5,386 matches
-
după Wilkins. Sau Monboddo? Da, contactați-l pe nenorocitul de Lord Monboddo, el mă cunoaște mai bine ca nimeni. Chiar în urechile lui, cuvintele păreau stridente și neconvingătoare. Vocea din buzunarul omului de pază suna ca un disc care se rotea încet, gata să se oprească: „Responsabilitatea de a demonstra proprietatea prezumtivului doveditor.“ — Ce dracu’ vrea să zică? — înseamnă, Jimmy, c-ai face bine să vii cu noi fără să te opui, spuse polițistul, iar Lanark se simți înșfăcat de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ministerul pămîntului. — Totul primește mereu nume noi. Nu-mi mai pasă. Nu încerca să explici. Figura făcu din nou o plecăciune și zise: Veți muri mîine la șapte minute după prînz. Cuvintele fură aproape înghițite de un pescăruș care țipa rotindu-se deasupra, dar Lanark le înțelese perfect. Asemeni căderii unei mame într-un hol îngust, ca mîna unui polițist pe umărul lui, știuse și așteptase asta toată viața. Un muget asemeni unei mulțimi înspăimîntate îi umplu urechile, și șopti: Moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din uși. Orice supraveghere era de prisos. Gosseyn nici n-ar fi putut să se țină de picioare. Avea impresia că în loc de creier avea un titirez. Ca un copil care s-a învârtit prea multă vreme, simțea nevoia să se rotească în sens invers. Înainte de a-și fi redobândit o imagine normală, Thorson se și întoarse. Intră cu pași măsurați și ignorându-i pe X și pe Hardie, se îndreptă spre Gosseyn. Ținând două clișee în mână, se opri în fața prizonierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
chemat undeva pentru o lucrare pe care avea să o facă așa cum trebuie. Omul acela stătea și el nemișcat, dar în profil, ușor întors spre dreapta. Privea liniștit pe fereastră. Ar fi trecut, desigur, neobservat dacă nu și-ar fi rotit din când în când, cu extremă încetineală, capul spre ceilalți. Atunci ei lăsau ochii în jos, vinovați, mâhniți și stânjeniți parcă de propria lor existență. El nu încerca să domine, dar domina prin calma lui pasivitate. I se părea normal
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
înfrățite („Să nu mă lași singur, Zenobia !“). Eram în mine, unul singur, deși singurătatea dispăruse. Nimic n-ar fi putut să ne desfacă încleștarea. În jurul nostru se lăsase o tăcere uriașă, ca între două tunete. Vedeam până dincolo, unde se roteau astrele, și până dincolo de ele. Pluteam ușori și liberi deasupra pământului pe care ne așteptau trupurile noastre pline de un simț al inutilului și al neantului, distanțele mi se păreau nostalgice, nu știu cum să spun. Oceanul de tăcere vuia de zgomotul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
din uși. Orice supraveghere era de prisos. Gosseyn nici n-ar fi putut să se țină de picioare. Avea impresia că în loc de creier avea un titirez. Ca un copil care s-a învârtit prea multă vreme, simțea nevoia să se rotească în sens invers. Înainte de a-și fi redobândit o imagine normală, Thorson se și întoarse. Intră cu pași măsurați și ignorându-i pe X și pe Hardie, se îndreptă spre Gosseyn. Ținând două clișee în mână, se opri în fața prizonierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
L-am auzit expunându-și teoria, înainte de a descinde aici. Astronomul cu numele de Lester răspunse numaidecât: - Trebuie să mai verific faptele, dar veți recunoaște că unul dintre ele este de la sine grăitor. Planeta asta pustie e singura care se rotește în jurul acelui Soare nenorocit. Alta nu există. Nici măcar o Lună sau un asteroid. Iar galaxia cea mai apropiată se afla la o distanță de nouă sute de ani-lumină. Iată de ce seminția care stăpânea această planetă ar fi trebuit să rezolve, simultan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vrem să-l studiem pe motanul ăsta. Acum, când îl bănuim, mă îndoiesc că ar mai putea să-l încolțească pe careva dintre noi. N-ar avea nici o șansă. În absența lui Morton, aș pune la vot chestiunea, adaugă Siedel, rotindu-și privirea. Sunt în asentimentul tuturor? - Nu și în al meu, Siedel, spuse Smith. Și, cum psihologul îl privea cu gura căscată, Smith continuă: - În acele momente de panică și de zăpăceală, nimeni nu pare să fi observat că radiația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
anume, puterea de a nimici oameni și de a folosi diverse mecanisme. Trebuie să-i dăm ocazia să fugă. Odată ajunsă în afara navei, va fi la cheremul nostru. Atât am avut de spus și vă mulțumesc pentru atenție. Morton întrebă, rotindu-și privirile prin sală: - Ei bine, domnilor, ce părere aveți? - În viața mea n-am mai auzit o asemenea istorie, zise Kent, pe un ton acru. Posibilități, probabilități, fantezii! Dacă acesta e nexialismul, nu mă interesează decât dacă-mi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
anunțul lui va fi citit. Spre deosebire de celelalte anunțuri, al lui nu era o simplă foaie de hârtie, ci un mic panou, gros de un centimetru. Literele se detașau în relief, pe un fond luminos. Un disc policrom foarte subțire se rotea într-un câmp magnetic, schimbând mereu culoarea câte unei litere sau a câte unui grup întreg de litere. Întrucât frecvența undelor luminoase se schimbă în fiecare clipă, efectul cromatic nu era niciodată același. Anunțul lui Grosvenor strălucea printre celelalte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
spațiu într-un unghi ce lasă să se vadă, de la un capăt la altul, uriașa galaxie, în care Soarele nu era decât un firicel de praf. Se puteau vedea și nenumărate stele care, deși nu făceau parte din galaxie, se roteau o dată cu ea în spațiu, strălucind prin ceața depărtării. La vederea lor, Grosvenor își aminti că Space Beagle trecea tocmai acum printr-un arhipelag de stele asemănător. După formulele de politețe obișnuite, îl întrebă pe Morton: - Vom poposi cumva pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
această beznă întrezărea niște pete de lumină rece. Știa că fiecare dintre ele era o galaxie de stele scânteietoare, deși de la distanța asta pâlpâiau ca niște fuioare de ceață. Acolo clocotea viața, înmulțindu-se pe miriadele de planete ce se roteau la nesfârșit în jurul sorilor lor. Tot așa colcăise odinioară viața și în mâlurile din străvechiul Glor, înainte ca o explozie cosmică să fi nimicit puternică seminție a ixtlilor și să-i fi azvârlit propriul trup în hăurile intergalactice. Tragedia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
privitoare la folosirea imensului capital științific cu care e înzestrată această navă. Domnule Morton, aveți cuvântul. Morton păși încet înainte. Statura lui înaltă și masivă părea mai puțin impunătoare sub giganticul panou de control din spatele lui. Ochii lui cenușii se rotiră prin încăpere fără să se oprească asupra cuiva, ca și cum ar fi vrut să-și dea seama de starea de spirit colectivă. După ce lăudă atitudinea căpitanului Leeth, directorul continuă astfel: - Analizându-mi propriile amintiri despre cele întâmplate, pot spune că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
tuturor, inclusiv a spiritelor celor mai critice, dar e regretabil că nu a putut fi luată la timp. Monstrul a pătruns astfel în navă într-un mod pe care n-am avut cum să-l prevedem. Morton tăcu și-și roti încă o dată privirea prin încăpere, apoi adăugă: sau poate că vreunul dintre voi a avut mai mult decât o simplă presimțire? Dacă da, să ridice mâna. Grosvenor își întoarse capul, dar nu văzu pe nimeni ridicând mâna. Deodată, își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mijloc prin care putem capta atenția unui extraterestru este de a-i pune sub ochi un simbol universal valabil, începu Grosvenor. Întrucât von Grossen este fizician, simbolul folosit de el poate fi lesne ghicit. Făcu o pauză pentru a-și roti privirea prin sală. Își dădea seama că fusese cam melodramatic, dar nu avea încotro. În ciuda simpatiei pe care i-o arăta Morton, nu era recunoscut ca o autoritate de către ceilalți, astfel încât socotea nimerit să le ofere măcar unora dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
rosti Kent, care preluase conducerea expediției. 22 Cineva îi șopti ceva la ureche lui Grosvenor, dar atât de încet, încât nexialistul nu desluși nici un cuvânt. Șoapta fu urmată de un fel de tril, la fel de neînțeles ca și cuvintele. Grosvenor își roti mașinal privirea. Se afla în studioul din propria-i secție și nu mai era nimeni acolo. Porni cu pași șovăitori spre auditoriu, dar când deschise ușa nu văzu nici acolo pe nimeni. Se întoarse perplex la masa lui de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fenomen galactic. Aceste vibrații ar putea fi purtate de o radiație îndreptată asupra navei noastre. Kent se întoarse spre oamenii așezați în fotolii în fața uriașului panou de control și întrebă: - Are cineva ceva de spus sau de propus? Grosvenor își roti privirile, sperând că omul pe care-l auzise ceva mai înainte va lua din nou cuvântul, dar speranța lui se dovedi deșartă. Era limpede ca oamenii nu se mai simțeau la fel de liberi să-și spună cuvântul, ca pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe care nu puteai spera să întâlnești vreo formă de viață. Nava trecu pe lângă trei planete foarte apropiate una de alta și locuite, apoi se depărtă, fără a le mai cercetă pe celelalte. În urma navei, cele trei planete păduroase se roteau în jurul soarelui fierbinte care le zămislise. Kent îi convocă pe șefii de secții și pe asistenții lor și le spuse, fără nici o introducere: - Personal, cred că dovezile pe care le avem deocamdată nu sunt concludente. Dar Lester m-a rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
care-o ai despre mine. Deși foarte exagerată, mă stimulează din punct de vedere moral. 24 Cea de-a treizeci și una stea pe care-o explorară avea structura și dimensiunile Soarelui. Una din cele trei planete ale sale se rotea pe o orbită de optzeci de milioane de mile. Ca toate celelalte lumi locuibile pe care le văzuseră, era acoperită de păduri virgine și de ape întinse. Nava îi străbătu învelișul atmosferic și începu să zboare la joasă altitudine: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ciclică a istoriei? - Mă tem că nu s-ar putea încadra mai deloc răspunse arheologul, clătinând din cap. Am putea presupune cel mult existența unei forme de viață primare. Dar ceea ce mă preocupă în și mai mare măsură, adăugă el rotindu-și privirea prin sală, este modul cum teoria ciclică își găsește o ilustrare în purtarea unora dintre colegii mei. Aceștia par să se bucure de înfrângerea unui om, ale cărui izbânzi ne-au cam tulburat pe toți. E drept ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vrut să șadă cu noi la masă, i-am dat în pat ceasul cu figurine, să-l învârtă cât poftește. Îi place menuetul dulce și nespus de trist pe care se-nclină păpușa bărbat și păpușa-femeie, își dau mâna, se rotesc, se despart și iar își dau mâna. Jacques zice că-l interesează cum se termină dansul, e ca o poveste. Depinde cât învârte cheia. Uneori se termină cu bine și cei doi rămân mână-n mână. Alteori nu, iar la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a putut afla nimic. Acum e Fane la interogatoriu. Pe fața lui Costache nu se citea nimic, însă plutonierul se grăbi să dispară din birou. Pe la ora unu i-l aduseră pe Nicu, tropăind, încadrat de doi soldați. Băiatul își rotea ochii în toate direcțiile, a fugă, iar când văzu că nu există scăpare, îl privi pe conu Costache drept în față, cu un soi de neîncredere cercetătoare. Gura, cu buze subțirele, o avea strânsă și dreaptă, ca un om care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Jeane? Așa-i că ți s-a făcut frică? Dacă-ți dau acum una-n cap și fur banii din cassă? Apoi îi dădu una peste umeri, de-ncurajare, râse, se ntoarse pe călcâie și ieși. În urma lui auzi cheia rotindu-se în broască de două ori și râse. Se vedea că paznicu-i pui: era dintre nevinovații care-și închipuie că o limbă de metal îi apără de rele. Inelaru privi în urmă, apoi se îndreptă, cu codiță cu tot, spre
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Ce fac? a întrebat Zaharia și, ca la război, era gata să ducă la îndeplinire orice ordin, oricât de primejdios ar fi fost. Costache a gemut de parcă-l durea, ceea ce nu făcea prea des în fața altora. Fără să răspundă, a rotit butonul ascuns chiar sub abajurul lămpii de pe noptieră și ciuperca de lumină i-a învăluit fața buimacă. A cerut halatul și a ieșit așa, ciufulit, mirosind a băutură și încruntat. Abia când a văzut-o, și-a dat seama cine
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fi, poate, prezent, viitorul meu e nesigur, în acest moment. O s-o anunț pe sora mea, Marioara, ea se ocupă de pregătiri. Va fi o petrecere mai puțin protocolară, vor fi și gazetari, v-am spus de ce. 4 Limbile se roteau nevăzute, pentru că negura acoperea cu totul cadranul ceasului de pe fațada Prefecturii de Poliție. Vizitiul Petre își lăsase, ca întotdeauna, ceasornicul acasă, și se temea să nu fi întârziat, fusese chemat pentru ora 11. Dacă n-ar fi știut drumul, s-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]