6,418 matches
-
mediatizarea prin mass-media a realității și a schimbului de idei, mass-media a devenit astfel "un centru gravitațional", în raport cu toate sistemele societale, guvernând practic existența cotidiană umană. În cadrul mass-mediei, prin apariția și dezvoltarea Internetului și a tehnologiilor digitale, new media își revendică un loc din ce in ce mai dominant și generalizat. New media constituie încă un domeniu al comunicării insuficient explorat în literatura de specialitate, atât conceptual, cât și aplicațional, nu numai in România cât și în străinătate. Puținele abordări teoretice din spațiul românesc ale
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
așa, este clară existența unei politici de ponegrire în Irlanda de Nord, cît și succesul limitat pe care l-a avut (vezi Foot 1989). Înșelătoria folosită în mod tactic pe timpul unor ostilități nu încetează neapărat o dată cu obținerea victoriei. Ambii adversari își pot revendica victoria, chiar dacă un martor neutru n-ar avea nici o ezitare să spună cine a pierdut cu adevărat. Acest obicei care datează din vremuri străvechi a fost vizibil și la sfîrșitul recentului război din Golf, deși nu este foarte clar cine
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
atît de confuză, încît se transforma mai degrabă într-o dispută pe tema onoarei decît o neînțelegere legată de bucata de pămînt de la care se pornise inițial. A depune mărturie falsă, în măsura în care acest lucru se lega de cineva care își revendica un teren ce ar fi aparținut de fapt unei alte persoane, era drept urmare o atitudine percepută ca parte a luptei pentru prestigiu în interiorul comunității și era practicată permanent, chiar dacă nici unul dintre adversari nu ar fi recunoscut aceasta. În același timp
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Watson 1984: 87). Cu toate că statele europene erau fidele principiului egalității suverane în interiorul propriului continent, ele respingeau viziunea că alte societăți au aceleași drepturi suverane. Modul în care Europa trebuia să își trateze coloniile a fost întotdeauna o chestiune disputată. Unii revendicau dreptul de a înrobi sau anihila popoarele cucerite, în timp ce alții argumentau că acestea trebuie să fie membri egali ai societății universale a umanității și insistau să fie tratate uman. Teoriile dominante ale imperiului în secolul XX, așa cum erau ele exprimate
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sunt create de interacțiunea a patru procese de raționalizare: construirea statului, rivalitatea geopolitică, industrializarea capitalistă și învățarea moral-practică (Linklater 1998: 147-57). Prin intermediul acestor procese de raționalizare, statul modern dobândește monopolul asupra a cinci tipuri de putere. Aceste puteri, care sunt revendicate de statul suveran ca indivizibile, inalienabile și exclusive sunt: monopolul mijloacelor legitime de violență asupra teritoriului, dreptul exclusiv de a percepe impozite în interiorul jurisdicției teritoriale, dreptul de a cere devotament politic complet, unica autoritate pentru judecarea disputelor dintre cetățeni și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
problema dintr-un unghi diferit, considerând că UNCED a fost un eșec pentru mișcarea în favoarea mediului, deoarece a marcat apoteoza cooptării ambientalismului de către elitele conducătoare (1994; vezi și Doran 1993; Hildyard 1993; Sachs 1993a). Preocuparea acestor autori este așadar să revendice un set de convingeri despre natura crizei ecologice, care să accentueze faptul că sunt necesare schimbări sociale și politice radicale pentru a rezolva aceste probleme. Analiza relevă că nu este posibilă o simplă adaptare a instituțiilor sociale existente pentru a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
abordare intuitivă și instinctuală a literarității întemeiată conform unei deschise, dinamice și subiective "judecăți de gust". Principiul genettian al acestei perspective este exprimat astfel: "Consider ca fiind literar orice text care provoacă în mine o satisfacție estetică"40. Așadar, teoreticianul revendică omologarea literară a unor texte a căror "funcție originară sau originar dominantă nu era de ordin estetic, ci, de exemplu, didactic sau polemic" tocmai datorită faptului că ele, în timp, au depășit finalitatea pragmatică și și-au impus calitățile estetice
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
atât asumarea demersurilor exegetice asupra pamfletului publicistic, într-o formulă centripetă care cumulează punctele de vedere inedite și le abandonează pe cele stereotipe, cât și plasarea discursului polemic arghezian într-o altă prespectivă, și anume cea retorică, de la care se revendică, în fond, orice scriitor-gazetar. N-ar fi exclus ca însăși atitudinea poetului față de presă (e drept, într-o vreme a exceselor juvenile), în flagrantă opoziție cu activitatea sa ulterioară, de peste două decenii de gazetărie polemică, să nu fi influențat percepția
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
se va focaliza asupra expresiei, a insolitului lexical în special. O remarcă privind scrisul publicistic arghezian ne certifică, încă o dată, faptul că grundul, vectorii și substanța cercetării noastre pot contribui la întregirea unui puzzle încă descompletat. Inserând-o, ne vom revendica de la (și, astfel, ralia la) o ipoteză deja formulată: "o anumită pudoare întreținută de bună seamă chiar de poet a făcut să fie eliminate multe piese care reprezintă tipul de pamflet direct și personal cu adresă precisă. Mulți tind, de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
i se promisese. Având și sprijinul Germaniei, ea a cerut convocarea unui congres al celor șapte mari puteri semnatare ale tratatului de pace de la Paris, din 1856. Se avea În vedere revizuirea stipulațiilor tratatului de la San Ștefano. Guvernul român a revendicat cu hotărâre admiterea României la masa tratativelor În Congresul de la Berlin, deschis sub președinția cancelarului german Otto von Bismark la 1 iulie 1878. Deși marile puteri au respins cererea românească, președintele consiliului de miniștri I. C. Brătianu și M. Kogălniceanu, ministrul
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
cât se poate de adevărat că emoția începe unde se oprește discursul. Va trebui atunci să luăm de bun orgoliosul și jubilantul refuz de a spune al susținătorilor cărnii? Ei iau universul drept martor al completei lor inocențe semnificative și revendică factura împotriva mesajului. Obiectul sfidează proiectul. Împotrivindu-se intelectualului, artistul se exaltă în artizan, opune limbajului lucrarea. Pentru acest om, un tablou nu exprimă, ci este. Catifelat, granulos ori aerian. Nu este vehicul, suport sau instrument decât pentru el însuși
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
merit. Însă tocmai această simplitate și marea ușurință de efecture a tuturor calculelor, datorată ei, au așezat aritmetica noastră pe primul loc al invențiilor utile. PIERRE-SIMON LAPLACE Creștinismul l-a respins pe zero la început, însă comerțul avea să-l revendice în curând. Omul care l-a reintrodus în Europa a fost Leonardo din Pisa. Fiu al unui negustor italian, el a călătorit prin nordul Africii. Acolo, tânărul - cunoscut mai bine sub numele de Fibonacci - a învățat matematică de la musulmani, și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
e simplu dezlegată de toate și dincolo de toate.“ Iată și o ilustrare, la fel de elocventă, din cadrul tradiției taoiste (tradiție îndeobște (des)considerată drept tradiție „păgână“, „idolatră“ și, în orice caz, non monoteistă, din pers pectiva celor trei tradiții abrahamice, care își revendică exclusiv și radical „monoteismul“). Este vorba despre un fragment din lucrarea lui Lao zi Cartea despre Dao și Putere: „Dao care poate fi rostit/ nu este eternul Dao, / numele care poate fi numit / nu este eternul nume: / fără nume, / este
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în toate exemplele acestea, «confruntarea creatoare» [s.n.] s-a produs în rândul artiștilor, nu al savanților.“ Atomizarea studiilor religioase în discipline și specializări care devin incomunicabile va conduce, în final, la trecerea acestor subdomenii în custodia disciplinelor dinspre care se revendică în privința metodei și deci la dispariția științei religiei ca domeniu de sine stătător, menit a avea propriul glas și propria contribuție în rândul disciplinelor umaniste: „Astfel, în decurs de una sau două generații, vom avea latiniști «specialiști» în istoria religiei
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
o formă „ex pri mabilă“ și ușor transmisibilă. Textul constituie, de re gulă, suportul sau mediul prin care teologia prinde chip, este pă strată și se lasă transmisă către ceilalți. Discursul teo logic se va circumscrie viziunii de la care se revendică sau pe care o reprezintă. Puterea și obstinația textului de a rămâne și de a fi astfel „depozitarul“ unui mesaj peste timp, respectiv „vehiculul“ lui în spațiu (de vreme ce textul se înfățișează ca modalitatea cea mai la îndemână de a „transporta
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
condiții aparte, de grup). Distincția pe care o propun, metodologic, pentru a discerne între un mesaj contaminat ideologic și unul neașezat sub semnul vreunei doctrine sau al unui sistem anume este cea dintre „religios“ și „spiritual“. Dacă mesajul religios își revendică apartenența la un sistem, la o religie anume, îmbrăcând de regulă straiele și podoabele recognoscibile și recunoscute ale respectivei tradiții religioase, mesajul spiritual ca expresie „neînregi mentată“, liberă, a experienței personale se refuză, de regulă, în cadrării sistemice. Buddha nu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și experiențe", pentru a avea ce pune în "cultura școlară". Cine face selecția, spune Bourdieu, are putința de a impune "arbitrariul cultural" ca adevăr universal, însușit de către toți. Legitimarea acestui "arbitrariu cultural" face ca orice subcultură, contracultură care nu se revendică de la el să apară ca "ilegitimă". Membrii sub-socioculturilor se pot "rușina" că fac parte din ele și să caute să ajungă la cultura legitimată, "legitimă". Școala legitimează arbitrariul selectat pe care îl inculcă, îl transmite, ca pe cultura școlară legitimă
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
arhitecții, educatorii, constructorii, decidenții să-și "echilibreze" logicile astfel încât să răspundă exigențelor tuturor. Construcția ca atare poate avea efecte benefice sau nebenefice asupra celor care-și desfășoară activitatea în interiorul ei. Ea este proprietatea tuturor actorilor școlii (deși uneori educatorii își revendică spațiul lor și în multe școli elevii nu au voie să treacă pe "culoarul cancelariei", să intre în "sala profesorilor") și se poate deschide mai mult sau mai puțin către comunitățile din care fac parte. Clasa de elevi poate avea
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
modul în care ideologia poate servi ca instrument epistemologic în încercarea de a explica și înțelege spațiul relațional pe care îl împărtășim cu semenii noștri. O astfel de abordare presupune, în chip nedisimulat, o trecere de la "negativ" la "pozitiv". Nu revendic, într-un asemenea context, preeminența unui "pasaj" dialectic, ci a unuia conceptual. Și asta pentru că, până în prezent, ideologia a fost gândită, atât în cadrul filosofiei, cât și în cel al teoriei social-politice, ca având o profundă conotație negativă. De altfel, o
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
o importanță aparte în analiza ideologiei. Prezența lor în orice demers care aduce în discuție problema ideologiei nu se datorează atât confuziilor dintre cele trei concepte sau apropierii semnificațiilor pe care acestea le impun deși clarificarea acestei situații stânjenitoare este revendicată de analiza epistemologică pe care o propun -, ci încercării de a delimita rolurile acestora în contextul imaginarului social. În plus, scurta istorie a conceptului de ideologie reține, în dese rânduri, prezentarea acestuia ca semnificând ceva negativ prin raportare la idealurile
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
este dacă acestea pot fi menținute și la nivelul rezervat cunoașterii politice. Scopul celui de al treilea capitol este configurarea unui răspuns la această întrebare. Deși, pe parcursul desfășurării demersului argumentativ, consider ca fiind secundară funcția politică a ideologiei, ea își revendică în per-manență preeminența. E o realitate implicată de faptul că problematizarea acestei funcții aduce în atenție aspecte importante ale cunoașterii, explicării și înțelegerii fenomenelor politice, așa cum sunt cele legate de dominație și interese. În acest sens, cred că este rezonabilă
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
criteriilor alethice, diverse grade de complexitate și, dincolo de faptul că este un sistem general și abstract, poate lua forme variabile, în funcție de contextul în care se manifestă și de ceilalți factori prezenți în cadrul social respectiv. Dintr-o astfel de perspectivă, care revendică pluralitate conceptuală, "ideologiile sunt contexte de bază ale cognițiilor sociale, împărtășite de membrii grupurilor sociale, constituite din selecții relevante de valori socio-culturale și organizate de o schemă ideologică ce reprezintă autodefinirea unui grup. Dincolo de funcția lor socială de a susține
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
interne ale ideologiei, care reflectă fragmentarea (sau diferențierea) socială specifică lumii moderne, reclamă necesitatea intervenției sintetice a sociologiei cunoașterii. Prin dezvoltarea contradicțiilor interne care-i sunt proprii, concepția totală asupra ideologiei se transformă într-o sociologie a cunoașterii, acoperind necesitatea revendicată de societatea modernă, ceea ce elimină aparenta inconsistență a viziunii sale: "Mannheim este, în acest punct, consistent din punct de vedere sociologic: pentru el, probleme precum raționalitatea sau înțelegerea nu sunt pur și simplu probleme, ci probleme sociologice centrale ale societății
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
vizavi de istorie ne oferă cea mai mare șansă de a atinge un optim de adevăr?"113. Răspunsul la această problemă este abordarea proprie sociologiei cunoașterii, în care, dialectic, ideologia se transformă prin propria sa transcendență, dată fiind necesitatea socială revendicată de epoca modernă. Criticile la adresa încercării lui Mannheim de a circumscrie o concepție neutră asupra ideologiei, prin transformarea conceptului într-un instrument cognitiv care să se dezvolte apoi într-o sociologie a cunoașterii, au vizat, în principal, două aspecte: a
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
tratate ca fiind egale 176. Confruntarea vechiului cu noul este un proces care se regăsește atât în mediul privat al individului, sub forma autocreației, cât și în mediul public, sub forma socializării, fără ca cele două să fie contradictorii ori să revendice necesitatea unei sinteze, întrucât astfel de cerințe sunt specifice unui limbaj ce își găsește, de asemenea, originea în tradiția filosofică la care concepția pragmatistă vrea să renunțe 177. Ca și "adevărul", valorile precum "libertatea" sau "dreptatea" sunt, așadar, rezultatele unui
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]