KorAP: Find »[drukola/base=roată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...99 100 101 ...714 >

17,843 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

gândea la ce avea de făcut. Așadar, călugărul nu supraviețuise după fuga prin pasajul subteran. Pentru un motiv sau altul, trebuie să fi alunecat În râu, iar acolo, Îngreunat de Îmbrăcăminte, se pomenise În vârtejul morii, rămânând Înțepenit Între paletele roții. Un sfârșit cum nu se poate mai nenorocit, pentru un om care Își câștigase existența prin iscusință și prin prestidigitații. Și totuși, lucrurile păreau să se fi petrecut Întocmai. Judecând chiar după starea cadavrului, era probabil că se Înecase cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Dar? Îl zori poetul cu nerăbdare. - Dar, cu toate că mașinăria a fost reconstituită și acum se poate mișca, Încă nu izbutesc să Îi Înțeleg rostul tainic. Era constituită dintr-un cub de lemn de circa un picior lățime, care adăpostea complexul roților. Unele părți mai clare dezvăluiau punctele prejudiciate, care fuseseră Înlocuite de artizan. Pe cutie, legată printr-o ultimă roată dințată de mecanismul intern, se afla o lungă axă orizontală din alamă, la ale cărei extremități se găseau fixate două semicercuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
izbutesc să Îi Înțeleg rostul tainic. Era constituită dintr-un cub de lemn de circa un picior lățime, care adăpostea complexul roților. Unele părți mai clare dezvăluiau punctele prejudiciate, care fuseseră Înlocuite de artizan. Pe cutie, legată printr-o ultimă roată dințată de mecanismul intern, se afla o lungă axă orizontală din alamă, la ale cărei extremități se găseau fixate două semicercuri contrapuse, mari de o palmă. - Nu se explică, rosti din nou Alberto. Tânărul Amid se apropiase și el și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
mai avea nimic la el? Nimic de valoare? Duccio Închise iar ochii. - Nu. Dar transporta ceva neobișnuit, acum că mi-ai adus aminte. Vameșii nu au știut să estimeze taxa și s-au adresat biroul meu. O ladă cu o roată Înăuntru. Și câteva mici obiecte din sticlă. - Ce? exclamă Dante. - Da, o roată din lemn. Ori, cel puțin, așa mi-a descris-o șeful de post, când mi-a raportat. Ba mai mult, nu doar o roată, ci... așteaptă! strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Dar transporta ceva neobișnuit, acum că mi-ai adus aminte. Vameșii nu au știut să estimeze taxa și s-au adresat biroul meu. O ladă cu o roată Înăuntru. Și câteva mici obiecte din sticlă. - Ce? exclamă Dante. - Da, o roată din lemn. Ori, cel puțin, așa mi-a descris-o șeful de post, când mi-a raportat. Ba mai mult, nu doar o roată, ci... așteaptă! strigă omulețul, dându-și o palmă peste frunte. Pe masa de scris se adunase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
ladă cu o roată Înăuntru. Și câteva mici obiecte din sticlă. - Ce? exclamă Dante. - Da, o roată din lemn. Ori, cel puțin, așa mi-a descris-o șeful de post, când mi-a raportat. Ba mai mult, nu doar o roată, ci... așteaptă! strigă omulețul, dându-și o palmă peste frunte. Pe masa de scris se adunase un alt teanc de file. Îl răsfoi cu repeziciune, până când se opri la una din ele. - Uite, vezi? zise pe un ton plin de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
zise pe un ton plin de Însuflețire. Aici nimic nu se pierde! Iată raportul, cu descrierea obiectului, adăugă, Întinzându-i poetului foaia. Sub ochii săi, schițat grosolan În cerneală, era un desen reprezentând două octogoane concentrice. - Vezi? Un soi de roată, cum Îți spuneam. - Și ce i-a spus Arrigo vameșului? - Nimic. Că era un simplu instrument pentru studiile lui. Dante se adâncise În gânduri, continuând să fixeze desenul. - Sigur că e ciudat, Îl auzi dintr-o dată pe Duccio spunând. - Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
observă Arrigo. Poate pentru că, prejudiciat de natură În capacitatea sa de vedere, e vie În el regretarea completitudinii pe care numai perechea o poate asigura. Marcello rămăsese tăcut, cu ochii fixați dincolo de parapet, spre moara cea mare, În a cărei roată Își isprăvise existența călugărul, exact lângă un alt pod. Dintr-o dată se dezmetici, Întorcându-se spre Dante. - Dar poate că În Însăși forma unui pod se ascunde natura sa malefică, mai curând decât În cei care Îl tranversează. Dumneata nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Îi apostrofă, tăindu-le calea. Cei doi se opriră cu o expresie surprinsă. - Ne cunoaștem? Întrebă cel mai Înalt, după o clipă de stânjeneală. - Nu mi se pare că te-am mai văzut vreodată, zise celălalt, făcându-și iute privirea roată, ca pentru a se asigura că poetul era singur. - Nu vă temeți, nu e nimeni cu mine. Însă am o Întrebare să vă pun. Străinii Îl fixară În tăcere, păstrând o atitudine precaută. - Avem un prieten comun, sunt sigur de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
scării ce se Înșuruba În Înalt. Ajuns Între ultimele două paliere, se opri gâfâind, sub arcul grosolan care dădea spre Încăperea clopotelor, luminată de o lumânare aprinsă Într-o nișă din zid. Atârnate de grinzile din tavan, mai erau Încă roțile vechilor clopote, iar dedesubtul lor, cineva așezase niște perne. În tăcerea deplină a nopții, putea auzi răsuflarea ființei lungite În culcușul acela improvizat, acoperită cu un văl subțire de organza. Formele ei... În acea clipă, femeia, respirând mai adânc, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Continua să se țină lângă perete, cu trupul arcuit, cu sânul ridicat, deasupra căruia țesătura hainei stătea ușor Întinsă. - Nu mă atinge, repetă ea cu mâna Întinsă, ca pentru a stabili un hotar Între ei doi, după care făcu ochii roată, oprindu-i asupra hârtiilor Împrăștiate. Iarăși vorbe. Asta știi tu să faci. Să Înșiri vorbe. - Asta Îl mângâie pe omul singur. Vorbele sale. - Tu vrei să fii singur pentru că te temi să nu fii părăsit, replică Pietra disprețuitoare. Dante se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
o imagine repetată din oglindă În oglindă În marele tambur orb al castelului, până când ajungea, cu o ultimă deviere, la centrul construcției, În ceea ce trebuia să reprezinte curtea interioară. Aici, din câteva trăsături nervoase, era schițată schema unui obiect, câteva roți. Și apoi un detaliu, reprodus În afara scării desenului și Încercuit cu roșu: un ax cu două semiluni opuse și un ochi omenesc privind către una din extremități... Lucis imago repercussa... O idee Își croia drum În mintea lui. Un lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
lada cu mecanismul și Îi urmă la rândul lui, după ce luase, cu mâna cealaltă, lampa lui Elia Învelită Într-o pânză. În afara mânăstirii zări siluetele Întunecate a doi membri ai confreriei, ascunși În cape. Unul ținea hulubele unui car cu roți mari, acoperit cu o perdea neagră, sub care călugării așezaseră deja trupul lui Arrigo. - Suntem aici, frate, zise celălalt, care ținea un mic opaiț. Ce sunt acelea? Întrebă apoi cu uimire, ațintindu-și privirea asupra lăzii și a boccelei. Fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
mai apoi cu o expresie de batjocură. - Privește bezna care Îți pedepsește ignoranța, messer Alighieri! strigă el disprețuitor. Cunosc prea bine natura acestei drăcovenii, Încă de când Michael Scotus ne-a lămurit cum funcționează. Dacă lumina ar traversa dinții celor două roți opuse, aceasta ar fi dovada mișcării sale. Însă era doar o iluzie a minții sale tulburate. Nimic din toate acestea nu se va Întâmpla. Dante Își mușcă buzele, nesigur. Zumzetul tot mai puternic al angrenajelor umplea văzduhul, pe măsură ce impulsul resortului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
nu este totuși complet lipsită de plauzibilitate. Ea o reia, În linii generale, pe aceea realizată de francezul Armand Fizeau, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, pentru a determina mișcarea și viteza luminii. Dispozitivul se bazează pe utilizarea a două roți dințate, montate pe un ax Într-un mod asimetric, așa Încât fiecărui interval dintre doi dinți ai primei roți Îi corespunde Întotdeauna un dinte al celei de a doua. După punerea În rotație cu mare viteză a axului, se proiectează o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Armand Fizeau, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, pentru a determina mișcarea și viteza luminii. Dispozitivul se bazează pe utilizarea a două roți dințate, montate pe un ax Într-un mod asimetric, așa Încât fiecărui interval dintre doi dinți ai primei roți Îi corespunde Întotdeauna un dinte al celei de a doua. După punerea În rotație cu mare viteză a axului, se proiectează o rază de lumină spre prima roată: aceasta trece prin fantă, se reflectă Într-o oglindă așezată la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Într-un mod asimetric, așa Încât fiecărui interval dintre doi dinți ai primei roți Îi corespunde Întotdeauna un dinte al celei de a doua. După punerea În rotație cu mare viteză a axului, se proiectează o rază de lumină spre prima roată: aceasta trece prin fantă, se reflectă Într-o oglindă așezată la o depărtare considerabilă și se Întoarce spre cel de-al doilea angrenaj, care Între timp s-a rotit atât cât să Îi ofere luminii un nou interval. Calculând raportul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567

neschimbate, și le ascult în fiecare seară. „Drum bun“... Nu îmi mai amintesc chipul ei, dar jur că-i țin minte vocea. XV Ne-a trebuit patru ore ca să ajungem la V. Calul se încleia în nămol. Dârele lăsate de roțile căruțelor erau niște adevărate puțuri. În unele locuri, zăpada care se topea părea că se revarsă din butoaie, iar drumul dispărea sub apa care curgea pentru a se pierde până la urmă în șanțuri. Nu mai vorbesc de convoaiele care urcau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262

și a dat din cap afirmativ. — Unchiul tău? (alarmată.) — O, nu, doar un cal... un soi de cal murg. În acest punct, valetul scoțian a chicotit: — Probabil că au omorât motorul, a sugerat el. Amory l-ar fi tras pe roată fără remușcări. — Acum plecăm, a anunțat sec Myra. Știi, Amory, săniile au fost comandate pentru ora cinci și toată lumea era aici, așa că n-am putut aștepta. — Bine, dar n-am avut Încotro, nu-i așa? — Așa că mama mi-a zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
imaculat, cu două pete discrete de culoare. E zveltă, dar atletică, cu corpul dezvoltat armonioș și e o Încântare s-o urmărești cum pășește Într-o cameră, cum umblă pe stradă, cum leagănă În mână crosa de golf sau execută „roata țiganului“. Și o ultimă calitate: personalitatea ei vie, naturală, nu are nimic din postura conștient teatrală Întâlnită de AMORY la ISABELLE. MONSIGNOR DARCY ar fi destul de Încurcat, neștiind dacă s-o numească un personaj sau o personalitate. Este, probabil, amestecul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
urmă am convins-o că e mai deșteaptă decât mine și apoi m-a părăsit. Zicea că sunt prea critic și nepractic, știi. ROSALIND: Ce Înțelegi prin „nepractic“? AMORY: O, de exemplu pot conduce mașina, dar nu știu să schimb roata. ROSALIND: Și ce vrei să faci de acum Încolo? AMORY: Nu știu. Să candidez la președinție, să scriu... ROSALIND: Să trăiești În Greenwich Village? AMORY: Nu, Doamne ferește! Am zis să scriu, nu să mă alcoolizez. ROSALIND: Mie-mi plac oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
inimă, chiar principial În felul său, dar prima lui misiune este să câștige pâinea familiei și să se mențină la suprafață. Nevasta Îl Împinge Înainte, de la zece mii pe an la douăzeci de mii pe an și tot așa, Învârtind o roată de măcinat Într-o Încăpere fără ferestre. S-a terminat cu el! Viața l-a Înhățat! Nu mai e bun de nimic! E un om spiritualicește Însurat. Făcând o pauză, Amory s-a gândit că de fapt ceea ce spusese nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Unii bărbați, a continuat el, scapă din menghina asta. Poate că soțiile lor nu au ambiții sociale; poate că au dat, Într-o „carte periculoasă“, peste o frază sau două care le-au plăcut; poate că au vrut să frâneze roata de măcinat și au fost proiectați afară, așa ca mine. Oricum, printre ei se numără congressmanii incoruptibili, președinții care nu sunt și politicieni, scriitorii, oratorii, oamenii de știință, oamenii politici care nu s-au transformat În saci de bani, acumulând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391

fi rămas practic fără jumătatea de jos a trupului ei, fără picioarele care ieșeau în Babilon în fiecare zi să-i aducă lapte și miere. Contesa nu mai ieșise din Palat de ani întregi, de când văzuse un cățel strivit de roțile unui tramvai. Faptul că bietul animal îi purta numele i se păruse un semn divin - pe vremea aceea Maica Tereza încă mai trăia și semnul nu putea fi de la ea. Mai mult, imaginea stăpânului câinelui, cu burta dezgolită, păroasă, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296

te poți evidenția doar dacă faci un efort foarte mare, astfel încât alții să te observe și să‑ți recunoască valoarea; sportul te ajută în direcția asta, acolo lupți pentru echipa ta și poți chiar să câștigi! Drumurile neasfaltate, în care roțile au lăsat urme adânci, animalele și oamenii de la țară s‑au retras acolo unde le este locul. Kochgasse inspiră o atmosferă urbană și‑l primește și astăzi pe Hans, absoarbindu‑l în intrândul de casă potrivit, dotat funcțional, astfel încât muncitorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]