3,958 matches
-
Câțiva oameni l-au ridicat. Alții au chemat femeile. Au scăldat mortul, l-au primenit și au trimis vorba preotului. Boderică s-a apucat să-i cioplească dintr-un trunchi de stejar, crucea. Boade a coborât de pe streașina casei patru scânduri. S-a gandit să-i facă el tronul. „O fi și asta o pomană pe lumea cealaltă” - și-a zis în sine. Stan și Băcanu se gândeau însă la câmp. - Băcane, pana poimâine, când îl ducem la cimitir, aram o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Emil Brumaru Să se ascundă sub pat, Ciulindu-și nimbul, urechile,- aripele Cînd ne umplem cu dragoste clipele Și-o iau la goană și se îngîndură Dacă le cade în cap cîte-o scîndură Sau chiar salteaua cu tot cu perne În toiul patimii noastre eterne...
Îngerii noștri s-au învățat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7243_a_8568]
-
plastic"), și se simte brusc foarte tînără și invulnerabilă. Plouă din ce în ce mai tare. Între trotuare, strada e un torent galben roșiatic murdar, pe care cu puțină imaginație îl poți presupune adînc de cîți metri vrei (și ce dacă un cărucior de scînduri, aplecat pe o parte, în mijlocul străzii, arată clar că apa nu-i depășește roțile strîmbe!). Cristina se plimbă printr-un oraș inundat și, cînd o să calce în apă ca să traverseze strada, e aproape sigură că o să dispară toată și o să
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
îi închid trecutul amărui 7. Ca într-un cufăr. Pot să plec, tot fragă Și forfota-n tăpșane lipăind Femeia mea va ține o vîzdoagă La tîmpla-i c-o plăcuță de argint, Semn că-mi așteptă roua spermantină De dincolo de scînduri de coșciug. Căci n-o să fie , cred, nimeni de vină Din cînd în cînd la ea dac-o să fug. 8. Și îi va place, sînt atît de sigur, Să călărească, plină, un schelet! Destin, ai grijă ceara să ți-o
Micul testament by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10489_a_11814]
-
nu de mult și simt pe chip o mască tristă poemele sunt niște pești lucioși care îmi scapă din mâini cioburile colorate se recompun în imagini străine greu de înțeles poate nici aceste rânduri nu sunt adevărate ele sunt doar scândurile unui gard vopsit îndărătul căruia jalnicul leopard este ținut în viață cu perfuzii ca să-și mai arate colții în sărbătorile legale acum e târziu mașinile fâșâie prin ploaie un copil oarecare urlă nu știu dacă am să adorm golul nu
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
veneau de afara: copiii reușiseră În joaca lor să spargă un geam și acum erau alergați de păgubaș...În câteva clipe derdelușul improvizat devenise pustiu copiii fugind care Încotro...bineînteles pentru câteva minute, pentru că Îi puteai vedea cum privesc printre scândurile gardurilor și așteptând trecerea pericolului. Dar caldura sobei mă ducea cu gandul la nisipul fierbinte al falezei și la intreminabilele dar plăcutele discuții despre literatură și filozofie pe care le aveam cu Căpitanul. Deși era foarte apreciat ca specialist și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Gheorghe Bălăceanu Am vrut să-ngrop în patru rânduri Greșite atitudini, vicii, Minciuni, ori fraude, capricii, Ca pe cei morți, în patru scânduri. Am vrut ca râsul să înece Necinstea, furtul, lăcomia, Trădarea și nemernicia, Și toate relele să plece. Fiindcă-n viață ne stresează Incompetența și prostia, O atacăm cu ironia, Și râsul ce o-nveninează. Căci nu-i mai mare răzbunare
Pilule contra devierilor de caracter by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/362_a_636]
-
uite așa încet, a înaintat autocarul cât s-a putut. Apoi am coborât cu toții din mașină și am mers pe jos. Mai aproape de zid ca să nu văd prăpastia... dar acum e acum! Aveam de trecut un podeț de bârne și scândure. Printre ele se vedea dedesuptul lor. Era prăpastia! De la podeț până la pământ erau cam 300-400 metri. Doamne! Doamne! Ce frică-mi era. Acum treceam podețul cu mare frică și emoție. Aproape că nici nu atingeam bine cu piciorul ca nu
Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
lor. Era prăpastia! De la podeț până la pământ erau cam 300-400 metri. Doamne! Doamne! Ce frică-mi era. Acum treceam podețul cu mare frică și emoție. Aproape că nici nu atingeam bine cu piciorul ca nu cumva să se rupă o scândură sau o bârnă. Tremuram toată de frică. Parcă nici picioarele nu mă ajutau, nu avem putere in ele să pot merge. Transpirasem toată parcă nici nu respiram. Se topise tot în mine de frică. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu și a
Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
dispăruse frica și emoția... Așa că devenisem mai plini de Duhul Sfânt și mai sănătoși parcă ne renăscusem. Zburam ca o pasăre descatușată! Cand treceam podețul cu pricina nu-mi era deloc frică nici de prăpastia de care se vedea printre scânduri. Totul era bine și frumos. Da! Era Duhul Sfânt în noi. Ne transformase. Ce bine era! Cu multă plăcere îmi amintesc și fiind de acum spre seară ne-am cazat la Kalambaca. Fusese o zi minunată, plină de bucurii și
Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
să stau oleacă, să-mi potrivesc fierăstrăul. Până nu potrivesc scula, nu-ncep treaba. După această declarație de principiu, tăietorul scoase o sticlă și gustă. - Așa, acuma ne-apucăm, anunță el răspândind duhoare de spirt. Aplecându-se să tragă o scândură care sprijinea stiva, lemnele porniră la vale. Înjurând, tăietorul ridică, însângerate, două degete. Le privi scârbit, apoi rupse din scurteică o bucată de căptușeală și se obloji. Mai adăogând un gât de spirt, păru, într-adevăr, hotărât să se apuce
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
șobolani. O răsuflare mucedă trage prin gârliciul beciului. Gangul dă într-o curte interioară, pavată cu pietre de râu, care dispare sub frânghii cu rufe colorate. La catul clădirii urcă un păienjeniș de scări exterioare, acoperite cu o șandrama din scândură vopsită în care sunt tăiate gemulețe. În încăperile bucșite de ploșniți veșnic se aud certuri și gălăgie de copii. O mulțime amestecată, ovrei și mahalagii, umplea ulița care, strânsă între vechi zidiri, ocrotea viermătul omenesc. Negustori galițieni ridicaseră de-a
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și de lături acide. Spoielile nu puteau acoperi arhaica coșcoveală. Podurile de case, prin care se putea trece în voie de la un capăt la altul al uliței, erau putrede și aplecate. Din când în când incendiile le mistuiau și alte scânduri vechi și ziduri completate le luau locul. Din uliță plecau fundacuri cu mlaștini și noroaie înverzite, de-a pururi mustitoare. Zidării pline de lepră își arătau dosul spre ele iar curțile, înguste și adânci, îmbulzeau cotețe, sugând aerul curat. Jigodii
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Lipa îi turna în țoi de câți bani primea. Uitându-se cun ochi, omul cerca din nou : - Mai pune niște apă încai să se umple păhăruțul. - Las’ c-am avut eu grijă... În ușa crâșmei, răsturnat într-o ladă de scânduri pe două roate, sta Ușer, ologul, cu picioarele amestecate cu mâinile și cu ochii dați peste cap. Toți lăsau un ban pe pieptul bietului neom care rămânea uitat acolo până seara. Printre copii, cel mai popular personaj din uliță era
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
un fost han care a aparținut profesorului universitar Constantin V. Ionescu, coleg și prieten cu Ștefan Micle soțul Veronicăi. Odată cu familia Micle, invitată de C.V. Ionescu, uneori venea și Mihai Eminescu care, în una din seri a scris pe o scândură din peretele „foișorului” câteva versuri din poezia „Mai am un singur dor”. Vila Grierul, Șoseaua Bucium Sus pe Repedea se află impozanta clădire a Preventoriului Dr. Clunet. Casa a aparținut lui Vasile Sculy Logothetides și a fost supranumită „Mica Belvedere
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
de jos era în partea dreaptă a casei, în catul de la mijloc te suiai pe o scară cotită și tot așa de la catul de mijloc la al treilea. 9. După ce a isprăvit de zidit casa, Solomon a acoperit-o cu scînduri și cu grinzi de cedru. 10. A făcut de cinci coți de înalte fiecare din caturile dimprejurul întregii case, și le-a legat de casă prin lemne de cedru. 11. Domnul a vorbit lui Solomon, și i-a zis: 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
făgăduința pe care am făcut-o tatălui tău David, 13. voi locui în mijlocul copiilor lui Israel și nu voi părăsi pe poporul Meu Israel." 14. După ce a isprăvit de zidit casa, 15. Solomon i-a îmbrăcat zidurile pe dinlăuntru cu scînduri de cedru, de la pardoseală pînă la tavan; a îmbrăcat astfel în lemn partea dinlăuntru și a acoperit pardoseală casei cu scînduri de chiparos. 16. A îmbrăcat cu scînduri de cedru cei douăzeci de coți ai fundului casei, de la pardoseală pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
poporul Meu Israel." 14. După ce a isprăvit de zidit casa, 15. Solomon i-a îmbrăcat zidurile pe dinlăuntru cu scînduri de cedru, de la pardoseală pînă la tavan; a îmbrăcat astfel în lemn partea dinlăuntru și a acoperit pardoseală casei cu scînduri de chiparos. 16. A îmbrăcat cu scînduri de cedru cei douăzeci de coți ai fundului casei, de la pardoseală pînă în creștetul zidurilor, și a păstrat locul acesta ca să facă din el Sfîntă Sfintelor, Locul preasfînt. 17. Cei patruzeci de coți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
de zidit casa, 15. Solomon i-a îmbrăcat zidurile pe dinlăuntru cu scînduri de cedru, de la pardoseală pînă la tavan; a îmbrăcat astfel în lemn partea dinlăuntru și a acoperit pardoseală casei cu scînduri de chiparos. 16. A îmbrăcat cu scînduri de cedru cei douăzeci de coți ai fundului casei, de la pardoseală pînă în creștetul zidurilor, și a păstrat locul acesta ca să facă din el Sfîntă Sfintelor, Locul preasfînt. 17. Cei patruzeci de coți de dinainte alcătuiau Casa, adică Templul. 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
întins aurul și peste heruvimi și peste finici. 33. A făcut de asemenea pentru poarta Templului, niște ușiori de lemn de măslin sălbatic, patru muchii, 34. și cu două uși de lemn de chiparos; fiecare ușă era făcută din două scînduri despărțite. 35. A pus să sape pe ele chipuri de heruvimi, de finici și de flori deschise și le-a acoperit cu aur, pe care l-a întins pe săpătura de chipuri. 36. A zidit și curtea dinlăuntru din trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
Dacă unu-ți iese-n cale, Sigur îi urmează altul. Fie mic ori măricel, Fie cald sau fie rece, Peste ape el tot trece, Iar noi trecem peste el. Am mai spus și-n alte rânduri: E făcută doar din scânduri, Lată e de două șchioape Și te trece peste ape. Nimenea nu o împușcă, De cartuș ea nu se teme, N-o cuprinde nici o febră; Calci pe ea pe orice vreme, Nici nu-mpunge, nici nu mușcă. Lumea zice ca
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
mai zise: „Ce mai, țăranilor le tre buie o infuzie de folclor.“) Vru s-o sperie, dar se răzgândi și se îndreptă spre locul unde bănuia că se află capela. Când o dibui, aprinse lanterna. Capela era un chioșc de scânduri a cărui ușă dispăruse. Intră și roti lanterna împrejur, peste lumânări pe jumătate arse și icoane cu sfinți hieratici și holbați. Scuipă în gol, își trecu ochii fără interes peste icoane și se căută de țigări. Aprinse una, stinse lanterna
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
față, umplând-o de bale, burțile netede și solzoase ale unor pești înotând în derivă prin aerul zemos. Tocmai în această perioadă se hotărî Carol să renunțe la serviciile vasului de sub pat, pentru a-și relua mersul la latrina de scânduri din fundul curții. Filip trebuia să-l urmeze de fiecare dată, zi sau noapte. Cu umbrela în mînă, se așeza pe o băncuță din fața closetului, a cărui ușă rămânea deschisă. Carol îl privea în ochi vreme îndelungată, căutând pe chipul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vase, mici negustori cu bărci închiriate, ale căror prețuri se triplează în astfel de ocazii, continuă Filip. Iau tot, absolut tot, fără să aleagă: lăzi cu băutură, provizii de hrană, îmbrăcăminte, mobilier din cabine, odgoane, piese din sala mașinilor, chiuvete, scândurile cu care e podită puntea... într-un cuvânt tot. Nimic nu este nefolosibil sau nevandabil. Mai ales că este pe gratis. Cu cât faci mai multe drumuri, cu atât ești mai câștigat. De fiecare dată ajung să se ncaiere și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe țărm, un fel de piață de vechituri cu schimb în troc. încep să schimbe între ei lucrurile pe care tocmai le-am furat: un colac de frânghie și un sextant pe o ladă cu rom, o chiuvetă și câteva scânduri, pe o roată dințată și uniforma secundului și așa mai departe. Toate astea după ce au lăsat, albe și curate, oasele scheletului descărnat al vasului. Hai să mergem, spuse Carol sculându-se în picioare. M-a ajuns oboseala. Am văzut, auzit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]