4,274 matches
-
geantă superbă de piele colorată; cum reușise să se convingă să cumpere niște lucruri atât de atipice pentru ea și când, în viața ei normală de la Dublin, mai avea să afișeze genți multicolore și să poarte pantofi violeți cu fundiță roz? Când se întoarse la hotel, după ce terminase de împachetat cam tot, recepționera de la salonul de masaj o sună ca să îi aducă aminte că avea o rezervare în jumătate de oră. Darcey trase fermoarul valizei și își puse costumul de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
toată ceremonia cu fast. Vreau să fie totul în regulă când ne căsătorim. Vreau să însemne ceva. N-ar fi însemnat ceva și-așa? Desigur, răspunse ea. Dar nu ăsta era scopul. Nu puteam să mă prefac că lucrurile erau roz când nu erau așa. Nici eu nu sunt în stare să joc un astfel de rol. Dar o să ne căsătorim cât de curând. Îți promit. —Nieve? —Ce? — Nu trebuie să fie perfect, îi spuse el. Nu ai nevoie să îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
într-un câmp în fața unei clădiri dărăpănate; soarele îi pârjolea umerii și iarba uscată îi înțepa tălpile goale. Nu semăna prea tare cu vila starului rock, recunoscu ea, dându-și dintr-odată seama că tocmai fotografiile casei lui, cu stucatură roz, o îmboldiseră să caute conace (deși se afla în Lombardia, nu în Toscana). Casa la care se uita acum era pe jumătate în ruină, din acoperiș creșteau buruieni, iar obloanele atârnau, ieșite din țâțâni. —Trebuie puțin renovată, spuse agentul imobiliar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
room-service și începu să îl examineze. Dar apoi se hotărî că era jalnic să stai singură în camera când atâția oameni ieșeau și se bucurau de viață. Așa că se îmbrăcă - doar cu o pereche de blugi și cu un tricou roz aprins (din colecția de haine colorate pe care le cumpărase din banii de loterie). Nu își uscă părul, încă ud de la duș, pentru că nu voia să-și bată capul cu el în seara asta. Nu-i păsa dacă avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
întru glorie -scriitoriiau toate calitățile și metehnele omenești, inclusiv obsesia genialității. Este foarte greu, dacă nu imposibil, să împaci atâtea structuri complexe și dilematice, să armonizezi atâtea energii centrifuge, chiar dacă se știe demultsub soarele literaturii încape toată lumea. ,,Calul cu potcoave roz” -cartea pe care Val Andreescu o oferă cititorilor săi cuprinde epigrame, fabule și panseuri umoristice, așezate exact în această ordine. Succesiunea nu implică, probabil, și un criteriu de ierarhizare valorică deși nu poate fi exclusă nici această ipoteză. Umoristul -unul
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
de Aur! SCUZE, MAESTRE! Falsă-i spusa DUMITALE, Despre minte și-a ei poale! Știu femei ce și-n...bikini Au mintea tot...supermini! VECINICA DE BALCON Îmi faci zilnic câte-o...,,poză", Dar aștept să văd odată Tentanta culoare roză, Expusă și-apropiată! AUTOAREA -Zici că scoți mai multe...cărți?! Înțeleg!? Ești...autoare!? -Ghicind, scriu instant la tonți, Vieți trecute...viitoare! CĂȚELUL Din ciclul: Băiețelul curajos -Cum să-l mănânc singurel, Hai să-ncercăm amândoi! Cum să pap un biet
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Sincer, îmi pari...nemâncat! -Vecine! Nu credeam a-nțelege, a ști! Sunt bucuros că ai pus punctul pe I! De fapt am venit să-ți ofer Cântecul meu giuvaier, Care spue -mă crezi? Cum că ai frunzele verzi, Și florile roze și albe, Ca florile dalbe, Ai ajuns în lume departe, Te voi face erou într-o carte... -Gata cu lingușeala! Ce vrei? Spune-mi scurt și în grabă, Mai ales cu temei Că am... treabă! -Cum.... făcut-ai... cu mere
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
și trei În tăblia patului. Femeia era moartă Înainte să izbucnească incendiul. A fost Împușcată În cap și În gât. Nu și bărbatul. Am găsit urme de fum În căile respiratorii și monoxid de carbon În sânge. Țesuturile erau Încă roz. A fost Împușcat În piept și În față. — S-a găsit arma cu care s-a tras? am Întrebat. — Nu, dar Îți pot spune că a fost vorba, cel mai probabil, de un pistol automat de 7,65 mm, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nu negi! — Ce să neg? — Că ai violat-o! Își potrivi mai bine arma În mână și Înghiți nervos, mărul lui Adam mișcându-i-se Încolo și-ncoace ca un cuplu În luna de miere sub un cearșaf subțire și roz. Vorbi mai departe: Mi-a spus ce i-ai făcut, așa că nu ai de ce să Încerci să spui că nu. Am ridicat din umeri: — Ce rost ar avea? Dacă aș fi În locul tău, știu pe cine aș crede. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu antecedente medicale. — Aici scrie că ați fost polițist, zise el. Un dosar cu adevărat impresionant. Ați fi ajuns kommisar până acum. De ce ați plecat din poliție? A scos din vestă o cutiuță lăcuită și scutură din ea câteva pastile roz În palma-i grasă, așteptând să-i răspund. Le-a luat cu un pahar de apă. Nu mă prea dădeam În vânt după cantina poliției, domnule. El râse zgomotos, iar eu am adăugat: — Cu tot respectul, Herr Prim-Ministru, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
competent. Termină de mâncat, dădu pe gât un pahar de Moselle și Își aprinse o țigară enormă. Nu arăta semne de oboseală, spre deosebire de cei doi aghiotanți și de Rienacker, și Începeam să mă Întreb ce-or fi fost pastilele alea roz pe care le luase. Scoase un nor de fum de mărimea unei gogoașe. — Gunther, vreau să-ți fiu client. Vreau ca tu să mi-l găsești pe Gerhard Von Greis, de preferat Înainte să-l găsească Sipo. Nu că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mai are cum să conteze. Nu puteam da Înapoi. Pe lângă asta, era foarte probabil să iasă și niște bani buni din asta, și Încerc să nu mă lipsesc de bani când mi se oferă ocazia. Goering mai luă două pastiluțe roz. Părea să le ia la fel de des cum mi-aș fi aprins eu țigările. — Domnule, Rienacker o să vă spună că atunci când s-a Întâlnit după-amiază cu mine În apartamentul dumneavoastră mi-a cerut să-i spun numele celui pentru care lucrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un băiat de-al lui Red. Bock vorbea Într-o parte și am văzut că limba lui era de câteva ori mai mare decât gura. Vârful limbii Îi rămânea Îngropat undeva În obraz, așa că tot ce vedeam era imensa bucată roz din partea cea mai groasă a limbii sale. Uite ce e, nu sunt prost de-a binelea, zise el cu și mai multă vehemență. Nu sunt atât de idiot Încât să mă las omorât ca să-l apăr pe Kurt. Chiar nu știu unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sud către Treptower Park și Köpenick, Îl Întrebasem ce anume Îl Îndârjise atât de tare pe ginerele său Împotrivă-i. Spre surprinderea mea, nu se dădu Înapoi de la răspuns și nici nu afectă indignarea, care Îi colora fața cu pete roz, așa cum se Întâmplase de fiecare dată când vorbise despre membrii familiei lui, vii sau morți. — Așa bine familiarizat cu treburile familiei mele cum ești, Herr Gunther, probabil că nu e nevoie să ți se reamintească faptul că Ilse este cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și triste, cu ochi imenși, ci, de obicei, bătrâni sau gospodine îngălate. îngînam ceva și coboram, ieșeam iar în soarele omogen și placid, străbăteam iar străzi vărgate de linii de tramvai, mă înfundam iar în zone neștiute ale orașului. Blocuri roz, blocuri stacojii, cu balcoane sprijinite de atlași și gorgone cu țâțe de ipsos îngălbenite de umezeală, statui coclite pe care 12 nu le mai observă nimeni - eu le îmbrățișam în singurătatea mea, le mângâiam obrazul jupuit, le ajutam să renască
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
declanșa, oricum nu amintiri sau analogii directe cu cele-ntîmplate în tabără. Mai curând imagini lipsite de sens: dimineți reci, după ploaie, în care merg către globul rubiniu al soarelui abia răsărit ce se reflectă-n asfaltul ud dîndu-i o culoare roză; 15 anumite clădiri masive și galbene... șotroane desenate diform pe trotuar... Urmau fenomene fiziologice îngrozitoare - și, inevitabil internările. Atunci, în perioadele cu Lulu, în diverse saloane de spital, am scris lucrurile mele cele mai bune, adică povestirile din Fetițe și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
scris... Nu știu cum m-am trezit în fața clădirii galbene și masive, cu zeci de ferestre încadrate în chenare complicate de stuc, cu o mare poartă neagră la mijloc. Două cariatide, cu cornuri ale abundenței în mâini, își scorojeau în frig ipsosul roz, lustruit. Atunci am simțit junghiul acela în stomac, mi s-au muiat picioarele și-am căzut, sau m-am lăsat în genunchi. Mai fusesem acolo! Știam fiecare fereastră în scânteierea ei nebunească! Intrasem cândva pe poarta cea neagră! Mi-am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mai ales, cămășile de mătase albă cu care apăreau în concerte, culmea conformismului burghez, după părerea celui ce semna articolul. O fată plină de coșuri pe frunte încerca să dea pagina, citind pe dedesubt. Intr-un pulovăr pufos, de mohair roz bon-bon, stătea deoparte Clara, frumoasă, cuminte și pură, cu tenul ca o coajă subțire de sticlă și cu ochii albaștri deschis, o fetiță pe care nimeni n-o vedea crescând și ajungând femeie. "N-ai grijă, că tot într-un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Acolo era conacul. Am fost fericit și fermecat când l-am văzut, căci nu era decât una dintre clădirile mele din București, nu se știe cum ajunsă aici, dovadă că singurătatea mă urmărea mai departe. Poate că noaptea trecută căsoiul roz, simetric și 31 împopoțonat cu statui și cupole, cu o mare scară dublă în față, dar atât de vechi și de putred încît trebuie să fi fost ușor ca un gaz halucinogen, se desprinsese din fundațiile lui de prin întortocherile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
subțire, ca din partea unei gagici... Doar când albastrul întunecat de pe fereastră a început ușor să se decoloreze s-au potolit și ei și am putut să dorm un pic. Tot m-am trezit însă mânjit pe piept cu o pastă roz de dinți, grețoasă, care-mi năclăise și pijamaua. Cocoțat în vârful patului, Cici - cum îi zicea toată lumea lui Buzdugan - se despuia de pijama cu gesturi de strip-tease, mîngîindu-și umerii și fandosindu-se. Instructorul ne-a dat pe toți afară, la
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
metalul strălucitor, ca pe ușa unui apartament. Am intrat și, înăuntru, pe ușa fiecărei cabine, era câte o plăcuță asemănătoare. Am deschis-o pe prima cu piciorul. Am pătruns pe dalele cadrilate într-o sală de baie cu o cadă roză, netedă și ovală, ocolită însă de o dungă groasă de jeg. "E și so-ră-mea asta o figură, niciodată nu-și spală cada", îmi ziceam, trecîndu-mi vârful degetelor peste buza lucioasă, răsfrântă, a căzii. O ușiță îngustă, stacojie, cu geam pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
iridiscente, mai carnavalești, mai nebunesc de vesele culori. Toracele îi era de purpură viorie, chelicerii din cel mai scîn-teietor turcoaz, pântecul de culoarea delicioasă a ciclamei, cu perișori ca acel verde care abia se-ntinge în galbenul lămâilor, cu filiere roze și aproape invizibile inele frez. Aluniul, ultramarinul, galbenul-canar, ocrul și acajuul, verdele-albăstrui trecând lent, cu ape nesfârșite, în albastru-verzui, jadul, pana de păun, solzul de crotal, petalele strălucitoare, cărnoase, a miliarde de flori, toate se întindeau și luceau și sclipeau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fragile ale frunții și obrajilor și buzelor se strecură sângele purpuriu și sângele stacojiu, până când mâinile și picioarele căpătară degete la extremități și din pielea lor, moi ca se-palele de floare, încolțiră unghiuțele, și o nouă ființă, ghemuită și roză, crescu, aluat plin de oscioare, umplu bolta, se-ncordă o dată și o sparse în țăndări și se-ntinse brusc sub cerul plin de focul stelelor și se ridică printre stele, mânjită de focul stelar, și trăi acolo, în mijlocul stelelor, o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
bine seama când a început parada măștilor de carnaval, m-am trezit pur și simplu în mijlocul lor. Unul se costumase în Elvis Presley, altul în mumie (înfășurat cu totul în hârtie igienică), o țipă era Miss Piggy (avea un rât roz de cauciuc, prins cu elastic), iar alta încerca să-și miște repede nasul ca eroina din Ce vrăji a mai făcut 137 nevastă-mea. Cel mai mare succes îl avea un tip - mai târziu am auzit că fusese Bazil - care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
stâlpul stației și prăbușindu-se sub roțile de oțel... Săptămâni întregi, îmi povestise Michi mai târziu, veniseră la locul accidentului un bărbat și o femeie, îmbrăcați în negru, ca să lipească pe șinele de tramvai câte o luminare aprinsă... Un abur roz, de înserare abia simțită, începuse să coloreze aerul când am intrat în București printr-o periferie sordidă. Un capăt de autobuze, o benzinărie... Forfota 174 trecătorilor printre blocurile urâte, identice, străzile pline de gropi... Autobuzele opreau din ce în ce mai des la stopuri
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]