2,662 matches
-
urcată de autor, ajuns spre creștetul pomului vieții, el mai culege pe 178 de pagini așa zise miniaturi, care, de fapt sunt niște chintesențe cu greutate atomică ridicată. Că lucrurile stau astfel urmăriți-le cu răbdare și veți constata că săpăturile sunt adânci și filoanele aurifere descoperite întrec pe cele din zăcămintele de la Aiud. „Când scuturăm Pomul Timpului - zice cugetătorul - toate fructele cad pe pământ, conform legii gravitației”. Ale lui au căzut în coșul editurilor. „Ne irosim în patimi și în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
Tripp, dar și sânii și picioarele doamnei Tripp. Tânărul se numește Cobb și are obiceiul enervant de a pune întrebări. Chiar el spune: Nu e cazul să vă osteniți să-mi dați explicații, șefu’. Dați-mi voie să fac eu săpături, să pun întrebări și să mă prind eu singur. Domnișoara Jixon, dactilografa, este o domnișoară ofilită de patruzeci și patru de ani care privește spre toți și toate cu suspiciune. E convinsă că până și cel mai neînsemnat lucrător se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
aurifer. De la explozia respectivă proveneau resturile de pietriș și bolovanii pe care îi scosese el afară, iar zăcământul de metal prețios se afla mai în față, în adânc. Comoara pe care o căuta era acolo, iar el trebuia să continue săpăturile dacă voia să pună mâna pe ea. Începu să râdă, cum de fusese atât de naiv? Crezuse că muntele se va despărți atât de ușor de aurul acela și i-l va dărui fără luptă? Trebuia să muncească mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o suflare. Nu-i așa că asta sperați? Vă gândiți că s-ar putea să dăm de el, de asta suntem aici. Aș mai putea să completez lista ta, spuse Toma ignorând întrebarea lui Vasilică, mai căutăm pământ răscolit, urme de săpături ori chiar resturi umane, asta ca să iau în calcul și ipoteza ta de ieri cu animalele sălbatice. Nu este exclus, însă, să apară și alte lucruri la care nu ne gândim acum. Ei, ce părere ai, ești de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-i treaba ta, Boris! izbucni piticul, lovind cu pumnul său mic în tăblia biroului. Eu te întreb pe tine ce faci cu banii? Pot să îți spun dacă vrei. Mai întâi... Nu mă interesează, du-te și ocupă-te de săpături! îl expedie Mihailovici ridicându-se în picioare. Te întorci când ai terminat treaba. Până atunci nu vreau să te mai văd. Față de șeful său, Boris era un uriaș. Când se apropie de ușa încăperii, trebui să se aplece puțin ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pereți. Șinele ruginite intrau în galeria din dreapta, oprindu-se în fața unui perete dărâmat. Cineva excavase acolo, căutând, fără îndoială, aur. Deși deziluzionat de faptul că nu dăduse de peștera lui Ali Baba, Boris nu sistase lucrările. Imediat, dăduse dispoziție ca săpăturile să continue în galeria începută. Considera că cei ce începuseră prospectările știau ce fac. Se gândea să mai sape cel puțin câteva zile, în speranța că vor găsi totuși ceva. Vlad se arătase întru totul de acord cu decizia omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
putea afirma cu mâna pe inimă. Nu simțise vreun miros, nici în peșteră și nici afară. Și atunci, despre ce era vorba? Oare asta încerca Calistrat să le spună? Acesta era motivul pentru care bătrânul se opunea atât de vehement săpăturilor pe care le făceau ei? Se temea de reacția lui Vlad. Știa cât de furios devenea acesta ori de câte ori ceva împiedica bunul mers al lucrărilor la mină. Nu putea însă să nu-l pună la curent. Deși nu petrecuse în subteran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lunga perioadă petrecută alături de Vlad, asistase de multe ori la ieșiri de acest fel. Știa că, odată ce acesta lua o decizie, nimic nu-l mai putea întoarce. Clătinând resemnat din cap se îndreptă încet spre ieșire. Mâine vreau să reîncepem săpăturile, ai la dispoziție douăzeci și patru de ore să rezolvi situația! strigă Mihailovici de la birou, chiar înainte ca ușa să se închidă în spatele lui Boris. Negru la față, mercenarul părăsi încăperea, îndreptându-se spre biroul său. Se trânti pe scaunul tare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ridică și se apropie de fereastră. O deschise larg, inspirând aerul proaspăt. Închise ochii și încercă să se liniștească. Trebuia să o ia metodic, ce avea de făcut? Care era misiunea ce trebuia dusă la capăt? Vlad voia să continue săpăturile. Pentru asta era nevoie să scape de amenințarea din peștera de sus, de pe platou. Până aici, totul era clar, mai departe însă lucrurile nu mai erau la fel de simple. Cine, mai exact ce era acolo în întuneric? Se hotărî pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în plâns și a scos-o din nou pe fiica lui din pământ, ca s-o înmormânteze mai degrabă alături de iubitul ei. Călătoria lui a mai durat o zi, pentru că l-a găsit și pe Benjamin, l-a recunoscut în timpul săpăturilor, fiindcă îi aruncaseră pe amândoi într-o groapă comună. Și l-a dus în cimitirul obișnuit și asta m-a bucurat foarte mult. Am aflat toate astea de la prietenul lui care l-a dus și l-a adus cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
duc până la capătul pământului! -Așa o fi domnule primas, dar banii aceea erau pentru instalarea conductei pentru alimentarea cu apă. Nu a plouat de mult și fântânile au secat. Proiect avem, numai să se zbicească oleacă pământul și dăm drumul săpăturilor ca după aceea să instalăm conducta. Dacă i-ați luat dumneavoastră, trebuie să mai așteptăm. -Domnule vice, țăranii nu s-au născut cu apă la conductă. Neam de neamul lor au folosit doar fântâni! -Așa o fi domnule primas, dar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să-mi pierd vremea spunându-ți toate chestiile astea. E o vânătoare de zestre care a luat-o frumușel spre treizeci de ani, corect? Cu alte cuvinte, e o putoare terminată, cu buzunarele cam goale. Nu se poate opri din săpături și va continua să sape până va da de petrol. Nu i-a mai rămas altceva de făcut. În regulă, căsătorește-te cu ea. Sau găsește-ți un alt tip de fată: cu pistrui și premiantă, o femeie care face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
provincia numită pe atunci Gallia romană. Caligae s-au găsit chiar și în Britannia. Cupele de argint ale tribunului Caius Silius. După nouăsprezece veacuri din ziua când Silius a trimis acest dar unui prieten de departe, au fost găsite, în timpul săpăturilor efectuate la mormântul unui războinic - pe nume Hoby - dintr-o îndepărtată insulă daneză, două cupe prețioase din argint pe care era gravat, în greacă, numele artistului, „Chirisopos“, și apărea o surprinzătoare dedicație a unui tribun roman: „Caius Silius“. Barbarul Hoby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
au fost descoperite, cu inevitabilele deteriorări suferite, după douăzeci de secole. Astăzi, încă mai putem admira pe acel zid enigmaticul surâs al filosofului care-și contemplă moartea. Lacurile sacre din deșertul Egiptului și misterioasele corăbii isiace. După milenii de abandon, săpăturile arheologice au scos la iveală, în apropiere de templul de la Sais (unde bătrânul preot i-a dezvăluit lui Gajus Caesar vechile mistere), o mare depresiune circulară, acoperită de nisip, iar de jur împrejur un drum pavat cu dale. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
calculul exact al efortului fizic făcut. Însă din ziua în care Tiberius, muribund, a părăsit insula Capri, strălucitoarea Villa Jovis, cea atât de urâtă de toți, a căzut în părăsire. După optsprezece secole, în 1793, Ferdinand de Bourbon a autorizat „săpăturile“. Oameni lacomi au căutat, au distrus și au vândut obiectele pe care le-au găsit. Au desprins până și pardoseala din opus sectile, iar regele din Napoli a cumpărat la metru cele mai prețioase marchetării pentru reședința de la Capodimonte. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dată uitării, a fost umplută cu un ciment care, solidificându-se sub apă, a păstrat forma și ne-a dezvăluit dimensiunile ei gigantice. În schimb, imensul templu isiac de la Roma a ieșit la iveală pe bucăți, în secole diferite, în timpul săpăturilor pentru fundațiile unor blocuri, biserici și mănăstiri într-un spațiu cuprins, de o parte, între piața Sant’Ignazio, Via del Seminario și biserica Santo Stefano și, de cealaltă parte, între piața Collegio Romano și piața Minerva, mergând poate chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
palme, pe care străluceau incrustații de argint și de aur. Nu se știa nimic despre ea, nu se știa din ce palat sau din ce subteran provenea. Nu era unul dintre obișnuitele obiecte mânjite de pământ și deteriorate descoperite în timpul săpăturilor; era intactă și fusese păstrată în taină. Vreme de câte secole? Unde anume? Jefuitorii au pus-o în vânzare, și un făurar pe nume Bruno a fost încântat de aspectul ei straniu. A cumpărat-o și a curățat-o; de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
voluminos. Albeața brațelor și a pieptului lui, și cicatricele care-i marcau pielea ca și pe-a mea, dădeau corpului său o bolnăvicioasă strălucire metalică, precum vinilinul uzat al interiorului mașinii. Tăieturile acelea aparent fără sens de pe pielea sa, precum săpăturile unei dălți, demarcau îmbrățișarea tăioasă a unui compartiment prăbușit al pasagerului, o cuneiformă a cărnii formată din cadrane sparte, schimbătoare de viteză și manete ale luminilor de poziție frânte. Laolaltă descriau un limbaj exact al durerii și senzației, al erotismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
masă. Românul, se culcă mulțumit și dacă în loc de mâncare a urmărit la televizor, o bârfă politico-polițistă pe cinste. A trebuit să hotărască imediat, ce este de făcut cu parcarea subterană ce se construia în București, unde după trei săptămâni de săpături, lucrătorii de la parcarea subterană au dat peste niște ziduri și peste ceva oale mai ciobite. Băsescu a decretat imediat, că situl arheologic respectiv este o pivniță plină cu murături din secolul XVIII și fiindcă nu avea și butoaie cu vin
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lucrătorii de la parcarea subterană au dat peste niște ziduri și peste ceva oale mai ciobite. Băsescu a decretat imediat, că situl arheologic respectiv este o pivniță plină cu murături din secolul XVIII și fiindcă nu avea și butoaie cu vin, săpăturile vor continua, numai că trebuie instalat un paravan, ca să nu râdă lumea de muncitorii de acolo care totuși muncesc, o apucătură care, mai ales printre bucureșteni, Doamne ferește, să nu devină contagioasă. Aici sunt de acord cu Băsescu, fiindcă dacă ar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
i-a murit fiul, Patrick? Și ea merge pur și simplu mai departe, lăsându-și degetele să alunece de-a lungul muchiilor sculptate, de-a lungul suprafețelor lustruite, mătuind mânerele și mânjind oglinzile. N-a fost nevoie de prea multe săpături ca să aflu cum i-a murit soțul. La un an după Patrick, a fost găsit zăcând în pat, fără nici un semn, fără nici un bilet, fără nici o cauză. Și Helen Boyle zice: — Cum l-au găsit pe șeful dumneavoastră? Din poșeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu era vorba de resturile tavanului, ci de capătul unei scări care se afunda În Întuneric. Strânse daga În pumn și coborî prima treaptă. Scara abruptă se desfășura În spirală de-a lungul pereților din tuf vulcanic ale unei mari săpături În formă circulară, care tindeau să se restrângă pe măsură ce cobora, o pâlnie de Întuneric Înfiptă În pământul umed, ca și când o fiară uriașă și-ar fi săpat o vizuină, nevoită fiind să scape de lumină. Se mișca grijuliu, atent să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
salt peste pârâiașul mâlos, sperând că treptele nu vor ceda sub greutatea sa. Avea senzația că trecea un hotar nevăzut, un avertisment tăcut de a nu merge mai departe. În mișcare, flăcăruia avu o scânteiere, iluminând mai limpede povârnișul. Flancul săpăturii nu mai era din rocă masivă. Pe suprafața acestuia se deschideau zeci de locuri de veci de dimensiuni felurite, un Înfiorător stup plin de rămășițe omenești. Alunecând de-a lungul deschiderilor, lumina lămpii parcă Însuflețea acele membre descompuse. Orbite goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Și vine altul din urmă, mai scăldat la dantură, da' tot băiat bun, Lavrentie Ulici, de-i adaugă revistei consoanele. Își zic unul altuia proști și se sparg de râs... Ei, ai priceput acum, puturosule, că nu amorul, girafa ori săpăturile, ci Poezia are cea mai grozavă putere de pe lume?!... Că numai ea, sărăcuța, te întoarce de pe celălalt tărâm și îți leapădă, la picioare, oricare dorință îndeplinită, ca ultimul câine dresat?!... Ți-a plăcut cum a izbutit ea, mititica, să-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
venim la ei la cina de Anul Nou. Îi pare rău să ne deranjeze. Vocea ei nu asta spune. Vocea ei spune că e o gazdă ofensată și plină de Înciudare. Care cină de Anul Nou? După câteva minute de săpături În grămada de pe masa din hol - broșuri cu mâncare indiană tandoori, frunze uscate, o mănușă maro fără degete desperecheată - descopăr un teanc de scrisori de Crăciun nedesfăcute. Mă uit printre plicuri până când Îl găsesc pe cel cu scrisul caligrafic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]