6,798 matches
-
a lui lanțuri de aramă; L-ale țării flamuri negre Cîrlova oștirea chiamă, În prezent vrăjește umbre dintr-al secolilor plan; Și ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii, Palid stinge-Alecsandrescu sânta candel-a sperării, Descifrând eternitatea din ruina unui an. Pe-un pat alb ca un lințoliu zace lebăda murindă, Zace palida vergină cu lungi gene, voce blândă - Vieața-i fu o primăvară, moartea-o părere de rău; Iar poetul ei cel tânăr o privea cu îmbătare, Și din
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
țărâna cea grea. Rămâneți dară cu bine, sânte firi vizionare, Ce făceați valul să cânte, ce puneați steaua să sboare, Ce creați o altă lume pe-astă lume de noroiu; Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâni în ruină, Proști și genii, mic și mare, sunet, sufletul, lumină - Toate-s praf... Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi. {EminescuOpI 37} MORTUA EST! Făclie de veghe pe umezi morminte, Un sunet de clopot în orele sfinte, Un vis
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
el orașe, ca gigantice sicriuri Unei ginți ce fără vieață-ngreuia pământul stors. Uraganu-acum aleargă pîn-ce caii lui îi crapă Și în Nil numai deșertul nisipișul și-l adapă, Așternîndu-l peste câmpii cel odată înfloriți. Memfis, Teba, țara-ntreagă coperită-i de ruine, Prin deșert străbat sălbatec mari familii beduine, Sorind vieața lor de basme pe câmpie risipiți. Dar ș-acum turburând stele pe-ale Nilului lungi unde, Noaptea flamingo cel roșu apa-ncet, încet pătrunde, Ș-acum luna argintește tot Egipetul antic
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
argintie, În mausoleu-ți mândru, al cerurilor arc, Tu adorat și dulce al nopților monarc! Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă, Ce sate și câmpie c-un luciu văl îmbracă; Văzduhul scânteiază și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar. Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghiază, O cucuvaie sură pe una se așează, Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca, Și străveziul demon prin aer când să treacă, Atinge-ncet arama cu zimți-aripei sale De-auzi din
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
veghiază, O cucuvaie sură pe una se așează, Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca, Și străveziul demon prin aer când să treacă, Atinge-ncet arama cu zimți-aripei sale De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână, Și prin ferestre sparte, prin uși țiuie vântul - Se pare că vrăjește și că-i auzi cuvântul - Năuntrul ei pe stîlpi-i, păreți, iconostas, Abia conture triste și umbre au rămas; Drept preot toarce-un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu mai vrei nimică. Ah! unde-i vremea ceea, când eu cercam un vad Să ies la lumea largă... și fost-ar fi mai bine Ca niciodată-n vieață să nu te văd pe tine - Să fumege nainte-mi orașele-n ruine, Să se-mplinească visu-mi din codrii cei de brad! Făcliile ridică - se mișc-în line pasuri, Ducând la groapă trupul reginei dunărene, Monahi, cunoscătorii vieții pământene, Cu babele lor albe, cu ochii stinși sub gene, Preoți bătrâni ca iarna, cu gângavele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
numai durere, înjosire și spoială; La aceste academii de științi a zânei Vineri Tot mai des se perindează și din tineri în mai tineri, Tu le vezi primind elevii cei imberbi în a lor clas, Până când din școala toată o ruină a rămas. Vai! tot mai gândești la anii, când visam în academii, Ascultând pe vechii dascăli cîrpocind la haina vremii, Ale clipelor cadavre din volume stând s-adune Și-n a lucrurilor peteci căutând înțelepciune? Cu murmurele lor blânde, un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
acoperișuri de paie înghesuite laolaltă. Spre deosebire de locuințele țăranilor, cea a samuraiului avea câteva hambare, un grajd pentru cai și întărituri de pământ de jur împrejur. În ciuda fortificațiilor, nu era deloc făcută pentru luptă. Pe muntele din nordul luncii se găseau ruinele cetății ce aparținuse samuraiului care stăpânise odinioară aceste locuri și care fusese înfrânt de Stăpân, dar o dată ce războaiele încetaseră pe întreg teritoriul Japoniei și Stăpânul devenise cel mai puternic daimyō din Michinoku, familia samuraiului nu mai avea nevoie de astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
însă țăranii erau cu mult mai supuși și mai răbdători decât el. Uneori samuraiul îl lua cu el pe fiul său cel mare, Kanzaburō, și urcau împreună pe muntele aflat la nord de casa lor. Năpădite de buruieni, se vedeau ruinele fortăreței ridicate de samuraiul ce stăpânise odinioară peste aceste locuri, iar câteodată, din șanțul secat și împresurat de tufișuri și dintre întăriturile de pământ acoperite de frunze uscate, se întâmpla să iasă la iveală câteva boabe de orez arse sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
alții i-au vândut. Peste tot au rămas satele pe care indienii au fost nevoiți să le părăsească. Acum nimeni nu mai trăiește în ele. Au rămas doar casele și zidurile de piatră. Samuraiul și Nishi își aduseră aminte de ruinele de piatră pe care le văzuseră cu ochii lor în câmpurile sălbatice pe drumul de la Acapulco la Mexico și de la Mexico la Puebla. Pe la răscrucile acelor sate părăsite, năpădite de buruieni și îngropate sub nisip doar vântul mai șuiera cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pintenii, doar Velasco își ducea din când în când luneta la ochi și cerceta dealurile parcă presărate cu o pulbere fină. Nori de furtună poleiți cu auriu pe margine se ridicau amenințători în zare. Ajunseră într-o câmpie plină de ruine. Pe deasupra, umbrele norilor pluteau agale. Cactușii scrutau convoiul, țepeni ca niște bătrâni morocănoși, iar muștele treceau bâzâind peste fețele lor asudate. Privind în zarea orbitoare a câmpiei nesfârșite, samuraiul se gândea la oceanul aflat în depărtare. Apoi se gândi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu le mai văzuse niciodată. O soartă pe care nici măcar nu și-o închipuise vreodată. Însă așa cum în vale primise fără crâcnire tot ce-i fusese dat, la fel simțea că trebuie să-și primească și noul destin. Ici-colo vedeau ruinele altarelor părăsite de indieni. După spusele lui Velasco, întocmai ca și japonezii, indienii din aceste părți veneraseră până nu demult soarele. Semne ciudate erau scrijelite pe stânci vulcanice roșiatice așezate una peste alta sub formă de piedestale și pe rămășițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unde albia cobora brusc și apa micuță cu fund nisipos ajungea deodată la adâncimi Întunecate de peste trei metri. Pescuiau la lingură, În drum spre promontoriul unde voiau să-și pună undițele pentru noapte, ca să pescuiască păstrăvi-curcubeu. — Uite, Nick, vechea noastră ruină. Vâslind, Nick privi fundația printre copaci. Da, uite-o, zise el. — Îți mai amintești când era fabrica aici? — Abia-mi aduc aminte. Seamănă mai mult cu un castel, spuse Marjorie. Nick nu-i răspunse. Continuară să vâslească de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fundația printre copaci. Da, uite-o, zise el. — Îți mai amintești când era fabrica aici? — Abia-mi aduc aminte. Seamănă mai mult cu un castel, spuse Marjorie. Nick nu-i răspunse. Continuară să vâslească de-a lungul malului până pierdură ruinele din vedere. Apoi Nick tăie golful de-a curmezișul. — Nu mușcă, zise Nick. Nu, răspunse Marjorie. Era atentă tot timpul la undiță, chiar și atunci când discutau. Îi plăcea foarte mult să pescuiască. Îi plăcea să pescuiască cu Nick. Un păstrăv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
După câteva minute se vede panglica albastră-argintie a unui râu: este Mureșul, pe malurile căruia este așezat orașul Arad. Șesul Banatului a rămas în urmă. Iată, în dreapta, primii munți: sunt Munții Poiana Ruscă. Sub noi se vede orașul Deva, cu ruinele de pe dealul Cetății. Ne apropiem de munți. Trecem pe deasupra vârfurilor înzăpezite ale Munților Parâng și Retezat. După zborul deasupra munților ne îndreptăm spre răsărit. Lăsăm în urmă Râmnicu-Vâlcea, Curtea -de-Argeș și trecem peste restul Munteniei. Și, iată, în mai puțin
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
proprii sensurile diferite ale termenului a ieși. Cheile Bicazului „Natura are metodele ei proprii pentru a croi noi frumuseți. Pe la începutul veacului al XIX-lea, probabil în urma unui cutremur de pământ, o parte din Muntele Suhardului, de calcar, se năruie. Ruinele lui stăvilesc apele limpezi ale pâraielor tinere de la izvoarele Bicazului. Așa a luat naștere un lac, în mijlocul munților, în care se adună Pârâul Cailor, Pârâul Oilor, Pârâul Suhardului, ce șiroiesc din toate părțile. Farmecul noului peisaj este astfel îndeplinit: munte
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
-o șăgalnic și făcând-o să-și scuture de stropi floarea albastră. Cheile Bicazului s-au terminat (...)” (Ion Simionescu, Prin munții noștri) Cerințe: 1.Găsiți sinonimele cuvintelor și expresiilor scrise cursiv în text. 2.Analizați părțile de vorbire din propoziția: Ruinele lui stăvilesc apele limpezi ale pâraielor tinere de la izvoarele Bicazului. 3.Povestiți în scris textul. La Pîngărați Calistrat Hogaș „Tăiarăm podul de la Viișoara, cotirăm la dreapta și apucarăm drumul mare ce duce spre Pîngărați, și de acolo mai departe, printre
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pe vârf, necum tufișul sau pădurea. Sudeții, fratele depărtat al Pricopanului, măcar că are culmi de două - trei ori mai înalte, e îmbrăcat cu păduri de brazi până în vârf. La noi clima de stepă dă înălțimilor dobrogene o înfățișare de adevărată ruină. Din vârful Pricopanului, cine străbate șesul Buzăului are înaintea ochilor, întocmai ca și pe Bărăgan, o netezime aproape ca a mării. Doar unde și unde, dacă zărești câte un pâlc de pădure, ce se ridică deasupra câmpiei, ca o insulă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
semeție alpină, Munții Hațegului, cu vârfuri care sclipesc de zăpadă până aproape de mijlocul verii. La miazănoapte se întinde, pe malul drept, lanțul Munților Zarandului, mijlocii ca înălțime, dar cu vârfuri ciudate, ca niște conuri vulcanice, unele acoperite de ziduri și ruine de cetăți, care amintesc în oarecare măsură pitoreasca vale a Rinului. Ruinele de cetăți, satele mari și cu biserici înalte, clădirile acoperite cu olane și viile de pe coasta dealurilor sunt încă un temei pentru care șanțul mureșului de la Alba Iulia
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mijlocul verii. La miazănoapte se întinde, pe malul drept, lanțul Munților Zarandului, mijlocii ca înălțime, dar cu vârfuri ciudate, ca niște conuri vulcanice, unele acoperite de ziduri și ruine de cetăți, care amintesc în oarecare măsură pitoreasca vale a Rinului. Ruinele de cetăți, satele mari și cu biserici înalte, clădirile acoperite cu olane și viile de pe coasta dealurilor sunt încă un temei pentru care șanțul mureșului de la Alba Iulia până în șesul de la Arad amintește valea Rinului de jos. Astfel putem zice
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și părea să aibă și o contuzie. De pe patul de spital, acesta a stat de vorbă cu poliția militară, pretinzând că nu-și amintește nimic din momentul În care s-a urcat În șalupă și până când a fost găsit În ruinele pagodei părăsite. Poliția militară din Shan nu a contactat ambasada SUA din Rangoon (Yangon) decât pe 29 decembrie. „Biroul nostru colaborează intens cu regimul militar birmanez“, a declarat reprezentantul consular, Ralph Anzenberger. „Dispariția a 11 americani aflați În vacanță este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Sigur, e un motiv de teamă“, spune un turist aflat pe picior de plecare, Jackie Clifford, 41 de ani, consultant În materie de investiții În biotehnologie, din Palo Alto, California. „Aveam de gând să zburăm până la Bagan mâine să vedem ruinele acelor temple incredibile. Acum Însă Încercăm să găsim un bilet de avion pentru o stațiune din Thailanda.“ Va trebui să stea la coadă. Mulți alți turiști sunt În drum spre aeroport, hotărâți să facă aranjamente similare. 1tc "1" Scurtă istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
știa dacă să aibă Încredere În Heinrich sau nu, și totuși, nu avea la cine altcineva să apeleze, cineva care să vorbească engleză, adică. Și-o imagină pe Marlena la fel ca Walter, zăcând fără cunoștință Într-un templu În ruină, apoi o văzu Într-o stațiune mult mai elegantă râzând cu capul dat pe spate În timp ce pronunța, În fața unei hoarde de bărbați atrăgători: „Harry e un dobitoc. Foarte bine i-am făcut că l-am lăsat de izbeliște În locul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și aruncând umbre prelungi peste câmpie. în vârful muntelui se opriră să-și tragă sufletul. Priviră cărarea șerpuitoare pe care urcaseră, cu nostalgia cu care îți privești, cu ochii minții, firul vieții. Ea începea din ceea ce rămăsese din iarmaroc o ruină neagră, fumegândă, în care mai scormoneau ca niște gândaci câțiva oameni și urca mai departe spre locul pe care Bătrânul îl bănuia a fi sfânt. Era extenuat și Pimen îl simți. Își așternură un strat gros de mușchi sub niște
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
VII CÎND AJUNSE îNAPOI LA SCORBURA în care își ascunsese lucrurile, bătrânul se simți într-un spațiu vidat și instabil, ca și cum s-ar fi aflat la granița fragilă dintre două vise. Avea deasupra cuibul de acvilă al sihastrului și dedesubt ruinele triste și fumegânde încă ale iarmarocului. Așa cum la urcare se scuturase (din întâmplare sau din instinct?) la această vamă imaginară, de obiectele și de gândurile unui tărâm ireal pentru a putea pătrunde în altul, la fel de ireal, tot așa trebuia acum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]