4,690 matches
-
sate e cu totul alta decât fețele lor umile și pline de respect din ziua de Crăciun. Miros a bălegar de grajd, secole de putreziciune le-au intrat în piele, nu reușesc să se lepede de duhoare nici măcar atunci când se scufundă în râuri, iar ochii lor nu zăresc în natură decât semnele lui Dumnezeu, mântuirea sau pedeapsa păcatelor lor. Dar există ceva și mai rău. Printre ei există un obicei și mai orbil: dacă o muscă se întâmpă să le cadă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
învălmășeau, era nevoie de exercițiul ce-l salvase întotdeauna: să numere până la două sute șaptezeci și șase de două ori și apoi o dată până la șaptezeci și șase și tot așa de o sută de ori. Începu să urmărească ritmul numerelor, se scufundă în ele sârguincios. Numerele nu erau cuvinte și nu aduceau cu ele nici imagini și nici senzații, erau abstracții ce-i îngăduiau să urmeze drumul până acolo unde își propusese, fără a se abate. Depăși momentul dramatic, avu din nou
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
paznic n-ar fi putut s-o stăvilească; corupției îi revenea restul. Iar când Viceregele afla de la un trimis al lui Filip, cum se jeluia călugărul sau cum erau în general tratați deținuții și nebunii, se înfuria amenințând că-l scufundă pe acel "berbec funest" în măruntaiele pământului. "Rege generos și luminat, îi scria Tommaso lui Filip, sunt ținut într-un soi de ghețărie, bântuită de o necontenită duhoare și beznă, nu văd niciodată soarele și nu sunt scos la aer
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Rămaseră așa, furându-și îndelung unul altuia respirația. Dintr-o dată, bărbatul o strânse în brațe și începu s-o sărute mai apăsat, buzele li se îmbucătățiră unele într-altele, de parcă strigau, dar fiecare prin celălalt, încât sunetele, ca o piatră scufundându-se în apă, nu se auzeau. Degetele lui coborâră de-a lungul gâtului, apoi mai jos, încurcându-se în cordonul paltonului, în nasturii care se împotriveau, ea se strânse, astfel încât să lase mânecile să alunece. El căută mai adânc, bâjbâind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
curgă, fără îndoială, ca o apă freatică, dar mă obișnuisem. Așa cum mă obișnuisem cu mâncarea sleită, cu bătăile în miez de noapte ori cu jegul care mi se scorojea pe la încheieturi. Ai fi zis că, nemaiauzind zgomotul în care mă scufundam ca într-un aluat otrăvit, puteam simți, în sfârșit, liniștea. Or, nu era deloc așa. Acolo unde se întâlneau simțurile mele, prea tăbăcite ca să-și păstreze sensibilitatea de odinioară, așadar acolo unde ajunsesem să mă obișnuiesc cu toate astea, liniștea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
strigătele care nu mai știu dacă sunt ale noastre sau ale celor ce se năpustesc. Cred că așa răsună vaietele celor care se îneacă în timpul unui naufragiu. Eu așa simt, că acolo eram cu toții pe puntea unei corăbii care se scufunda, numai că doar unii își dădeau, pe atunci, seama de asta. Nu mă pot apăra, brațele nu-mi folosesc la nimic, loviturile le simt înăuntru, în abdomen, în coșul pieptului, în moalele capului. Iar cei ce mă lovesc, deși în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din ruine și să cauți zămbetul pe buzele altora în timp ce ție, sufletul îți plănge, te conduce spre o apocalipsă a sinelui. Răsplata mea? Fericirea voastră caută răsplata, eu caut eternitatea. Nimicul îmi zămbește din întuneric, luminănd singurătatea în care mă scufund. Am rămas totuși cu un regret... Mi-e foarte clar că nu aș fi fost un Dumnezeu bun, însă la început, chiar și eu am avut un vis... Voiam să fiu florăreasa. Să am o grădină mică, veșnic în floare
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
menționăm și o relatare de Sfântul Ambrozie al Milanului care aduce în memorie cele întâmplate în Vechiul Testament cu Neeman, căpetenia oștirii regelui Siriei, care, lepros fiind, își căuta vindecarea. Acesta a fost trimis de Elisei, prin sluga acestuia, să se scufunde de șapte ori în Iordan - aceasta preînchipuia Botezul creștin -, și a fost vindecat, chiar dacă l-a încercat și o mică neîncredere: „Să te învețe citirea luată din cartea Împăraților (IV Reg. 5). Era un sirian (numit) Neeman, care avea lepră
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
se cerea ceea ce nu era în puterea lui; dar Elisei i-a trimis vorbă regelui să-l îndrume pe sirian la el, ca să cunoască cum că este Dumnezeu în Israil. Și după ce acesta a venit, l-a povățuit să se scufunde de șapte ori în râul Iordan. Atunci acela a început să-i spună că el avea ape mai bune în patria sa, în care se scufundase de multe ori, dar niciodată nu se curățise de lepră. Chemat din nou acolo
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
este Dumnezeu în Israil. Și după ce acesta a venit, l-a povățuit să se scufunde de șapte ori în râul Iordan. Atunci acela a început să-i spună că el avea ape mai bune în patria sa, în care se scufundase de multe ori, dar niciodată nu se curățise de lepră. Chemat din nou acolo, nu asculta de povețele profetului; dar, la îndemnul și stăruințele slugilor, a consimțit și s-a scufundat. Și fiind curățit din aceasta, a înțeles că faptul
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
ape mai bune în patria sa, în care se scufundase de multe ori, dar niciodată nu se curățise de lepră. Chemat din nou acolo, nu asculta de povețele profetului; dar, la îndemnul și stăruințele slugilor, a consimțit și s-a scufundat. Și fiind curățit din aceasta, a înțeles că faptul de a se curăți cineva nu stă în puterea apelor, ci a Harului. Cunoaște acum cine este acea fată mai tânără printre prinșii de război: este adunarea neamurilor, adică Biserica Domnului
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
comunist. El este contrar dreptului, proprietății, libertății; el azvârle guvernul de pe drumul său și îl învestește cu atribuțiuni arbitrare care nu au o origine rațională. Toate acestea nu pot fi decât adevărate; dar regimul protector este util, fără el țara, scufundată de concurența străină, va fi ruinată". Aceste obiecții ne-ar duce la o examinare a restricției din punct de vedere economic. Lăsând deoparte orice considerație de justiție, de drept, de echitate, de proprietate, de libertate, vom avea de rezolvat chestiunea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de pildă, însuși formalismul și formulele. Credeți oare că există un lucru care prin funcționarea lui intensă să rămână în indiferență pură? Chiar și formulele termină prin a-și pierde artificialul, prin a se "naturaliza". Așa cum o navă de oțel, scufundată în apă și pusă să funcționeze, termină prin a prinde mușchi și a se integra mediului acvatic, la fel și limbajele artificiale sânt prinse până la urmă în ritmurile firești de respirație ale unei culturi. Ce era la început matematica, fie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de vas care relatează în jurnalul de bord ce se întîmplă înainte de scufundarea navei. Eram asemeni unui polițist care întocmește procesul verbal al unui accident. Eram asemeni unui entomolog care descrie, descompunîndu-le, mișcările unei coleoptere. Numai că vasul care se scufunda, omul lovit în plină stradă, obiectul descrierii mele ― acestea toate erau propriul meu suflet. Iar sufletul meu, în clipa aceea, era nespus de bolnav. Pentru că sufletul nostru este imaterial, oamenilor, celor mai mulți, care nu știu cât de greu poate el să atârne uneori
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu o ciroză sufletească. Cum se poate așa ceva? Nu era firesc ca, odată ieșit la suprafață (fie doar și pentru câteva zile) să încerc să aflu care e mecanismul care ne ține deasupra și ce anume se întîmplă atunci când ne scufundăm? Dar iată mai întîi, transcrisă întocmai, însemnarea aceea făcută în după-amiaza unei duminici din luna ianuarie: " Cum se poate schimba "culoarea" unei zile? Te poți vindeca scriind în chiar clipa în care îți este cel mai greu? Pot eu schimba
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Și așa se și întâmplă. Dacă cineva își primește salariul pentru munca lui de-o viață, atunci unele persoane îl împroașcă imediat cu scaunul lor rău mirositor. Și acești indivizi fac asta până când tot ce este nobil și autentic se scufundă în scaun și se sufocă sub urină. MARIEDL (bate din picioare): Juhuu, acum vreau din nou să... GRETE: Din partea mea, termină-ți fanteziile murdare. Erna și cu mine trebuie să ne gândim la treburi serioase. MARIEDL (e iritată, se scarpină
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nu avem parte noi înșine de vreuna. O fată poate deja ca copil să învețe totul despre femeie. Un copil nu poate deja ca copil să aparțină pur și simplu unei copilării, că copilul devine un copil copilăros și se scufundă în copilărie. DOMNUL KOVACIC: Da, da, în copilărie se fac multe greșeli și pe cât posibil se prăpădesc multe valori omenești concrete, care sunt muritoare. Și omul e muritor, și de aia trebuie oamenii păziți, ca să nu distrugă prea de timpuriu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o impotență, care nu-i nici sănătoasă dar nici nesănătoasă... o țară, care nu vrea să dovedească nimic, nu una austriacă, nici germană, nici austriaco-germană... HASI: Spune lucrurilor pe nume, Schweindi, chiar și un om cum este domnu' Jürgen se scufundă în beția sângelui și iese din realitate. SCHWEINDI: Ei, acu'..omul central european... deci domnu' Jürgen, d-vostră ați studiat mult, dar... ce pot să mai spun eu, Hasi? HASI: Spune lucrurilor pe nume, câteva cuvinte bărbătești, măcar în vorbire. SCHWEINDI
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
toate muierile care trebuie să existe Hei Sepp cel Împuțit Acu o să ți se facă rău, Așa zice natura către mine Scroafa universală Hei Sepp cel Împuțit Dintr-odată amețești Un metru și șaptezecișicinci centimetri ești tu Trebuie să te scufunzi Nici măcar încă o sută de metri Nici un președinte Președintele coboară de pe un munte periculos în jos Așa mă gândesc Muntele e un pumn cu unghiile de la degete mâncate Fiecare Natură mușcă din unghiile de la degete și construiește din ele Un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Avem o priveliște adevărată. Tu nimic, tu niciodată, nicicând, nicicâââând.... (fereastra se închide) SEPP BOTDEJIGODIE: Așa-i Cu nervii de gargară blestemată Omorât Târât acasă Băut bine Toate formele lui Sepp cel Împuțit ascultă așteptarea Sepp nu mai așteaptă Mă scufund în câine Cu Sepp cel Împuțit va trebui să fie hrănit câinele Câinele abia așteaptă Așteptarea totului s-a terminat Sunt bătrân de prea multe vieți Lemn de foc Carne de cazan Fiartă fără omenie Lumea se întoarce acasă la
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
puterea SUA prin găsirea unor "scurtături" strategice, mai ales nucleare (Carrere d'Encausse 1984). După înlăturarea lui Hrușciov, noul guvern sovietic a adoptat o politică a reînarmării masive și și-a accelerat politica de extindere în întreaga lume. Statele Unite erau scufundate în mlaștina din Vietnam, își risipiseră forțele și își subminaseră credibilitatea și legitimitatea pe plan intern. La sfîrșitul anilor '60, superioritatea Americii, atît de vizibilă cu doar zece ani în urmă, se spulberase: se poate spune că URSS obținuse paritatea
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
într-o linguriță de unt, apoi se adaugă bobul și sparanghelul tăiat. Se călesc legumele la foc iute, iar la sfârșit se potrivesc de sare și piper. Se tapetează forma pentru realizarea coșulețelor cu felii de cartof ușor suprapuse, se scufundă în ulei cald și, imediat ce cartoful s-a rumenit, se scoate și se „răstoarnă” coșulețul. Se repetă operațiunea până când se obțin 6 coșulețe crocante care se umplu cu legumele călite și se acoperă cu o felie de pâine mărunțită. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
precum cartofii și ceapa, sau cele care se consumă crude, ca, de exemplu, salata verde. Legumele pentru congelat trebuie să fie foarte proaspete; după ce se curăță și, dacă este necesar, se taie, legumele se opăresc în apă clocotită, apoi se scufundă în apă rece și ulterior se usucă. Pot fi congelate în caserole, dispuse în straturi despărțite între ele de o foaie de hârtie pentru copt sau în pungi speciale; important este să nu intre în contact direct cu aerul. Varza
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
li se adresează cu o formulă de superlativ absolut, „preavrednicelor doamne”142, reliefând prețuirea vădit manifestată față de personajele feminine. Roland Barthes este de părere că „numele propriu se lasă explorat, descifrat: el este deopotrivă mediu în care trebuie să plonjezi, scufundându te mereu în toate reveriile sale, și obiect prețios, comprimat, parfumat, ce trebuie desfăcut ca o floare; e un semn voluminos, mereu plin de o densitate stufoasă de sensuri, pe care nici o utilizare nu îl poate reduce sau aplatiza, spre deosebire de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ciclu de-a lungul timpului, după cum ne-o arată și cele ce se Întâmplă În jurul nostru. Lacuri, fluvii, cel mai adesea izvoarele calde scad și seacă; (434) până la urmă dispar cu totul, așa, dintr-o dată, sau se ascund și se scufundă pentru ca după câtăva vreme să reapară În aceleași locuri sau În vecinătatea lor. Cunosc mine care au Încetat să mai existe destul de recent. Iată câteva dintre ele: minele de argint din Attica 3 și mina de aramă din Eubeea, datorită
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]