3,304 matches
-
sudură a metalelor din sud-estul Transilvaniei. Între 1914 și 1918 se desfășoară Primul Război Mondial. Din Hălchiu au fost înrolați aproximativ 500 de oameni. În cursul ofensivei românești din august-octombrie 1916 și-au pierdut viața 12 români și 73 de sași. Din 1926 este asigurată o legătură permanentă cu Brașovul, printr-o linie de autobuze. În 1931 a fost ținut în Hălchiu un curs de agricultură, în limba germană, curs la care au participat profesorii universitari E. Romans, Fingerling din Leipzig
Hălchiu, Brașov () [Corola-website/Science/298704_a_300033]
-
14 ianuarie 1945 306 femei și bărbați din sat au fost deportați în Uniunea Sovietică. Dintre aceștia au murit 47. A urmat o masivă colonizare cu români din zonele Argeș și Bran, precum și din Bucovina, care i-au deposedat pe sași de cele mai bune pământuri. Pe un scut albastru se află cavalerul Fulkun, în haine roșii. În mâna stângă ține globul crucifer, iar în dreapta un sceptru/buzdugan.
Hălchiu, Brașov () [Corola-website/Science/298704_a_300033]
-
nobililor, obținând la 6 iulie 1437 prin Convenția de la Cluj - Mănăștur satisfacerea unor nevoi sociale, economice și politice cum au fost: dreptul de liberă strămutare, abolirea nonei, micșorarea rentei feudale în bani, natură și muncă. Nobilimea, clerul, fruntașii secui și sași, categoriile privilegiate, au încheiat la 16 septembrie 1437 la Căpâlna, o înțelegere care purta numele "Unio Trium Nationum" prin care se obligau să se ajute reciproc împotriva răsculaților, a turcilor, și uneori chiar împotriva regalității maghiare. Au cerut înființarea și
Bobâlna, Cluj () [Corola-website/Science/299570_a_300899]
-
fiind primul român din Dietă) și a cerut drepturi pentru poporul român cu argumente bine precizate: Deci și românii au dreptul să fie recunoscuți ca națiune, a patra din Ardeal, nu numai „plebs valahica”. Dar cele trei națiuni privilegiate, (ungurii, sașii și secuii) s-au împotrivit, spunând că această cerere cuprinde „niște lucruri pe care nu le-a cerut nimeni până acum”. Redăm câteva extrase din scrisorile sale din exil și din "Testament": „Nu știu prin ce dulceață ne atrage atât
Inocențiu Micu-Klein () [Corola-website/Science/299592_a_300921]
-
denumirile folosite de români pentru diferitele comitate, astfel: În trecut, în perioada când a aparținut regatului medieval maghiar, Transilvania a fost compusă din trei părți: 1. Teritoriul Comitatelor maghiare, 2. Pământul Săsesc (Scaunele săsești) și 3. Pământul Secuiesc (Scaunele secuiești). Sașii au primit partea de sud a Ardealului, unde au format așa-numitul „Universitas Saxorum” care le-a fost oferit prin edictul regal „Andreanum”. Secuii au avut ținuturi autonome, mai ales în părțile estice ale Ardealului. Restul Ardealului a fost administrat
Comitatele Ungariei () [Corola-website/Science/299753_a_301082]
-
la TV (TDA 440), sincroprocesorul TV (TBA 950), C.I. pentru baleiaj vertical (TDA 1170), amplificatoare operaționale (A 741, M 3900), stabilizatoare de tensiune (A 723), temporizator E 555, senzor magnetic M 230, comutator senzorial pentru tastaturile electronice la TV seria SAS 560 și 561. Alte exemple: amplificatorul operațional A 741 în capsulă cu 8 sau 14 terminale; are domenii largi de aplicații ca: receptor de tensiune, amplificator neinversor sau inversor, integrator ori amplificator de putere cu viteză de variație mare. Toate
Circuit integrat () [Corola-website/Science/299063_a_300392]
-
parohialis". Ca local de școală s-au utilizat încăperile din fortificația bisericii. Datorită creșterii numărului de elevi, în 1872 a fost contruită prima clădire destinată exclusiv școlii săsești. În prerioada interbelică s-a construit și o a doua școală a sașilor precum și școala de stat românească. În 1516, în Ațel au fost recenzați 740 locuitori. În 1532 erau peste 800. În 1787 erau 1080 persoane, iar în 1850 erau 1591. Maximul a fost atins în 1940, când în localitate trăiau 2080
Ațel, Sibiu () [Corola-website/Science/299102_a_300431]
-
se știe cu certitudine, dar trecerea munților a avut loc cândva după 24 iunie 1360 și înainte de 2 februarie 1365. Cronicarul Ioan de Târnave consemna: Împreună cu fiii săi și cu o oaste mică, Bogdan I a învins oastea urmașilor lui Sas și l-a alungat pe fiul acestuia, Balc, în Maramureș. Bătălia dintre Bogdan I și Balc și ceilalți fii ai lui Sas sunt confirmate în diploma regală acordată lui Balc de Ludovic I de Anjou la 2 februarie 1365. În
Bogdan I () [Corola-website/Science/299087_a_300416]
-
de Târnave consemna: Împreună cu fiii săi și cu o oaste mică, Bogdan I a învins oastea urmașilor lui Sas și l-a alungat pe fiul acestuia, Balc, în Maramureș. Bătălia dintre Bogdan I și Balc și ceilalți fii ai lui Sas sunt confirmate în diploma regală acordată lui Balc de Ludovic I de Anjou la 2 februarie 1365. În aceasta se consemnează "rănile cumplite" suferite de Balc și "moartea crudă" a unor frați, rude și slujitori ai acestuia. De asemenea, s-
Bogdan I () [Corola-website/Science/299087_a_300416]
-
Ioan Movilă (mama viitorilor domni Ieremia și Simion Movilă), Chiajna, căsătorită cu Mircea Ciobanul (Domn al Țării Românești între 1545 - 1554), Iliaș (care l-a urmat pe tronul Moldovei între 1546-1551), Ștefan (domn al Moldovei, mai 1551 - septembrie 1552), Iancu Sasul, Constantin și Ruxandra, căsătorită cu Alexandru Lăpușneanu (domn al Moldovei de două ori, 1552-1561 și 1564-1568). Continuând tradiția tatălui său, Ștefan cel Mare, Petru Rareș a fost un important ctitor de mănăstiri și biserici. Ajutat și de soția sa, Elena
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
descoperit ceramică de tip Hallstatt. În secolul al XIX-lea este descoperită o monedă din timpul împăratului Valentinianus III (425-455). Arheologii menționează existența și a unor tumuli de inhumație probabil de origine migratoare. Satul actual a fost înființat de către coloniștii sași, după marea invazie mongolă, cu denumirea ""Lone"", denumire ce înseamnă în germană cadou, dar, cu trimitere la terenul deosebit de fertil și la anumite scutiri de taxe pe care comunitatea le-a primit în momentul sosirii din zona Salzburg. Sarcina principală
Luna de Jos, Cluj () [Corola-website/Science/299174_a_300503]
-
Mănăstirii Bistrița ca fiind cel dintâi domn al țării. Ca descălecător al țării în dependență de Ungaria, Dragoș este începătorul, iar Bogdan I trebuie considerat adevăratul întemeietor al Principatului Moldova, ca stat de sine stătător. Dragoș a avut doi fii: Sas și Gyula de Giulești.
Dragoș I () [Corola-website/Science/299225_a_300554]
-
Ioan Vodă cel Viteaz, i-au întrerupt chiar domnia. Petru reușește să-i alunge pe toți mai ales cu ajutorul turcilor. Însuși polonezul Laski se gândea la tronul Moldovei în acea perioadă. Totuși, Petru nu a pierdut domnia decât după ce Iancu Sasul a oferit turcilor daruri mai mari decât el. Atunci a fost exilat la Alep, în 1579. După uciderea lui Iancu Sasul, la Liov, câștigă din nou domnia. Ajunge să aibă mare influență asupra lui un aventurier albanez, Bartolomeo Brutti, care
Petru Șchiopul () [Corola-website/Science/299239_a_300568]
-
polonezul Laski se gândea la tronul Moldovei în acea perioadă. Totuși, Petru nu a pierdut domnia decât după ce Iancu Sasul a oferit turcilor daruri mai mari decât el. Atunci a fost exilat la Alep, în 1579. După uciderea lui Iancu Sasul, la Liov, câștigă din nou domnia. Ajunge să aibă mare influență asupra lui un aventurier albanez, Bartolomeo Brutti, care urmărea convertirea Moldovei la catolicism, ținea corespondență cu Papă și câștigase pentru cauză să o parte dintre boieri. Iezuiții au trimis
Petru Șchiopul () [Corola-website/Science/299239_a_300568]
-
confiscate de la Bogdan și dăruite Drăgoșeștilor. Localitatea este atestată documentar din 1213, fiind menționată în acel an sub numele de "Moyzun". Acesta este textul primei mențiuni documentare a localității Moisei (2 februarie 1365): “Regele Ludovic dăruiește lui Balc, fiul lui Sas, și fraților sei, Drag, Dragomir și Ștefan în recompensa servituțiilor moșia Cuhnea cu pertinențiile sale: Jeud, ambele Vișae, MOYSENI, Borșa și ambele Seliște, confiscate dela Bogdan Vodă eșit la Moldova și căzut sub nota de infidelitate”. După alte surse, prima
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
ortodoxă, terminată și sființită în anul 1315 și una Catolică, pentru supuși lui catolici, fideli, sființită în anul 1304. Piatra de temelie a Orașului Câmpulung va fi pusă în anul 1299, administrarea orașului făcându-se între anii 1299-1300 de către magistrul sas Laurentiu. Tot in anul 1300, Radu Negru își va căsători fiica cu regele sârb Stefan Milutin. Începând din anul 1304 orașul Câmpulung va deveni capitala oficială a Țării Românești. Radu Negru, Întemeitorul de fapt al Țării Românești (încă nerecunoscută de
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
lui Basarab. Totodată, anatolianul Umur Beg precizează că în 1337 - 1338 Chilia se găsea la „granița Valahiei”, așadar voievodul muntean stăpânea la acea dată ambele maluri ale Dunării maritime. Trebuie spus că, pentru scurtă vreme, Loviștea a fost cedată contelui Sas Conrad. Societatea Țării Românești se împărțea în principal în două clase, cea de jos a țăranilor (în majoritate liberi) și cea de sus a boierilor, juzilor și cnezilor. Țărănimea era principala furnizoare de impozit; de asemenea ea constituia corpul principal
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
II-lea, a atacurilor turcești conduse de Kuczuk Pașa, din anul 1663 și a trupelor sârbești a armatei imperiale din anul 1704. Miercurea Sibiului a aparținut până în anul 1876 de Scaunul Miercurea, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare a sașilor transilvăneni, Șapte Scaune. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Miercurea Sibiului se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (80,46%). Principalele minorități sunt cele de romi
Miercurea Sibiului () [Corola-website/Science/299823_a_301152]
-
Alba, "Almașu Mare" ("Kozmaalmás"), "Almașu Mic" ("Szóvárhegy") - județul Bihor. Există sate cu denumiri actuale diferite, menționate în documentele medievale cu derivate ale oiconimului "Alma": "Almakerék "("Mălâncrav" - județul Sibiu), "Almamezö" (Hidișelul de Jos - județul Bihor). În cartea sa dedicată începutului colonizării sașilor în Transilvania, Thomas Nägler, referindu-se la oiconimul cu care este desemnat satul Alma Vii ("Almen"), consideră că termenul Alma ar deriva din germanul "alm", cu semnificația "ulm". Desigur această explicație este acoperitoare pentru acele părți ale Transilvaniei unde au
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
Thomas Nägler, referindu-se la oiconimul cu care este desemnat satul Alma Vii ("Almen"), consideră că termenul Alma ar deriva din germanul "alm", cu semnificația "ulm". Desigur această explicație este acoperitoare pentru acele părți ale Transilvaniei unde au fost colonizați sașii. Conform lingvistului Iorgu Iordan, oiconimul "Alma" are semnificația "măr" (mag. "almá" = măr, "almás" = merișor, livadă cu meri). În acest sat se află o biserică-sală, în stil gotic, înscrisă pe lista Monumentelor Istorice din județul Sibiu / 1991, la poziția 33B, nr.
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
cu meri). În acest sat se află o biserică-sală, în stil gotic, înscrisă pe lista Monumentelor Istorice din județul Sibiu / 1991, la poziția 33B, nr. 224. Lăcașul de cult folosit de enoriașii calvini este o biserică monument istoric construită de sașii catolici, foarte probabil în a doua jumătate a secolului al XIV-lea sau în prima jumătate a secolului al XV-lea, pentru nevoile lor religioase. Tavanul poartă inscripția fragmentară Templum hoc sacrum exfundatum est a fundamento an: 1502..., care nu
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
indică o renovare certă, realizată cu sprijinul contelui Sigismund Bánffy de Losoncz, proprietarul unei părți semnificative a terenului agricol al Almei. Reparații mai recente s-au făcut în 1957 și 1979, cu sprijinul credincioșilor din parohia reformată. Data preluării bisericii sașilor de către comunitatea calvină nu este cunoscută cu certitudine. Este greu de spus dacă, înainte de a părăsi Alma, sașii s-au convertit sau nu la luteranism. În Series Pastorum 1990/2 Die Pfarrer der evangelischen Gemeinden A.B. in der Rumänischen
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
agricol al Almei. Reparații mai recente s-au făcut în 1957 și 1979, cu sprijinul credincioșilor din parohia reformată. Data preluării bisericii sașilor de către comunitatea calvină nu este cunoscută cu certitudine. Este greu de spus dacă, înainte de a părăsi Alma, sașii s-au convertit sau nu la luteranism. În Series Pastorum 1990/2 Die Pfarrer der evangelischen Gemeinden A.B. in der Rumänischen Volksrepublik von der Reformation bis zur Gegenwart nu este amintit numele vreunui preot evanghelic din comunitatea din Alma
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
toponimicului Roștat - dealul care străjuieste ca un bastion valea în care este așezată localitatea romană, pe drumul roman ce lega Apulum de CEDONIA. Pe acest deal au construit romanii castrul ale cărui urme mai erau vizibile în sec. XII, când sașii colonizatori au dat numele dealului după culoarea resturilor construcțiilor militare romane. Și astăzi se mai pot vedea urme romane la poalele dealului, la numai 22 de metri de gardul ultimei locuințe, sau în partea estica a dealului, la locul numit
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
de excepție care au funcționat în școală se numără cățiva fii ai satului, dintre care amintim: Rădoi Ioan, Rădoi Ana, Teușan Valer, Teușan Maria, Țurcaș Anton, Țurcaș Minerva, Preda Dumitru, Preda Maria, Câmpineanu Ioan, Câmpineanu Elisabeta, Chirca Maria, Albu Ioan, Sas Maria. "Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial". Construit din inițiativa sătenilor și situat în cimitirul din localitate, monumentul a fost dezvelit în anul 1938, în memoria eroilor români căzuți pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial. Obeliscul se
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]