4,350 matches
-
tot ce e real e rațional. Poți să te înduri de totul, dar nu înseamnă, prin aceasta, că îl și validezi, că îi dai statut de ființă. Nu poți face religie din credințe sau practici precare, de tipul celor care sânt proprii turco-mongolilor." Din București, Noica și-a adus o servietă plină cu vreo treizeci de caiete de lecturi (deci conspecte și note) care s-au adunat din tinerețe și din care vrea să-și scoată ce e de scos și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de caiete de lecturi (deci conspecte și note) care s-au adunat din tinerețe și din care vrea să-și scoată ce e de scos și apoi să le arunce. Îl rog să mă lase să i le păstrez. "Nu sânt semnificative decât pentru a vedea ce citea generația noastră. Or, titlurile de lucrări am să ți le scot. Altminteri, nu merită. Majoritatea sânt neutre, școlărești, alteori simple extrase cu gândul la o lucrare anumită." Îl întreb cum sună toate argumentele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cred că moartea nu e o chestiune a noastră, ci mai degrabă este o treabă de prinți care, cunoscând toată puterea lumii acesteia, descoperă moartea ca pe o limitare a ei." 21 ianuarie - 26 ianuarie 1980 Luni, 21 ianuarie 1980 Sânt la Păltiniș de ieri-seară, împreună cu Andrei. Avem în față o săptămână, în care Andrei și-a propus 30 de pagini pentru albumul Francesco Guardi, la "Meridiane", iar eu traducerea a 15 pagini din Phaidros, pentru volumul IV al operelor lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui Noica - primele care îl comentează pe Noica, dacă nu la nivelul "Ideii" operei sale, cel puțin la nivelul unui limbaj cultural de la care discuția poate începe. Ieri-seară i-am citit lui Noica câteva pasaje semnificative. "Știu, în mare, care sânt obiecțiile lui, și ce mă deranjează aici nu sânt nici obiecțiile ca atare, nici faptul că se bate pe burtă cu mine în public, uitând de fapt că e mereu vorba de un al treilea, de publicul însuși. Știu de pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trei lucruri: să dormi, apoi să dormi, pe urmă iar să dormi". O să înțelegeți cât de adâncă este vorba asta - le-am spus - când o să auziți o poveste din Upanișade. Un tânăr vine la un înțelept și îl întreabă: "Cine sânt eu?" "Ești cel care ești, atunci când ești treaz", i-a răspuns învățatul. Nu mă mulțumește răspunsul tău", a spus tânărul. "Vino atunci peste 32 de ani și am să-ți pot da altul". După 32 de ani omul a venit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
i-a răspuns învățatul. Nu mă mulțumește răspunsul tău", a spus tânărul. "Vino atunci peste 32 de ani și am să-ți pot da altul". După 32 de ani omul a venit iar la înțelept și l-a întrebat: "Cine sânt eu?" "Ești cel care ești în somnul cu vise". (Știți în ce măsură un Jung, de pildă, a lărgit înțelesul eului, trimițîndu-l la eul vast și colectiv al omenirii, care se manifestă în vise.) Omul nu a fost nici de data asta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și colectiv al omenirii, care se manifestă în vise.) Omul nu a fost nici de data asta mulțumit cu răspunsul înțeleptului, și atunci acesta i-a cerut să vină peste alți 32 de ani, pentru a primi alt răspuns. "Cine sânt eu?", a întrebat din nou omul, când cei 32 de ani au trecut. "Ești cel care ești în somnul fără vise", i-a răspuns înțeleptul. Somnul fără vise este la indieni spiritul universal, Atman, cel în care eul individual s-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
judecată. Prin chiar condiția lor, ele nu pot evolua către silogism. Sau privitor la profesiune: cum poate ieși un istoric de artă sau un critic de artă din condiția judecății? O vârstă a judecății este tinerețea, așa cum Franța și Anglia sânt stilistic vorbind, țări ale judecății. Cât privește cazul meu: mărturisesc că nu m-a preocupat un legato al operei, un silogism al cărților. Obsesia mea a fost - și este încă - să obțin un legato al operei cu viața proprie. Altminteri
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
etc. Toate funcțiile dumneavoastră vitale întrețin gândirea, la noi, ele o inhibă. Noi nu avem decât o șansă: eroismul. Revenind deci la problema silogismului creației, recunosc că nu l-am obținut. Gândurile mele nu fac serie în ele însele, nu sânt o construcție. Dar, după cum ați văzut, nu asta mă preocupă. Mă preocupă ca ele să reflecte corect problema mea, tribulațiile mele, să fie deci expresia treptei pe care mă aflu. Pentru că nu există doar neantul gândului care nu se construiește
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e voință de ceva nedeterminat, așa cum la Heidegger nu există frica față de ceva anume, ci frica de nimic determinat (Angst). La Andrei, e îngrijorătoare tocmai îngrijorarea asta pentru eul lui. Voința lui de urgentă mântuire, nerăbdarea vindecării sânt vinovate. Și sânt vinovate pentru că țin de amintirea proastă, de amintirea privind sinele individual cu care operează medicii analiști, amintirea care vindecă persoana. Psihanaliza lărgește câmpul amintirii, rămânând în granițele eului, împinge eul - știți cum se spune în Franța - până la "maman, papa, caca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Întârziase pentru că șeful cantinei, aflând de la radio că Noica luase premiul de onoare al Uniunii ("am auzit că sînteți scriitor mare"), îl oprise să mănânce șuncă și gem. Am întîrziat, dragii mei, din pricina "efemerindelor", vorba lui Frunzetti. Nu știți ce sânt "efemerindele"? Prin '50 și ceva am fugit o zi în București. La Câmpulung, unde aveam domiciliu obligatoriu, nu o duceam prea grozav. De vreo două ori pe săptămână venea Lulu Lambrino în poartă, pe la 5 dimineața, și striga: "Băieți, se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rând, paginile I de la cartea sa despre Fenomenologia spiritului a lui Hegel. Nu-i vine să creadă că va avea un tiraj de 30 000 de exemplare. De necrezut, când te gândești că pentru cartea asta, acum 20 de ani, sânt oameni care au fost bătuți și au făcut închisoare. Îi povestesc apoi că ne agităm în jurul expoziției lui Sorin Dumitrescu - intitulată, nefericit, "Hipersemne" - care s-a închis zilele trecute la Dalles. În urmă cu trei săptămâni îl dusesem pe Noica
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spus G.I. - care exorcizează cititorul. Trebuie să mă înțelegi, "Romînia" e mereu vizată, după articolul din "Scînteia" cu rezerve la expoziție, risc prea mult, în perioada asta îmi fac bine logoreele vide ale unora etțetera, știu, ai să spui că sânt grobian - și sânt - dar ăsta e climatul cultural în care ne mișcăm, eu te respect, dar te rog încă o dată să mă înțelegi, uite, merg până acolo încît te rog chiar pe dumneata să mă ajuți să nu te public
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reacționa la "transcendental" ca o eminență a lui "dincoace", a "sinelui lărgit" etc. "Cîtuși de puțin: mă ierți dacă îți spun că le simt ca pe niște locuri comune și că eu însumi nu am aici consistența unei prezențe vii: sânt o simplă umbră, și e bine așa. Însă altceva mă încîntă să observ. Scrieți, și tu și Andrei, mai bine decât scriam noi. La vârsta voastră, noi păcătuiam fie printr-o învolburare a ideii, care nu mai era stăpânită stilistic
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
arăt că totul, de la Kant încoace, a mers în filozofie pe distrugerea mitului identității, pe validarea contradicției ca fecundă. Gloria rațiunii e tocmai antinomia. Kant a vorbit de patru antinomii ale rațiunii, iar Hegel a venit să spună că nu sânt patru, ci o infinitate, și că ele nu sânt neajunsul rațiunii, ci însăși forța ei. În secolul nostru, știința a pus în discuție principiul logic al terțului, dar nu a avut curajul să îl atace și pe cel al noncontradicției
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
filozofie pe distrugerea mitului identității, pe validarea contradicției ca fecundă. Gloria rațiunii e tocmai antinomia. Kant a vorbit de patru antinomii ale rațiunii, iar Hegel a venit să spună că nu sânt patru, ci o infinitate, și că ele nu sânt neajunsul rațiunii, ci însăși forța ei. În secolul nostru, știința a pus în discuție principiul logic al terțului, dar nu a avut curajul să îl atace și pe cel al noncontradicției. Filozofia, în schimb, a făcut-o: a făcut-o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și devenirea întru ființă, limitația care limitează și limitația care nu limitează, a fi în și a fi întru, în sfârșit, modelul ontologic din ultimul Tratat. "Mă interesează imens problema pe care mi-o pui, una vitală, pot spune, și sânt de-a dreptul uimit că eu însumi nu mi-am pus-o până acum. Ai să înțelegi încă o dată de ce spun mereu că nu se știe cine dă și cine primește. Lasă-mă până mâine să îți răspund și, oricum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
răspunsul, o să găsim poate, ca în Upanișade, peste 32 de ani altul." Ieri seară, Noica mă aștepta nerăbdător să reluăm discuția din ajun. "M-ai silit ieri să mă întorc asupra mea și să mă întreb dacă nu cumva nu sânt în stare să spun ce am exprimat de-a lungul întregii vieți cu "pentagonul" meu de idei sau cu "hexagonul", dacă pun la socoteală și contradicția unilaterală. Să fie totul doar o jerbă de idei care nu e în stare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
peste opera artistului, declarând însă că explică opera artistului. "Înșelăciunea" aceasta este pentru Hegel eșecul spiritului întrupat în artă, unul de care Hegel are nevoie pentru a trece mai departe, la religie și la filozofie." Astă-seară mă simt obosit: nu sânt în stare să spun povestea eudaimoniei lui Noica, născută prin eliminări treptate dar rapide ale tuturor formelor de satisfacții neculturale: un fel de "nu-mi place nimic altceva". A fi doar posedatul unor idei, a fi manevrat de ele etc.
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Phaidon (unde iarăși crede că nu are ce spune), în sfârșit, ne gândim să împingem traducerea comentariului lui Hermeias la Phaidros (care va apărea și el în volum) până la a cuprinde și cel de al doilea discurs al lui Socrate. Sânt mulțumit de sunetul traducerii mele, sânt mulțumit că l-am stârnit pe Noica - citindu-i din traducerea mea partea "delirului socratic", în fața căruia interpretarea lui se oprea (" nu poți interpreta un delir") - să împingă comentariul lui până la capăt, în sfârșit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
are ce spune), în sfârșit, ne gândim să împingem traducerea comentariului lui Hermeias la Phaidros (care va apărea și el în volum) până la a cuprinde și cel de al doilea discurs al lui Socrate. Sânt mulțumit de sunetul traducerii mele, sânt mulțumit că l-am stârnit pe Noica - citindu-i din traducerea mea partea "delirului socratic", în fața căruia interpretarea lui se oprea (" nu poți interpreta un delir") - să împingă comentariul lui până la capăt, în sfârșit, sânt mulțumit că tinerii Cornea și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mulțumit de sunetul traducerii mele, sânt mulțumit că l-am stârnit pe Noica - citindu-i din traducerea mea partea "delirului socratic", în fața căruia interpretarea lui se oprea (" nu poți interpreta un delir") - să împingă comentariul lui până la capăt, în sfârșit, sânt mulțumit că tinerii Cornea și Bercea, la care m-am gândit pentru traducerea lui Hermeias, sânt preluabili în echipă și promițători pentru rest. (Adusesem cu mine o mostră din traducerea lor, și Noica - citind-o împreună într-una din seri
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înghețare. Secolul XXI va fi deci poate secolul celor două Niluri care vor crea o Deltă a spiritului, și aceasta pare să fie chiar teologia voastră, de vreme ce astăzi oamenii de știință înșiși se deschid către o spiritualitate în termenii căreia sânt dispuși să prindă până și comportamentul atomului. Vedeți, aveți aur în mîini: nu sînteți arestați în închiderea lingvistului sau a chimistului, sau a istoricului chiar. Puteți merge cu teologia voastră către arta bizantină, către literatura noastră veche, către filozofie. Puteți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
filozofie. Puteți face din ea un splendid instrument cultural. Dar el însuși trebuie instrumentat: cu greacă, cu slavonă, cu filozofie. Ce ar fi Stăniloae sau Elian fără limba greacă? - Le-am făcut apoi teoria celor trei categorii de cai. Caii sânt de trei feluri, le-am spus: cai de tracțiune, cai de circ și cai de curse. 99% din oameni rămân cai de tracțiune. Din rest, unii ajung cai de circ, ca Nadia Comăneci sau ca Brigitte Bardot. Ei bine, pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
propria lor precaritate. În 1948, Adenauer ar fi putut să-i întrebe: "Vreți unt sau cultură?" Și îmi place să cred că ar fi ales cultura. Dar el nu le-a propus decât bunăstarea. Astăzi au unt din belșug și sânt prost așezați în cultură. Și asta se întîmplă cu o țară care debutează în secolul XIX ca republică a geniilor. Când, în 1808, la doi ani după Jena, toată cultura germană se regrupa la Berlin, rectorul Universității era von Humboldt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]