar unde mergi? Sper că nu vorbești serios. — Ba da, plec. — Gaston! Gaston a clătinat din cap cu tristețe. — Las-o baltă, Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în ferestrele Universității Sofia, care se contura deasupra lor ca un vapor uriaș. Clopotele bisericii Sf. Ignațiu anunțau ora opt. Întunericul nopții învăluia încet împrejurimile. — La revedere, spuse Gaston, oprindu-se în fața restaurantului. I-a întins mâna lui Tomoe. La revedere, Tomoe-san. — La revedere? Dar unde mergi? Sper că nu vorbești serios. — Ba da, plec. — Gaston! Gaston a clătinat din cap cu tristețe. — Las-o baltă, Gaston! Oamenii de pe stradă se întorceau și-i priveau ciudat, dar fetei nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Sofia, care se contura deasupra lor ca un vapor uriaș. Clopotele bisericii Sf. Ignațiu anunțau ora opt. Întunericul nopții învăluia încet împrejurimile. — La revedere, spuse Gaston, oprindu-se în fața restaurantului. I-a întins mâna lui Tomoe. La revedere, Tomoe-san. — La revedere? Dar unde mergi? Sper că nu vorbești serios. — Ba da, plec. — Gaston! Gaston a clătinat din cap cu tristețe. — Las-o baltă, Gaston! Oamenii de pe stradă se întorceau și-i priveau ciudat, dar fetei nu-i mai păsa de ce gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
blând. Știu. — Ce știi? Știu că viața-i tare grea. Tomoe, sunt tare slab... Toată viața mea a trebuit să fiu atent. E o problemă... Din ochii lui inexpresivi s-au prelins, pe fața-i uriașă, două-trei lacrimi mari. La revedere, Tomoe-san. Te iubesc cu adevărat. S-a întors și a plecat. Semaforul de la intersecție s-a făcut verde și a traversat. Trupul lui uriaș s-a pierdut în mulțime. „Tomoe, nu ești în stare să recunoști un om adevărat.“ I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ochii. Locomotiva fluieră mohorât. „Personalul de opt și treizeci și cinci în direcția Aomori, via Fukushima, Yonezawa, Yamagata și Akita se pregătește de plecare. Poftiți la peronul numărul doisprezece.“ — Asta e, Gaston, spuse Tomoe atât de încet, încât abia o auzi. La revedere! Gaston îi luă mâna pentru a doua oară și i-o strânse călduros. — La revedere, Tomoe-san. Te iubesc cu adevărat. A luat-o prin mulțimea care se îndrepta spre peron. Tomoe a rămas cu privirile ațintite, incapabilă să-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Yamagata și Akita se pregătește de plecare. Poftiți la peronul numărul doisprezece.“ — Asta e, Gaston, spuse Tomoe atât de încet, încât abia o auzi. La revedere! Gaston îi luă mâna pentru a doua oară și i-o strânse călduros. — La revedere, Tomoe-san. Te iubesc cu adevărat. A luat-o prin mulțimea care se îndrepta spre peron. Tomoe a rămas cu privirile ațintite, incapabilă să-și mai ia ochii de la silueta care se îndepărta. Costumul îi era prea mic, mergea caraghios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lor părea să se apropie de sfârșit. Endō s-a ridicat și s-a îmbrăcat. Kobayashi i-a întins o umbrelă veche. Endō a tras ușa din sticlă, care nu glisa ușor, și a privit cerul înnorat, luându-și la revedere de la Kobayashi. — Atunci pe mâine! Kobayashi l-a condus până la ușă, cu același zâmbet servil pe buze. Gaston l-a lăsat pe Endō să meargă vreo zece metri pe strada plină de băltoace și noroi și apoi s-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
furie fără margini. — Ipocritule! Endō i-a smuls-o din mână și a strivit-o fără milă cu perna. Cât mai ai de gând să-mi dai târcoale? Chiar vrei să mă urmărești pas cu pas? — Endō-san... bolnav. Spun la revedere când vă faceți bine. Văzând că n-are de gând să-i facă nici un rău lui Kobayashi, singura lui datorie era, gândea el, să-l îngrijească pe bolnav. — N-am de gând să zac în Yamagata o veșnicie, să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Gaston la Tokyo? Poate-l găsim acasă când ajungem. Takamori zâmbi trist. O să-l înțeleagă ea vreodată pe Gaston cu-adevărat? — Uite egreta! O egretă singuratică zbura peste plantația de orez, urcând încet și grațios spre cerul albastru. — Gas-san, la revedere, îi șopti Takamori, încet, păsării. Era duminică dimineață. Pe floarea albă de magnolie din grădină s-a mai oprit un greieraș, vrând parcă să anunțe, prin zbaterea aripilor gingașe și a trilurilor lui, căldura insuportabilă a după-amiezei. Takamori stătea ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
studiază atent. — E fată. Cu siguranță ești Însărcinată cu o fetiță. — Mamă, nu ai cum să știi asta. E ridicol, rîde Dan. — Știu sigur. Și crede-mă, nu am greșit niciodată. Douăzeci de minute mai tîrziu, ne luăm toți la revedere, chiar În fața hotelului. Dan și cu mine ne urcăm Într-un taxi care ne va duce la Heathrow, de unde vom lua avionul de unu și jumătate către Antigua. — Să ai grijă de nepotul meu, strigă Linda, făcînd disperată cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
facem cu mîna În timp ce ne Îndreptăm spre ei. — Cum e noua babysitter? — E minunată! exclamă Trish, Întinzîndu-se să mă pupe. Oscar e În al nouălea cer. Nici nu s-a uitat la mine cînd am Încercat să-i spun la revedere. Era prea ocupat să se joace cu Emily. — Slavă Domnului că ați găsit pe cineva. Eu nu știu ce m-aș face fără Rachel. Mă așez lîngă Trish, iar Dan ia loc lîngă Gregory, și cei doi Încep o conversație. Rachel este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu haina În mînă. — Urăsc să vă fac una ca asta, dar trebuie neapărat să mă retrag devreme. Vorbim dimineață, bine? Se apleacă, Îmi dă un pupic, Încercînd (și eșuînd) să-și ascundă un rînjet, după care Își ia la revedere de la Charlie. O voce din capul meu Îmi tot repetă că ar trebui să plec. Ridică-te În clipa asta, pune-ți haina și mergi cu ea. Pleacă. Haide, ridică-te și pleacă. Dar nu pot. Mă Întorc spre Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Trish e o cauză pierdută, iar eu nu pot să insist mai departe de punctul ăsta. În concluzie, astăzi Îmi spun replica obișnuită, anume că fiecare copil e diferit și că eu sînt binecuvîntată cu unul cuminte. Ne luăm la revedere, iar eu Înșfac cheia de rezervă a Lisei, dar ezit. Mai bine o sun și o anunț. În fond, nici eu n-aș vrea să intre cineva În casa mea fără permisiune, chiar dacă are cheia. O sun pe mobil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
solidaritate neașteptată și tardivă față de falsa blondă cu blăniță din păr de câine, care avusese curaj. Nu greșise când Îl părăsise. Bravo ei. Uneori nu Înțeleg nimic despre ceilalți. Am crezut mereu că Antonio Buonocore era Îngerul nostru prețios. — La revedere, Kevin, Îl salută fluturându-și mâna. Sărăcuțul, Îi părea că era aproape să izbucnească În lacrimi. Se lăsa târât de tatăl lui ca un om mort, târșindu-și picioarele, evident speriat. Iar asta nu prea era normal. Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îl va alunga pe impertinentul acela de Buonocore, Îl va pedepsi, Îl va trimite la patrule. Visează el că va continua să lucreze pentru noi. Buonocore Îl va vedea pe Elio al meu doar la televizor de aici Înainte. La revedere, doamnă Fioravanti, șopti Kevin, alunecând prin fața ei. Voia să-i mulțumească pentru smoching, dar Antonio nu-i dădu timp. Trecură prin fața ei Într-o clipită - Valentina Îmbufnată, supărată că tatăl nu voise să-și petreacă trei zile singur doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]