2,760 matches
-
o pasiune, o dorință; dar așa ceva eu nu eram capabil să le ofer. Niciodată n-am Întâlnit o femeie ca tine, Înainte. Nici măcar nu speram că o femeie ca tine poate să existe. — Trebuie..., zise ea cu o voce puțin schimbată, trebuie un pic de generozitate, cineva trebuie să Înceapă. Dacă eram În locul elevei tale, nu știu cum aș fi reacționat. Dar cred că deja aveai ceva patetic, sunt sigură. Cred, În fine, mi se pare că aș fi acceptat să-ți fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rostit de persoana de la care speri să auzi aceste cuvinte, toate acestea ne Împart viețile În două, stabilesc un „Înainte“ și un „după“, asemenea Vechiului și Noului Testament. Până atunci, nimănui nu-i fusese În mod oficial frică, dar Înfățișarea schimbată a mustăciosului, folosirea acestui cuvânt și, mai ales, felul În care-l rostise un bărbat În toată firea, ca un copil mic care se strecura În pat alături de părinți pentru că e Îngrozit de arătările nopții, ei bine, făcuseră să ne
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cunoscute, anulând nunta. Când, după câteva ore, ne-am regăsit În fața calculatorului, Între noi nu se mai simțea aceeași apropiere. Am cerut explicații, m-a expediat printr-un „lol“ prea zglobiu pentru situația dată. Emoticonul de pe ecran zâmbea prefăcut. „Pari schimbată. Ți-ai luat alt webcam?“ am Întrebat. „Nu“. „Ai umblat la setări?“ „Nu“. „Ce s-a Întâmplat cu noi?“ „brb“ . Dar nu s-a mai Întors. A Început să mă-nșele, trecând din placă video În placă video ca o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acestui eveniment important, la el e prima dată și, în anumite condiții, asta te marchează pentru multă vreme. Ea îl mângâie în continuare și‑i șoptește cuvinte dulci, destul de banale, de altfel - a produs ea texte mai bune - e total schimbată, fiindcă în momentul de față nu‑i decât femeie, și, prin urmare, nu prea originală. Spune că‑l dorește foarte mult, că‑i atât de frumos, pentru ea e frumos, chiar dacă alții poate nu‑l văd așa, ea însă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tineri, care nu s‑au găsit încă pe ei înșiși și nici nu și‑au găsit un loc în economia modernă. Hans deține totuși un asemenea loc de mai multă vreme. Locul se află la o uzină electrică și trebuie schimbat. Afară, la lumina strălucitoare și răcoroasă a soarelui - ce va fi curând părăsită pentru întunericul dintr‑o cameră nesănătoasă - Hans dă zglobiu șuturi în ghemotoacele de hârtie și alte gunoaie, închipuindu‑și că pasează mingea sau că‑și driblează adversarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
înregistrau cu personajul pe care ea îl întruchipa. Nu-i stânjenea concentrarea ei. Ceea ce îi permitea, la rându-i, să observe, atentă, amănuntele casei și ale personajelor, gândind la rostul și conexiunea lor secretă. Când nu tresărea, tulburată de vibrația schimbată, în apropiere, a unei unde străine. Percepea prompt, cu extremă acuitate, tăișul, în spate, al privirii ce o țintise... Holul se alcătuia dintr-o prismă albă, trapezoidală, cu laturi mari. Subliniind, parcă, panta scării interioare. Din tavanul înalt cobora, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
emailată. În ziua următoare, ceaiul fusese cald și dulce. Mâncarea de la prânz și seara, mai bună. După-amiază, în intervalul rezervat altă dată bătăii, deținuta fusese dusă la baie. Când s-a întors, a găsit patul acoperit cu un cearceaf, pătura schimbată, un alt rând de haine împă turite, lângă pat. Surpriză, cu adevărat : micul pătrat de oglindă, tubul îngust de cremă „Nivea“. Se pregătește ceva oribil ? O vor chinui îngrozitor, o vor arunca pe fereastră, o vor împușca, dintr-odată, în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mult. L XLVII Il aduseseră de la spital într-o stare jalnică, dar cu moralul solid. Slăbise mult, însă era tot arătos și cu barba tot albă. La puțin timp sosi și Cornel, taică-meu. Se sărutară și, după câteva impresii schimbate, se auzi un ciocănit în ușa de la intrare. Pătrunse un om mătăhălos, care se cam codi la vederea musafirului: - Ăăă, părinte, și fașim cuuu...știi matali... - Ai venit, băi Ghiță!? păi bagă-l în camera din mijloc, pe masă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
firele astea și Încerc să le leg În jurul imaginii lui. Figura Îi seamănă, doar că e ceva mai matură. Privirea nu mai e chiar aceeași. Vocea e și nu e tocmai la fel. Plus că vorbește cu un accent mult schimbat. Nu că n-ar putea altfel, dar Îi place. Io mi-s moț, zice. Mă, Mușule, da’ dă când lucrezi tu aici la canal? Amu fac doi ani, zice, că lucru de când eram militar. Dar aici sunt oameni din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care Cioplește-n piele dungă lângă dungă, iar certitudinea acțiunii de eroziune pe care o desfășoară acesta face de prisos orice tentativă de contracarare a ei și, atunci, opoziția e doar declarativă: Vreau să mă schimb, dar nu mă las schimbat. Pentru a atenua gravitatea sentimentului precarității ființei, altfel spus, pentru a accepta trecerea în neființă, poetul își minimalizează urmele, semnele pe care le lasă în lutul moale - Câte-un surâs în ceasuri indecise, / O mângâiere-n stinse rotocoale, / Un gest
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de folos? Și iarăși am avut un moment de stupoare. Nu eram obișnuită cu atâta amabilitate din partea unui medic la o oră așa matinală. Dar m-am concentrat repede și am început să turui. Între timp N. a fost consultată, schimbată și pregătită pentru zborul cu elicopterul al Linz. Dar nu numai atât. A venit și o tânără puericultoare și au pus amândoi telefoanele la urechi și au vorbit cu toată lumea și la Linz și la Viena: profesori, șef clinică etc.
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
câteva minute în tăcere. — Urâtă noapte, spuse în cele din urmă șoferul, pentru un străin să se rătăcească în mlaștini. Am crezut că autobuzul mă va aduce mai aproape, spuse Michael. Serviciul de transport de aici pare cam haotic. — Trebuie schimbate lucrurile, spuse șoferul. E o crimă ce se petrece. Fornăi. Să știi că eu nu i-aș vota pe ceilalți. Îl lăsă pe Michael la o răspântie și plecă, lăsându-l din nou în ploaie și vânt, care păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ajungă peste tot, nu? — Bineînțeles. Asta e problema cu ei. Se mai gândi un pic la această poveste, apoi întrebă: — Ce făceai la spitalul de Anul Nou? — Vizitam pe cineva. O prietenă. S-a îmbolnăvit pe neașteptate. Phoebe detectă o schimbate bruscă de ton. — Era un fel de iubită? — Da, un fel de iubită. Se cufundă în tăcere, și ea simți dintr-o dată că întrebările ei fuseseră indiscrete și inutile. — Scuză-mă... n-am vrut să te iscodesc... Adică nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Romanul meu este îndatorat întrucâtva operelor lui Frank King, autorul Strigoiului (1928) pe care s-a bazat de departe filmul Ce hăcuială! Primul paragraf din capitolul meu Unde există voință este copiat după primul capitolul al Strigoiului (cu un cuvânt schimbat) și în toată Partea a doua sunt mai multe mici exemple de ceea ce Alasdair Gray numea „im-plags“ (plagiate implementate) atât din Strigoiul cât și din la fel de minunata Terror at Staup House. Nereușind să obțin nici o informație despre domnul King, singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ei, Margaret Macomber Îi privea pe amândoi. Wilson nu se schimbase deloc. Îl vedea la fel ca și cu o zi Înainte, când Își dăduse seama pentru prima oară care era marele lui talent. Dar pe Francis Macomber Îl vedea schimbat. — Ești și tu la fel de fericit când te gândești la ce-o să urmeze? Îl Întrebă Macomber, explorându-și În continuare noua bogăție. — N-ar trebui să vorbești atâta despre asta, Îi spuse Wilson privindu-l În ochi. E mult mai elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În odaia din stîngă. Era o cameră luminoasă, soarele pătrundea prin două ferestre cu lemnul scrijelat, vopseaua - În parte căzută. În dreptul ușii un pat de alamă, obișnuit la vremea aceea. În pat, sub o cuvertură roșie și cearșaf alb, curat, schimbat, cred, anume pentru venirea noastră, stătea o femeie bolnavă. Împlinea În anul acela patruzeci și opt de ani; ne dădu „bună ziua” printr-o Înclinare vagă a capului, după ce grefierul rosti „sărut mîna” pe tonul șoptit al musafirilor oficiali, impus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
bunurilor pe care burghezia, dezorientată, le desface acum În pragul lichidării ei, În talciocuri, din vînzarea cărora mai supraviețuiește fizic. E o bulversare socială de care profită cei Îmbogățiți recent. O clasă dispare, alta Îi ia locul, dar cu denumire schimbată. Un act cu adevărat bun, pus la Îndemîna celor mulți, dar practicat și În unele țări din Apus, este politica de Înlesnire a cumpărării sau construirii de locuințe prin acordare de credite, restituibile În rate convenabile. - Da, asta da. - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
toată zonă asta a Europei, „ipocrizie” ați spune? CÎnd totul are o singură definiție - „Crimă!” Ați auzit? Repetă: Ați auzit? - Da, răspunsei, surprins de enervarea ei. - Îmi pare bine că ați auzit, făcu ironică. Sper c-ați și priceput. Părea schimbată: ba nu! Era precis altcineva decît femeia amuzantă, inteligentă și cultă, trecînd ușor peste substanțe, pe care o cunoșteam. Cei ai casei păreau s-o cunoască mai bine, căci domnul Pavel interveni calm. - Iar te-aprinzi? Ce ai cu domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o lume secretă, atât de discretă, încât am trăit fără ispite, fără căinți, lăsate în margini de dorinți. Ritual așezat într-o altă lume a credinței mele. Aproape de cer am strâns amintiri inelate; în al doilea joc din loc în loc schimbate, din carul de carne în cel de foc. Uneori întârziem să intrăm în moarte, nu se știe de ce, poate de teamă, nu prea avem ce să mai spunem sub clopotul greu de aramă. Stare în timpuri căzute simultan peste noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ne zâmbească. Dar să fim conștienți că aici, în această dramă colectivă, poate fi și mâna criminală a dușmanului exterior coroborat cu opoziția dar și delăsarea organelor care iau bani în acest scop. Poate că, de ce nu, mânzul nostru, cel schimbat, sburdă nefericit ca Ovidiu Publius Naso pe câmpiile străinătății. Iar dacă acest pui înaripat chiar nu a existat, povestea nui altceva decât un semn prevestitor a ce se va întâmpla indubitabil chiar în această legislatură. Așa s-a și hotărât
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
zece seara, uneori ne-o termina portarul. Poate mergeau la o votcă, poate se mai plimbau printre proiectele și copacii degerați din Cișmigiu, poate se duceau În apartamentul vreunuia dintre ei să continue discuțiile, să aprindă altele noi. Cu voci schimbate, În Întunericul altor Încăperi, micșorîndu-se progresiv. Eu plecam acasă mai Întregit spiritual, cu geamantanul. Era un geamantan mic de navetă, În carouri. Prima mea lectură. Cu toate că, În chip confuz dar Îndîrjit, sperasem să scap de supliciu, mi-a venit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să-mi mai ude ca să-mi revin, că peste două ore plecam În Bulgaria din care nu mai țin minte decît vag copacii din Albena, zdruncinăturile autocarului și cele două sute de leva la care avea dreptul orice participant la excursie, schimbate integral pe variate Fante ca să mă dreg, plus un steguleț, niciodată nu mi-a fost atît de sete ca atunci. Bulgaria e o țară unde simți permanent nevoia să bei suc. „Mă uitam cu invidie la belgienii care se simțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă distrează". (Gazda mea nu dormise câteva nopți gîndindu-se cât de greu îmi va fi mie fără "distracții": fără muzică, fără prieteni, fără patefon.) Când ajunsei sus, mă cuprinse deodată o nemărginită bucurie. Niciodată n-aș fi ghicit cât de schimbată se vede lumea de pe acoperișul unei case, cât de liniștită apare cetatea, cât de verde e cartierul nostru. Treceam în fiecare zi pe lângă arborii din Bhowanipore, dar niciodată n-aș fi crezut că sunt atât de mulți. Mă rezemai de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
doua zi, la birou, când ne-am întîlnit cu Elefterescu, am început să-l tachinăm: Tot pe-aici, Siddharta, tot pe-aici, printre curve și bucureșteni?" Evident, a încercat să râdă, dar am simțit că e ceva schimbat în el. - Schimbat? se miră Lorinț. În ce sens? - Simțea, poate, că ce se întîmplase cu o noapte mai înainte ar fi putut avea o anumită semnificație. Ți-am spus: citise viața lui Buddha. - Bine, bine, îl întrerupse nerăbdător Lorinț. Dar nu văd
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întîmplă în jurul nostru... Camionul se împotmolise chiar în fața lor. Șoferul își zvârli mucul de țigară pe care îl păstrase în colțul gurii, înjură și făcu semn cu brațul unui lucrător din curte. - În fond, continuă Ieronim, cu o voce caldă, schimbată, privim și de data aceasta petele de pe zid, petele pe care ni le-ai arătat astă-iarnă. Multă vreme n-am înțeles ce voiai să spui. Dar, acum cred că încep să înțeleg. - Numai atît? îl întrerupse Marina, hotărîndu-se brusc să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]