9,763 matches
-
ce face? Abia aștept să o văd și pe ea... Hai acasă! Abia aștept să-mi povestiți, să povestim... Hai! Tatăl Emanuelei, scăpând puțin din strânsoarea acesteia, întinse mâna către Marcel, șoferul microbuzului, salutându-l: - Cu respect! Vă salut! - Vă salut, și eu, domnule Lucaci! Trebuie să fiți foarte bucuros... A venit, din nou, fiica dumneavoastră acasă. Face ce face și iar vine... Nu vă lasă deloc! - Eii! Vine..., îi este destul de greu să scape... Numai din cauza serviciului, dar face tot
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
ți port În spațiu ne unește dorul Iar din respect fac pașaport! Semne de primăvară Sub cânt în graiul păsăresc, Ce din văzduh coboară lin, Se-ntorc cocori la vechi cămin Și râuri vesel clipocesc. Un ghiocel discret și fin Salută soarele-ngeresc Sub cânt în graiul păsăresc, Ce din văzduh coboară lin. Vâlcelele se-mpodobesc Cu-amenți de sălcii și anin Și albăstrele se-mbulzesc Să-și spele chipul cu senin, Sub cânt în graiul păsăresc. Rondelul primăverii Și vioreaua a
PRIMĂVARĂ SENINĂ, DOAMNELOR ŞI DOMNIŞOARELOR! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362816_a_364145]
-
în: Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ecaterina Vrana - prima pictorița din România prezenta cu o expozitie personală la Armory Show, cel mai mare târg de artă din spațiul nord-american Institutul Cultural Român de la New York (ICRNY) salută prezenta lucrărilor artistei plastice Ecaterina Vrana, la unul dintre cele mai importante târguri de artă modernă și contemporană din lume, intitulat The Armory Show, din New York (https://www.thearmoryshow.com/). Lucrările Ecaterinei Vrana vor fi reprezentante de către Mihai Nicodim, cel
PRIMA PICTORIŢĂ DIN ROMÂNIA PREZENTĂ LA THE ARMONY SHOW DIN NEW YORK de I C R NEW YORK în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362858_a_364187]
-
din muguri de brad și apa minerală. Schimb obișnuitele amabilități cu dânșii, plătesc, iar ei îmi cară geamantanele sus, pe puntea principală, de unde sunt preluate de către doi hamali haitieni. Capitanul Francesco Grosetto, italian de origine, nu scapă prilejul să mă salute jovial de departe. Norocul meu. - Si può solo immaginare cosa sia la felicità è di averti con noi! îmi strigă el, fluturându-și mâinile reverențios. - Grazie, capitano, îi răspund fără să mă opresc din mers. Buona fortuna! Haitienii știu unde
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
său amic i-a jucat o farsă pe cinste. Dar să nu anticipăm. Astfel... ( Lumina crește în intensitate, iar pe scenă alături de cei dinainte apare și Niky) EL (atent la un scheunat în depărtare): Sărmanul Bob ... NIKY ( a intrat din dreapta): Salut, bătrâne! EL: Putea să lipsească martie din post? NIKY: Zi cum vrei, dar cred că a sosit momentul să lăsăm de-o parte vechile neînțelegeri. EL: Este adevărat că un timp am fost supărat, însă acum fii sigur că nu
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
dar pot să dau un telefon. Elena a format un număr : ”alo, spune-mi te rog, elevul Pleșoiu a ieșit pe poartă? -Da, a ieșit cu bilet de voie”. Băiatul nostru a ieșit pe poartă, așa spune portarul. Mihai a salutat secretara, apoi a plecat . Drumul lui a ținut drept la baroul de avocați, aici a completat formularul prin care era angajat de Pleșoiu, ca avocat al lui să-l poată susține în fața reprezentanților ”Căminului” , dar și să-i găsească familia
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362891_a_364220]
-
familie foarte săracă și dezmembrată. Nu avea sens să-i caute. Asta era cauza de nu știa nimic despre rude. În sfârșit, nu vreau să vă maii rețin, mai ales, că prea multe date nu vă pot da. Mihai a salutat pe director, apoi a plecat la birou. Nu înțelegea, ce secrete sunt legate de nașterea lui Gilă. Acum, după discuția ultimă cu directorul înțelesese, că totul este învăluit în mister, că îi va fi greu să pătrundă tainele acestea, dar
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362891_a_364220]
-
la mijloc, dar cred că e vorba de cineva important și de bani mulți. -Mă puteți suna oricând, acesta e numărul meu de telefon, femeia îi întinse cartea de vizită împreună cu un zâmbet binevoitor. -Mulțumesc! Vom ține legătura. Mihai a salutat cu condescendență profesoara care s-a arătat dornică să-l ajute. Referință Bibliografică: Doi prieteni, Mihai și Gilă II / Ionel Cârstea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2202, Anul VII, 10 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ionel Cârstea
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362891_a_364220]
-
iar erai ca Făt-Frumos,viu și vesel ,mândru și nespus de semeț. Un cârd de lebede albe ți-au ieșit în întâmpinare. -Ia să vedem care din voi e mai mândru!? Căpșoarele lebedelor cu gâturi lungi și ochi vii ,te salutau .Lebedele se îndepărtau de vas ,iar tu Rinule îți vedeai de drumul tău lung...care nu se mai sfârșea!! Referință Bibliografică: Rinul / Paul Leibovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1720, Anul V, 16 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
RINUL de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362918_a_364247]
-
sfântă zi e prăznuită Sărbătoarea Eroilor. De duhovnici e amintită creștinilor, jertfirea lor. Morților se dă pomană cu lumină și prescură, lângă porția de hrană, un pahar de băutură. După tradiție sfântă, din zori de zi la înserat, credincioșii se salută, spunând ,,Hristos s-a înălțat!" Prin obiceiuri străbune, ouă în roșu se vopsesc și se invocă minune de credincioși, când le ciocnesc. Din obiceiuri străbune, semănatul se sfârșește. Că sămânța-n sol rămâne seacă, sau planta nu crește. Caii ce
ÎNĂLȚAREA DOMNULUI, ZIUA EROILOR, SFINȚII ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362987_a_364316]
-
giorno. Lume pestriță pe trotuare, majoritatea indieni! Guest workers! Adică cei care vin aici să lucreze. În general în construcții. Oameni simpli, cu mult bun simț, respectuoși. Mulți se dau la o parte ca să mă lase să trec, sau mă salută! Desigur le răspund la amabilitate cu un zâmbet. Îmi place să mă pierd printre ei. Zeci de dughene vând tot ce vrei și ce nu vrei... de la mâncare, până la haine, celulare de mâna a doua, plăceri carnale, fruncte, karaoke, pantofi
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
faptul că în ultimul timp nu a mai fost invitată la hotel, chiar dacă din când în când o mai suna când era liber, s-o întrebe ce mai face. Discuțiile erau de complezență, doar ca între doi amici ce se salutau amical, nicicum ca între doi iubiți care abia așteptau să se întâlnească, frământați de dorința de a se vedea și de a-și răcori trăirile interioare provocate de iubire. Își cunoștea destul de bine cauzele ce-i animau interesele de a
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
dimineața ce urma să vină în scurt timp. Când s-au trezit, soarele urcase câteva raze pe cer. Mihai ieși pe terasa măturată de o adiere blândă. În scurt timp i se alătură Bogdan și bătându-l pe umăr îl salută: - Bună dimineața, prietene! - Astăzi e joi... răspunse Mihai la binețe. - Are vreo importanță această zi? - Precum toate de acum înainte. - Adică? - Voi ține un jurnal al tuturor întâmplărilor. Sunt convins că mereu mă va aștepta ceva nou după colț. - Voi
PROMISIUNEA DE JOI (XVI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363511_a_364840]
-
prisos! - Cum se-ntâmplă mai mereu, De binețe nu-i dau eu? Că el e mai-nalt ca mine, Iar în vârstă și mai bine! Că la școală a-nvățat, Că orișice bărbat, Manierat și educat, Ce-i bătrân, e salutat! La-ntrebarea ce-am primit, L-am privit nedumerit, M-am uitat la el oleacă Și la față, și la moacă, Și vă spun că am cobit, Că la leat, noi suntem chit, Și că-n astă situație, Ar fi
POLITICOSUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363525_a_364854]
-
materii fără să vădă costul, Avea vorba-apăsată pictând cu ea destine, Iar cumpătul în fapte plăceri dumnezeiești, Izvoare preacurate curgeau cu a lui suspine, Pământu-ntreg umplându-l de farmece cerești, Cu slova lui vibrândă cutremura tulpina, Din zariștea albastră îl salutau toți munții, Cu lacrimi de lumină îți mângâia grădina Căci el era maestrul strângând în el părinții, Acea înțelepciune ce-o aveau cândva strămoșii, E-închisă bine-n locuri din timpuri strămoșești, Să nu-i găsească taina și să o
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
s-au închis Într-atâtea zile de spitalizare Dar creierul nu e convins Că poți să te ridici și în picioare. Ești viu și încă poți să-i simți Pe toți cei ce te înconjoară Ș-ai vrea să-i saluți și pe părinți Dar glasul nu-ți iese afară!... Nici n-ai putea să scoți vre-un sunet Ești secondat de aparatură surda Iar mintea-ți slobozește-un răcnet Dar nimeni și nimic nu poate să-l audă! Decizia medicului
MOARTE CEREBRALĂ de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362294_a_363623]
-
-i sară la piept și să-l acopere cu sărutări fierbinți, nedorind să întrebe absolut nimic. Ea însă nu-i dădu nicio atenție, continuă să privească filmul, absorbită până la uitare de sine. Desigur nici nu găsea de cuviință să-l salute, l-a uitat de mult; pentru ea, nu putea fi decât o stafie care întâmplător s-a rătăcit prin părțile locului și a trecut, din greșeală, prin casa ei. Norman puse valiza alături și așteptă. Se simțea al naibii de prost și
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
pe ardelenește, și care mai târziu s-a metamorfozat întru totul cu aceasta poreclă... încât a devenit un tot unitar cu apelativul simpaticului domn. Toată lumea îl cunoștea sub denumire „Domn’ Bengheu”. Inclusiv elevii! Prietenii când îl întâlneau pe strada îl salutau cu formula „Foaie verde lipideu, să trăiască domn’ Bengheu!”. Profesorul Mircea „Bengheu” Bolcaș a fost unul dintre cei mai iubiți profesori de la Liceul Gojdu din Oradea. Fie-i țărâna ușoară! Un alt personaj simpatic de prin zona Beiușului a fost
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
prin sat sudalmele și blestemele distinsei „doamne”. Până la urmă, prietenilor glumeți, fiindu-le milă de el, i-au dus capra înapoi și astfel s-a sfârșit războiul în familia lui Pilu! Orașul fiind mic ne cunoșteam cu toții. Eram OAMENI, ne salutam și ne zâmbeam atunci când ne întâlneam. Nu țin minte să fi fost vrajbe, fapte rele, focuri intenționate sau furturi. Scriind aceste rânduri îmi amintesc cum mi-a povestit draga mea mamă ce vorbiseră două țărănci atunci când le întâlnise la cișmeaua
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
strada striga cât îl ținea gura „Hornaru” ca să știe lumea că e un coșar prin împrejurimi. Noi copii îl irmăream ca să îi furăm un fir din kèfe (perie) care să ne aducă noroc. Hornarul era simbolul norocului și toată lumea îl saluta încercând să-l atingă. Din același cor făcea parte și geamgiul care striga „Ooooblac” și sifonaru’ care în goana calului ce trăgea căruța plină cu sticle cu sifon striga „Soda!”. O meserie interesantă, de mult uitată cred, era cea de
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
când Augustin în niște galoși de ca- uciuc, să nu intre apa în ei, intra la bufet cu Virgil, omul de serviciu de la școală. Probabil aș- tepta să se termine orele de curs.Avea de discutat cu Emil. Ne-am salutat și atât. Mă grăbeam, că aveam musafiri și mă așteptau. Am petrecut aprope toată noaptea. Obosiți, și... puțin amețiți de băutură, a doua zi ne-am trezit mai târziu ca de obicei. Am mers să dau fân la capre, grăunțe
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
Caragiale îi scrie lui Dragomirescu: “ Rogu-te, cine-o fi Minulescu? “În orașul cu trei sute de biserici” este ceva neprețuit. Asta nu mai e domnișoara! Asta e bărbat! Brava lui. De mult n-am mai avut așa o impresie. Îl salut călduros și-i mulțumesc pentru înaltă plăcere ce mi-a făcut cu ciudatele-i versuri. Extraordinar! Dar despre ele, măi pe larg, când voi avea plăcerea să te revăd...” Minulescu a fost un funcționar cu grad înalt în erarhiile de
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
Văzând că Mira nu intenționează să se întoarcă, îi întinse avizul de plată a pensiei, neuitând s-o dojenească pentru că nu fusese acasă nici luna trecută, trebuind să-i poarte banii încolo și-ncoace... Mira mulțumi, se scuză scurt, o salută și plecă zorită. Nu voia să se lase așteptată de Mira-Mică, altfel ar fi sancționat, puțin ironic, lamentabila jelanie; poștărița deplângea, de fapt, pierderea bacșișului... De data asta, luă tramvaiul pentru cele trei stații pe care le avea de parcurs
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
sunase pe Mira și-i spusese că fiu-său încercase o eschivare, dar ea îl convinsese că prezența la nunta nepoatei avea prioritate față de orice altceva. Cosmin intrase cu emfaza-i caracteristică și supărătoare, chiar de ai fi fost avertizat, nesalutând. Răceala manifestată față de Mira fu sancționată rapid și nediplomatic de soră-sa, salvarea venindu-i de la Mira, care-l conduse în camera mamă-sii. În scurtă vreme, Mira-Mică o expedie pe vară-sa, anunțându-o că în weekend avea să
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
la casa de la țară, Marieta rămânând tot în sarcina Mirei. De aceea, îi cerea să stea peste noapte în sâmbăta ce urma. Și de astă dată, ca mereu, Mira nu găsi puterea să refuze. Dădu resemnată din cap, acceptând, îi salută și ieși. Pe drumul spre casă avu timp să reflecteze încă o dată la ingratitudinea verilor... Cosmin o tratase ca pe o străină, ca pe o intrusă... Așa era el la maturitate: plin de sine... Pesemne, se credea al doilea, în
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]