KorAP: Find »[drukola/base=sânt & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...99 100 101 ...153 >

3,819 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902

a produs, ce fel de zei avea, ce structuri sociale, ce obiceiuri nupțiale, ce alfabet, ce orașe... Noi numim scrierile lui "poezie", dar este drept să numesc și scrierile lui Alecsandri, ale lui Bacovia sau ale mele tot așa? Nu sânt deloc sigur că obiectele textuale ale lui Gellu Naum servesc funcția poeziei în același fel. Sânt desenele rupestre artă în același fel în care Matisse este artă? Perplexitatea și neînțelegerea mea nu vin din banala necomunicare între generații. Pe Gellu

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
el se integrează, cumva, cuminte și regulat, în dialectica școlilor și curentelor artistice ale civilizației europene moderne. îi vom găsi pe suprarealiști înghesuiți, de obicei, între dadaiști, futuriști, constructiviști și diverse alte feluri de moderniști. Dar toate aceste curente ne sânt familiare, ideologia lor e simplă, uneori caricatural de simplă. Putem înțelege mistica noului, a vitezei, a experimentului. A torsionării sintaxei, a fragmențarismului. în toate există o căldură umană pe care o recunoaștem, o aspirație către schimbare și transformare pe care

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-o, dar nu ca pe un izvor de apă vie, ci ca pe apa neagră a Lethei, a uitării. Doinaș nu scrie, el rescrie, nu construiește, ci renovează, deformând ingenios și ciudat perspectivele vii și funcționale de altădată. Poemele sale sânt depozite ale unui imaginar melancolic, grămezi de imagini sfărâmate, cum le-ar numi Eliot. Citind versuri ca "Așa precum ne spune Herodot, / Pe vremuri vase lungi, cartagineze / Lăsau în goană țărmuri și faleze" etc, ne înfiorăm, nu pentru că poetul ne

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
timpului zenital, viețuirea în aceeași lumină spectrală de amiază a lui Herodot, a lui Doinaș și a noastră. Este butaforie, miroase a clei și a scândură proaspătă, dar tocmai prin asta poemul e actual și ne seamănă, căci la fel sânt scufundate într-o creație ironică, la mâna a doua, Odradek al lui Kafka, manechinele lui Schultz, fantoșele mascate ale lui Radu Pe-trescu, Leipzigul de carton al lui Mircea Horia Simionescu, pâinea umplută cu câlți a lui Cristian Popescu. Doinaș a

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
uităm noțiunile de mare poet și mare poezie. 113 Ultimul mare modernist Nichita Stănescu se află astăzi între idolatrie și negare, iar asta nu spune prea multe despre personalitatea sau opera lui, ci mai ales despre climatul în care azi sânt judecate valorile în România. Se înfruntă azi în cultura noastră o atitudine "legitimistă" și una "revizionistă", amândouă fiind silite de simpla prezență a celeilalte să își deformeze către extreme atitudinea onestă. Criticii din prima tabără recurg la odioasele comemorări, la

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
Stănescu, sub chip de bard înaripat, devine la fel de antipatic ca și alte mari victime ale lingușelii tâmpe și conformiste: Eminescu, mai ales, între toți. Nu știu dacă în Anglia este cădelnițat Shakespeare iar în Franța (helas!) Victor Hugo. Probabil că sânt căci nu-mi închipui că belferii de acolo sânt mai grozavi decât dascălii autohtoni. La noi însă și mulți universitari sau academicieni îmbracă odăjdiile de mari preoți, întinînd și batjocorind cu cea mai perfidă batjocură: adulația (opusul admirației), paginile albe

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
ca și alte mari victime ale lingușelii tâmpe și conformiste: Eminescu, mai ales, între toți. Nu știu dacă în Anglia este cădelnițat Shakespeare iar în Franța (helas!) Victor Hugo. Probabil că sânt căci nu-mi închipui că belferii de acolo sânt mai grozavi decât dascălii autohtoni. La noi însă și mulți universitari sau academicieni îmbracă odăjdiile de mari preoți, întinînd și batjocorind cu cea mai perfidă batjocură: adulația (opusul admirației), paginile albe pe care bieții oameni, poeți mai buni sau mai

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
justificat. Dar și binele trebuie privit cu decență și nu celebrat, căci, în definitiv, el nu este un merit individual, ci un dar dumnezeiesc, și să te consideri bun și moral este monstruos: "De ce mă numești bun?" etc. Cei mai mulți oameni sânt morali pentru că viața nu i-a pus încă la încercare. Din punct de vedere etic, Nichita Stănescu a fost un om care compensa un caracter moale și uneori laș cu o minunată inocență și generozitate. Nu a vorbit niciodată de

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
mai ample sau, când ne-am văzut și noi publicați, cum stăm cu cronicile literare, cu editurile... Apoi începea să povestească. Firește, nu se poate reda impresia pe care-o face un povestitor oral, și unde gesticulația, tonul și mimica sânt totul. Să spun doar că era fermecător. Ne amuzam copios și povesteam apoi mai departe istoriile din lumea literară care ne ajunseseră la urechi. Cum la sfârșit urma o nouă porție de șuetă și anecdotică, cenaclul propriu-zis era de fapt

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
Mircea a fost singurul lider adevărat al generației '80, singurul iubit și respectat, singurul impus de la sine, liniștit, 127 fără luptă sau rezistență. Firește, lucrul acesta nu se-ntîmplă aproape niciodată, este un miracol - a t^ ritatea și charisma unui om sânt de fapt daruri nat' ° inexplicabile și inimitabile. Dacă nu le ai, ipostaza de lider nu-ți poate aduce decât resentimente și izolare. Să fi fost această boală monstruoasă, care l-a ales probabil din greșeală, căci n-are loc nicăieri

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
Umblam prin parcuri, prin berării, îl vizitam acasă, unde avea o vitrină acoperită cu poeme generaționiste, discutam, firește, despre poezie, dar mai ales căscam gura la discursul lui parodic, inimitabil, care mă făcea uneori să-mi pierd răsuflarea de râs. Sânt singurul, de altfel, din careul nostru "Luft mit Diamanten" {"von Cărtărescu zu Coșovei, von Iaru zu Stratan ...") care n-are umor. Cel puțin nu unul spontan. "Bătaia peștelui", "păpica", "bănuțul", "Cancio-Canciov", "Foma Fomici" și o mulțime de alte expresii stereotipe

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
decât aerul, un parfum uleios prin care, uneori, străbate surpriza proaspătă a mirosului de mentă. Traian scrie de fapt veșnic o singură poezie, așa cum același motiv se repetă, cu anume iregularități, într-un covor persienesc. Simbolismul și modernismul acestei poezii sânt de suprafață, fondul ei rămâne oriental, de gazel sau de sure din Coran. Sclipirea din loc în loc a textului o dau, ca niște paiete presărate peste tot, comparațiile. Traian este un mare maestru al comparației, de cele mai multe ori neașteptată și

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
de idei", în care speculația metafizică se realizează în detrimentul strălucirii de suprafață. "Căldura animală" a sentimentului îi repugnă așa cum îi repugna lui Rimbaud. Orice mistică, orice bâjbâire după adevăruri "ce mai mult le încifrează cel ce vrea a descifra" îi sânt la fel de străine. Florin Iaru este numai ce se vede, numai suprafață. Aisbergul său este atât de ușor, încît nu numai că nu are o parte sub apă, dar ne așteptăm chiar, din clipă în clipă, să-și ia zborul. Luna

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
este liber, ci manierizat, cerebral. Iaru scrie exclusiv cu creierul, poezia sa este una "de cap". De aici și senzația de continuă persiflare. Aparentul patetism al rostirii, care se observă uneori, "sentimentul" care s-ar ascunde dincolo de suprafața eclatantă nu sânt altceva decât căldura degajată de acest creier plin de componente electronice și care știe al naibii de bine să facă poezie. Nimic nu este "autentic" în poezia acestui poet în care unii 136 mai văd un genuin: ne mișcăm aici pe o

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
dezordine stupefiantă: par a fi mai multe cărți amestecate aici fără nici o regulă. Un poem-prefață, ca "Aventura începe", e plasat la mijlocul cărții; poemele mai slabe "Bună dimineața" și "Felix Labisse/ Fata risipitoare" sânt așezate chiar la început; poezioarele numite "High-Fidelity" sânt evident din altă carte. Chiar în aceste condiții, volumul rezistă. Asta pentru că, o mai spuneam, poemele lui Iaru sânt "de sticlă", adică amorfe și cu puncte de topire variabile în cadrul aceleiași compoziții, în magma verzuie plutesc și bucăți de sticlă

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
amplu poem din carte, este urât și plicticos. Dar cât de adevărat! Minciuna poeziei care se ia în serios ca atare, bombasticismul implicit al oricărui recurs la imaginar într-un cosmos căruia evident îi lipsește orice transcendență, obscenitatea manevrelor stilistice sânt date de gol de această poezie a golului. Poezia se face tocmai din materialul intermediar (senzații, tropisme, gânduri dezlânate, scotociri prin cărți și note de jurnal, căutări înfrigurate ale adevărului prin întrebări, la fel de bâiguitoare ca și răspunsurile) pe care poetul

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
nepoetic: moloz, bruioane, bucăți de poze rupte... Forma căutată este informul, importantul se naște din derizoriu, spontaneitatea survine la capătul unei elaborări autone-gatoare. în măsura în care sânt artistice și intelectuale, cărțile nu pot fi decât false. Antiintelectualismul și mai cu seamă antiestetismul sânt deci, principalele trăsături ale 145 atitudinii poetice din "Xilofonul", carte care reia în mod strălucit firul ideii de autenticitate în literatură, atât de discutată înainte de război. Voluntarismul vitalist legat însă de acest concept lipsește în poemele Simonei Popescu, care descriu

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
fantastică și blând inconformistă. Poeta cere iertare pentru neputința de a fi în lume. Nu este ușor să scrii despre "Xilofonul". Te simți permanent cam ridicol, pentru că ai de-a face cu o carte care de la început desfide comentariul. Nu sânt aici idei de explicitat și sensuri obscure de decriptat. Nu poți descrie la modul intelectual o carte antiintelectualistă și cu greu poți face considerații estetice la o carte violent antiestetizantă. Ești tentat să citezi și să tot citezi, în loc de orice

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
semn că în penibila noastră epocă mediatică scripturalul nu moare, ci se transformă. Ca și scriptele sonore ale rapperilor mioritici de la B.U.G., La Familia sau RACLA, basoreliefurile scrijelite cu cheia sau altoreliefurile sprayate de prin stațiile de metrou sânt cu cât mai puțin citabile sau recomandabile, cu atât mai înveselitoare pentru ochi. în noianul de politica! correctness ele sânt bucurie pură. Și iată o tendință postrevoluționară care nu poate decât să reconfirme vocația poetică nativă a românilor de pretutindeni

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
de la B.U.G., La Familia sau RACLA, basoreliefurile scrijelite cu cheia sau altoreliefurile sprayate de prin stațiile de metrou sânt cu cât mai puțin citabile sau recomandabile, cu atât mai înveselitoare pentru ochi. în noianul de politica! correctness ele sânt bucurie pură. Și iată o tendință postrevoluționară care nu poate decât să reconfirme vocația poetică nativă a românilor de pretutindeni: în loc de desenele nu prea acurate anatomic de altădată, arătând o ciudată predilecție pentru zonele inghinale, și în loc de grosolăniile naive, lăudăroșeniile

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
și, prin ei, pe Brumaru, Dimov sau Foarță, tânărul poet este un rimator prin excelență, opus tradiției prozaice și biografiste a celor mai mulți poeți de azi. Deși apare el însuși ca personaj în poeme ("Ce-mi pasă mie, nea Gherguț, dacă sânt eu sau altul?"), deși prietenii și cunoscuții săi năvălesc și ei, făcând cu mâna din cîte-un vers ("unde pun picioru / gigi ana doru / cristi și rodica? / nu-i, prin jur, nimica"), totuși poezia lui Sorin Gherguț este în cea mai

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
să le așterneți pe aeroporturi!/ Vă ordon. Să puneți în izvoarele tuturor nurilor numai săpun de ras și în toată lumea să curgă numai clăbuc. Ce știți voi ? Stelele sânt stropi de șampon săriți când vă spăl pe cap. / Nenorociților !/ Zorile sânt briciul meu, și ele n-ar luci la fel / dacă nu le-aș ascuți de cureaua plină de găuri negre/ a timpului. / ... / Gică fie numele meu / și fie mâinile mele acelea care bărbieresc lumina de pe obrazul lui Dumnezeu / și fie

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
că ele există. Nu-i sânt recunoscător pentru nici unul din cuvintele scrise despre cărțile mele. Relația dintre scrisul meu și scrisul lui este cu totul secundară și se desfășoară pe terenul unui joc cu reguli dure. El este critic, eu sânt scriitor. Când voi publica o carte fără valoare, el va spune acest lucru, știu asta și el știe că eu știu. Recunoștința mea, la fel de adâncă, la fel de limpede și la fel de lipsită de nevoia verbalizării ca și admirația, este pentru simplul fapt

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
mult. Nici nu știu, de fapt, dacă trebuie să spun și cât am spus. Să mai zic totuși ceva: că, în ultimii ani, am început să aduc nițel cu Nicolae Manolescu. Practic, mai toate ideile mele în privința 160 literaturii moderne sânt îndatorate studiilor din "Arca lui Noe" și din "Despre poezie". Opțiunile mele politice consună cu cele din "Ochiul magic". Mă pomenesc câteodată, în vreo discuție, că îi imit felul de-a spune "absolut remarcabil", sau "absolut extraordinar", ca și alte

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
Nu știu de unde mai au atâta putere, cum nu le-neacă disperarea. Revistele literare, tot mai ilizibile în iunie, iulie și august, reîncep, cârcotașe, să arunce mici nade polemice, încercînd din nou, ca-n fiecare toamnă, să pară că există. Sânt mimate, din nou, dezbaterile de idei, bătăliile canonice, entuziasmul pentru vreo carte nouă, manifestele de grup. Totul, în realitate, se reduce la orgolii, și-n spatele fiecărei idei poți recunoaște, caraghios de transparent, o ambiție grosieră. Odinioară, mi s-a

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]