4,384 matches
-
monolit. Îmi dădeam seama de ce era preocupată de greutate; avea o osatură solidă, care făcea să se vadă fiecare kilogram pe care-l punea. Fără să vrea, își lăsă capul în jos, părând extrem de jenată de situație, și mormăi un salut către Violet. Altfel, Tabitha era foarte sigură pe ea. Făcuse chiar câțiva pași în față și se străduia s-o privească pe Violet de sus. Ochii îi scânteiau și stătea cu mâinile în șolduri; părea una din dansatoarele de flamenco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai calm. —Bineînțeles. Lucrurile or să se rezolve de la sine, ai să vezi. Iar eu n-o să suflu o vorbă despre cum merg lucrurile în momentul ăsta. O să spun că nu fac altceva decât să pun în aplicare hotărârile tale. Salut, Sam! zise el odată ajuns pe palierul unde se afla ușa deschisă a camerei directorului de scenă. Verifici recuzita? —Beau o cafea într-un moment de liniște și pace. Ben rânji cu gura până la urechi. Avea un zâmbet frumos, încadrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a fum de țigară. M-am opri în prag, să verific încă o dată, dar n-am prins nici cea mai mică urmă de sânge proaspăt în aer. Poate de aceea regina duhurilor și alaiul ei fuseseră atât de răi. Sam! Salut! zise Matthew, înaintând spre mine. Vrei o cafea? Nu, mulțumesc. Mă întâlnesc mai încolo cu Hugo la ceai și încerc să nu amestec băuturile. Aha, zise el, fără nici un fel de reacție. Matthew nu se prindea niciodată la glume. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ar fi bine să vin să văd ce mai faci având în vedere augusta-mi calitatea de șef al acestui loc. — Sunt bine, mulțumesc. Dacă zici tu, spuse Ben, intrând. Ai fi în stare să joci și cu glezna ruptă. Salut, Sam! Și tu ai venit într-o misiune creștinească? I-am răspuns printr-un gest larg, din mâini, în semn că da. — Da, dar n-a durat mult. Hazel și cu mine tocmai discutam. Foarte drăguț din partea amândurora că vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vinil scoase un zgomot foarte satisfăcător. —Trebuie să-mi iau și eu o pereche da pantaloni din ăștia, zise el, urmându-mă către ușă. La „Ea și el“, haine pentru cuplul pervers. Într-o familie trainică, oamenii se joacă. A, salut, Liz! îi zise asistentei directorului de scenă care pândea la ușă. Ar trebui să-ți mulțumesc că ai venit să mă iei și sunt sigur că, atunci când mă voi fi mai calm, o să-ți fiu recunoscător. Dar, pentru moment, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
urăsc chestia asta de fiecare dată. La cât începe? — Șapte jumătate, zise Hugo. — Ne întâlnim în foaier la șapte, Sam? — S-a făcut. Helen se ridicase în timp ce eu vorbeam cu Janey, evitând privirea lui Hugo; urmă obișnuitul tur de pupături, saluturi, iar apoi Janey, împletindu-și drăgăstos brațele cu ale lui Helen, ne făcu cu mâna și plecă. — Și eu ar trebui să plec, zise Gita, lăsându-se pe spate în scaun. A fost o zi lungă. — Locuiești în apropiere? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mule and he bit like a crocodile, I heard him laugh and then I heard him cuss And he went for his gun but I pulled mine first He stood there looking at me and I saw him smile.“ 1 —Salut! zisei eu, coborând cu grație pe tocurile mele și sprijinindu-mă de balustradă. Lurch, care ținea isonul cântecului ce se auzea, fluierând printre dinți, se întoarse rapid și aproape că-și mușcă vârful limbii care îi atârna într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
avusese nici un accident în seara aceea, nu mai fuseseră probleme cu cablul, iar săritura ei fusese perfectă. Era îmbujorată datorită succesului și a apropierii de Paul și părea mai relaxată decât o văzusem vreodată în ultimele săptămâni. —Salutare la toată lumea, salut! zise ea, cu atâta efervescență încât aproape că vedeam bule ridicându-i-se de pe buze. Nu-i așa că e o petrecere super? N-avem de unde să știm, zise Hugo, pentru că n-am intrat încă. Dar dacă era o întrebare pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cât vreți despre cât de mare o am! Nu vă jenați. Scoase dopul sticlei, care pocni cu violență. I-am făcut cu ochiul lui Violet. Se strâmbă în chip de răspuns. Deja devenisem un fel de Thelma și Louise 1. —Salut! zise Sophie, strecurându-se printre doi tipi înalți care stăteau lângă noi și ieșind pe partea cealaltă ca un pitic Munchkin 2. Purta o rochie croșetată, cu dungi în culori vii; de-a lungul mânecilor ei extrem de lungi se găseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
croiți și o cămașă, deschisă la gât. Mi-am dat seama, pentru prima dată, că avea un corp frumos. Nu-mi puteam da seama cum îmi scăpase acest lucru până la punctul acela. Îmi pierd exercițiul pe măsură ce înaintez în vârstă. —Ei, salut, Matthew! spusei eu cu entuziasm. Părea ușor dezorientat. — Toate bune? îl întrebai eu. Nu, doar că - în fine, zise el rușinându-se, ca un băiețandru, nu te-am mai văzut îmbrăcată așa frumos. Arăți foarte bine. —Mulțumesc, zisei eu, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
uniformă militară cu stele de căpitan, celălalt era îmbrăcat cu o anume eleganță, în pofida locului în care se găseau. Sergentul luă poziție de drepți: — La ordinele dumneavoastră, salută el. Omul ăsta zice că vine din teritoriul yubani. Căpitanul răspunse la salut și-i făcu semn să se îndepărteze. — Mulțumesc, sergent. Vă puteți retrage. Poftiți, vă rog... Cortul era mare și se găsea ocupat de o masă lungă plină de hârtii, mai multe scaune și un munte de cutii și lăzi. Militarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îndemânare să alunece spre debarcader. — Bună ziua...! salutară ei. Suntem bine veniți? — Bineînțeles, părinte... Bineînțeles... Îi ajută să sară pe pământ. Preotul fu primul și se întoarse să-l prezinte pe necunoscut. — Tomás Sierralta, de la Ziarul Pacificului, din Santa Cruz. — Încântat... Salut, Inti...! — Mă bucur să vă văd. Se îndreptară spre colibă. — Sper că nu te deranjează că I-am adus, spuse preotul. Cred că este important... Oh! Nu mă deranjează... Absolut deloc... Se așezară pe prispă. Inti se lăsă să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
urmau Mr. Stevens, un bărbat înalt și elegant, cu accent bostonian, și Santiago Gubern, un tip șters și încruntat, care nu-și lua ochii de la desenele ce acopereau trupul lui José Correcaminos. Se instalară în jurul mesei înguste și grosolane. După saluturile de rigoare, Mr. Stevens trecu direct la subiect. — Bine, începu el. Sierralta tocmai mi-a prezentat noua situație. Poate că dumneavoastră nu mă credeți, dar adevărul e că n-am avut niciodată știre despre existența acelei avionete. — E greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Încă se aduna În jurul lui. Ochii erau de-un albastru clar, translucid, fața era simetrică, nasul Îngust și delicat. În spatele lui, Brunetti auzi vocile polițiștilor care Începură să Împingă mulțimea În spate. Îl chemă pe Puccetti la el, ignorând noul salut pe care i-l prezentă tânărul. — Puccetti, du-te la șirul acela de case de cealaltă parte a canalului și află dacă cineva a auzit sau a văzut ceva. — Pentru ce oră, domnule? Brunetti reflectă o clipă, gândindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
din triumful capitalismului și erau prea impresionați de el să-și dea seama că mare parte din acesta nu era altceva decât măști din papier-mâché fabricate În Taiwan și dantele urzite În Coreea. Intră În secția de poliție și schimbă saluturi prietenești cu cei doi ofițeri de serviciu. — Nici urmă de ea Încă, la capitana, spuse unul dintre ei, apoi adăugă un chicot disprețuitor la ideea că o femeie putea fi ofițer. Auzindu-l, Brunetti se hotărî să i se adreseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
gradul adevărat, apoi adăugă: Maiorul Butterworth m-a trimis aici să arunc o privire la apartamentul lui Foster. Poate că nu ăsta era adevărul, dar În mod cert era pe-aproape. Soldatul schiță ceva ce-ar fi putut fi un salut, duse mâna În buzunar și-i Înmână lui Brunetti un set de chei. — Cea roșie e de la ușa din față, domnule, zise soldatul. Apartamentul 3B, la etajul trei. Liftul e pe dreapta cum intrați. Înăuntrul clădirii, Brunetti luă liftul, simțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
În mână carnețelul său și părea să-l chestioneze. Când se apropie Brunetti, toți trei se uitară la el. Îl recunoscut atunci pe al treilea bărbat, doctorul Ottavio Bonaventura, asistentul lui Rizzardi. Tânărul doctor clătină din cap În semn de salut, apoi Închise ochii și lăsă capul pe spate, apăsând prosopul pe frunte. — Ce se Întâmplă? Întrebă Brunetti. — Asta Încercăm și noi să aflăm, domnule, răspunse Vianello, Înclinând din cap În jos spre Bonaventura. Am primit un telefon În urmă cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la receptorul pe care-l ținea în mână. Era tentată să dea cu el de perete. Însă furia și stresul nu-i făceau bine copilului. Închizând ochii, Alice a dat capul pe spate, înghițind, în schimb, câteva guri de aer. —Salut. Nu știam că te-ai apucat de tehnici transcendentale de respirație. Auzindu-i vocea, familiară și totuși străină, Alice a ridicat capul cu o mișcare violentă. A clipit ca să-și alunge lacrimile de frustrare care îi luceau încă în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ele și îndreptându-se către o posibilă deltă a unui posibil fluviu dintr-o posibilă lume în care Atlandita a ieșit la suprafață în mijlocul unui teren de golf... Pe malul celălalt, Magicianul aruncă undița, apoi își scoate jobenul și salută. Salutul inconfundabil. Firesc, urmează ropotele de aplauze, iar instrumentiștii dau onorul, în timp de Omul cu Joben iese din scenă. În urma lui, umbrelele se rotesc amețitor, iar orizontul explodează în roșu și galben... Atunci când trecu peste pod, cu viteză redusă, Detectivul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Debordanta-i energie intelectuală și uimitoarea-i volubilitate te Îndemnau să te Întrebi cum ai putut crede despre dânsul că-i tăcut ca un sfinx. Însă, cel mai adesea, profesorul se strecura discret pe ulițele satului, evitând orice comunicare, cu excepția salutului. Tot În tăcere, dar și cu bărbăție și-a purtat crucea suferinței pricinuite de ciroza hepatică, boală care-l va doborî, paremi-se, la Codăești, printre ai săi, În timpul unei permisii. A fost un mare patriot și simpatizant al Mișcării Legionare
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pocăiți, urmând Învățătura creștină și ținând cont că „Errare humanum est...”. Altminteri, adică de veți persevera mințind (urmând a doua parte a dictonului citat, anume „perseverare diabolicum”), va fi vai de dumneavoastră la Judecata Divină, singura dreaptă. A bon entendeur salut! DERDENA St. Mihai, fost deținut anticomunist. Adresa mea: blocul 29, ap. 6, comuna Poiana Câmpina, codul 107425, județul Prahova. Data: vineri, 16 aprilie 2004 Domnului Mircea Dinescu, membru al C.N.S.A.S. din București. Stimate Domnule Profesor Ion Coja, Îngăduiți-mi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
tramvaiul 16, mai inspirat și mai vesel decât mine, Într-una din serile când mă Întorceam moartă de oboseală de la redacție. Trenul a șuierat și s-a pus În mișcare, smulgându-mă din contemplație. — Aha, aici erai, Stricăciune mică ! — A, salut, Stricat BĂtrân, am spus eu, clipind În cele din urmă și mutându-mi privirea spre capul zbârlit al lui GĂlățanu. Ajunsese, ca de obicei, În ultimul moment. Am ieșit Împreună pe hol și ne-am aprins țigări. — Ce mai e
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
tramvaiul 16, mai inspirat și mai vesel decât mine, într-una din serile când mă întorceam moartă de oboseală de la redacție. Trenul a șuierat și s-a pus în mișcare, smulgându-mă din contemplație. — Aha, aici erai, Stricăciune mică ! — A, salut, Stricat Bătrân, am spus eu, clipind în cele din urmă și mutându-mi privirea spre capul zbârlit al lui Gălățanu. Ajunsese, ca de obicei, în ultimul moment. Am ieșit împreună pe hol și ne-am aprins țigări. — Ce mai e
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
servici! - Nu am vorbit. Astea sunt scrisori. - Ai trimis scrisori! My God! Nu pot crede! Tu esti tâmpit! Mă omorî, mă omorî! “Dragă Sidonia...” Cine e Sidonia? Ți-e dragă? - Nu mi-e dragă. E o formă de politețe, un salut... - De ce nu-i spui ‘stimata doamna’? - Pentru că mi-e prietena. - Ești însurat! Tu nu ai voie să ai prietene toate curvele de pe mirc! Uite aici: “m-am gâdit la tine și m-am apucat să-ți scriu...” Te-ai gândit
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
mai potrivit, nici acesta - trupe de teatru, trupe de balet, trupele americane din Irak, unele rusești În Georgia -, În fine; mai erau așadar escadroane de motorizați În oraș, răfuieli, ambulanțe, Împăcări, defilări neautorizate de-a lungul bulevardelor, fluierături, ca un salut, de pe trotuare; fetișcanele, mai ales, aplaudau țopăind, sperau, unele, să fie săltate pe șaua din spate, cînd le va fi sosit vremea. Motocicliștii erau temuți, admirați, făceau parte dintr-un anume peisaj; nu purtau așadar arme de foc sau cuțite
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]