11,090 matches
-
dar aproape întotdeauna le duceam lucruri de genul ăsta. Erau tăcute, dar nici una nu mai plângea. Îmi ziceau mereu „Mulțumesc, băiete“ și nici nu păreau să știe că sunt acolo. Făceam livrări și la casa domnului Farney. El comanda pudră scumpă pentru bărbați și loțiune după ras, cum nu mai folosea nimeni din oraș. Domnul Williams le lua de la firmă doar pentru el și pentru celălalt bărbat cu care locuia, profesorul de muzică. Veneau amândoi des la drogherie pentru că le plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
în lumina lunii. Au fugit toate când m-am apropiat să sun la sonerie. Imediat domnișoara Scover a venit la ușă. Era în capot, ca întotdeauna, dar de data asta avea pe ea unul din mătase sau vreun alt material scump. Lumina bătea din prima cameră afară pe verandă. Fața îi era în umbră și nu o vedeam, dar mi-a zis să vin înăuntru cât își caută geanta. Eu i-am spus că aveam niște medicamente scumpe în coșul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
vreun alt material scump. Lumina bătea din prima cameră afară pe verandă. Fața îi era în umbră și nu o vedeam, dar mi-a zis să vin înăuntru cât își caută geanta. Eu i-am spus că aveam niște medicamente scumpe în coșul de la bicicletă și nu puteam să îmi iau ochii de la ea nici un minut. A zis că nu o să fure nimeni nimic și că oricum era cam umezeală afară. I-am zis iar nu, așa că s-a dus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
adormit. Eram în stare de inconștiență înainte să se ude perna. 6tc "6" Galeria de Artă Shelley Frank se afla pe strada Devereaux, în micul labirint de străzi înguste dintre Piccadilly și Bond Street, unde se pot găsi cele mai scumpe galerii de artă. Interiorul era alb și aproape gol, în comparație cu stilul bordel sau budoar, care implică mochete luxoase, pereți roșii și scaune aurite. Pe pereți erau atârnate câteva picturi, plasate cu grijă și scoase în evidență de lumini. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
acoperită de o coajă de machiaj ca o gheișă, să mă stropească un pic cu Montana și acum parcă îi vedeam aura albastru-închis în jurul meu. Nu puteam să mai aștept; ar trece ore până să se ducă. Cel puțin mirosea scump. Făcându-mi curaj, am împins ușile grele de sticlă. înăuntrul galeriei era răcoare și puțină umezeală. Un val de liniște zăcea în aer. Avea același efect asupra mea precum școala; mă făcea să vreau să mă zbengui și să țip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
parte era un birou mic. Era ca și cum aș fi trecut printr-un portal magic care te transportă cât ai clipi dintr-o lume în alta. Galeria fusese rece și sterilă precum o cameră de așteptare a unei clinici suedeze foarte scumpe. în schimb biroul era exuberant, comod și primitor. Mochetă verde, mobilă din mahon, o lustră din alamă, o pictură abstractă imensă pe peretele din spate în culori de galben și albastru provincial. Mai erau și niște plante mari în ghivece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
un „Bună“ în direcția mea. Am murmurat și eu unul înapoi. Și-a împins scaunul în spate și s-a ridicat în picioare, afișând un corp care se potrivea cu părul și nasul; lung, palid și acoperit de o rochie scumpă bej. Purta dresuri transparente și strălucitoare ce făceau ca picioarele ei să pară acoperite de un lac incolor. Făcându-i un semn lui Shelley, s-a îndreptat spre galerie, închizând ușa în urma ei. Shelley a dispărut și s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
care, ca și gemenele lor, îi făcuseră o gaură de șaptezeci de lire pe puțin. Nu avea un venit sigur și o suspectam că ia cu sutele de la părinți, care erau terapeuți în Hampstead. Hainele ei erau mereu mult mai scumpe decât păreau. Am scos zgomotele admirative de cuviință la adresa pantofilor până când a fost gata ceaiul, știind din experiență că e mult mai abordabilă după ce are o ceașcă la activ. Apoi am întrebat: Care mai e viața prin Castle Road? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
supărat. Am dat din cap. —Ei bine, a spus înveselindu-se, ce zici? M-am imaginat stând la birou, răspunzând la telefon - „Shelley Frank Fine Art, bună dimineața“ - pe cel mai dichisit ton. Sau să servesc bogătani snobi cu biscuiți scumpi: „încă un baton moca, Mr. Rich-Maroon?“ „Oh, da, cred că am să servesc. Mulțumesc din tot sufletul.“ M-am gândit că talentele mele s-ar putea extinde, pentru a face față provocărilor. Ca să nu mai zic de oportunitățile de investigare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că deja renunțase. Dezolat, a plecat mai departe. I-am oferit timp să se îndepărteze și apoi m-am extras din ghearele mașinăriei. Sala era plină de adolescenți slabi și plini de coșuri, îmbrăcați într-un fel de costumații sport scumpe, care, la fel ca o rochie de seară, foșneau când mergeai. Acum se auzea ca și cum fiecare puști s-ar fi răsucit să se holbeze la mine, cu toții prostiți de uimire. Am pășit cu nonșalanță spre ieșire. Vedeam deja stația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
era neprietenoasă sau doar retrasă. —Ai vreun plan pentru seara asta? am întrebat încercând să fac conversație. —Prietenul meu vine aici și mergem împreună cu niște prieteni de-ai lui să cinăm, a spus părând mai degrabă plictisită. într-un local scump pe care nu mi-l permit, bineînțeles. De ce nu îi propui să mergeți undeva mai ieftin? — A, n-aș putea, vreau să spun... ei decid. A deschis încă o sticlă. —Și Johnny mă va controla să nu iau ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
birou și m-am uitat în jur după Catherine Hammond. Era cu soțul ei și cu familia Frank, îmbrăcându-și cu toții hainele. Cea a lui Catherine Hammond avea aceeași nuanță de bleumarin cu cea a costumului, un trenci lung și scump din cașmir. își punea cureaua în jurul taliei ei mici când i-am spus că nu îl avem în stoc pe Philip Guthrie. Mi-a mulțumit politicos pentru deranj, cum îi mulțumești unei cameriste că a făcut patul, apoi a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vechi, care susținea o altă vază de porțelan umplută cu alt aranjament floral. Câtă imaginație. M-am privit în oglinda aurie. Eram încadrată de cele două sfeșnice și a trebuit să mă ridic pe vârfuri ca să mă văd deasupra florilor scumpe. Nu mă încadram în decor. Nu eram destul de „lustruită“. Și aveam privirea sălbatică. De sus s-a auzit o ușă deschizându-se și închizându-se la loc. Catherine Hammond a coborât pe scara principală. Avea mâna pe balustradă, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tu, am băut mult, el avea niște iarbă la el... am depășit măsura. Iar eu i-am povestit despre Johnny, ce ți-am spus și ție, cât e de greu când se așteaptă să merg cu el prin locurile alea scumpe și să plătesc eu. S-a uitat la mine cu o față jalnică. — Când am terminat colegiul am rămas cu o datorie imensă. Nu am putut să muncesc în ultimul an pentru că am fost ocupată să-mi pregătesc examenele finale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
respirat adânc și a spus-o: —Tu și Lee ați fost iubite? M-am uitat la ea. Pentru o secundă m-am gândit să o mint. Ar fi fost lovitura de grație; în momentul ăla era fragilă ca un porțelan scump. Ce răzbunare minunată ar fi fost. — Nu, nu am fost, am răspuns. Mă săturasem de minciuni și gustul meu pentru răzbunare se făcuse amar. Mai mult, Lee nu ar fi vrut asta. Catherine s-a aplecat spre mine, vrând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
rânduri și episoade. La fel, marginea liberă a paginii scrise trebuia să aibă o anumită mărime. Tot timpul trebuia să-și aducă aminte că o greșeală cât de mică făcea Tora de nefolosit. Ziua următoare, Noah a cumpărat cel mai scump pergament și multe sticle de cerneală neagră specială. Depusese totul în pivniță și se simțea fericit când, pe neașteptate Judit intră în cameră ca o furtună. Aflase deja că toate economiile lor dispăruseră din contul bancar comun. Noah dădu repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
muncă și bineînțeles cu soția și fiul lor. Pe Beppo îl doare inima, simțindu-se ca paralizat la gândul că acești dragi tovarăși de muncă și călătorie nu mai sunt. Afacerile merg prost, tipăritul albumelor de artă a devenit extrem de scump. Toți acești artiști lombarzi - Rafael, Leonardo, Tizian, Di Albano, Veronese, Guido Reni, Mantegna sau Salvatore Rosa -, toți acești „artisti lombardi“ nu mai pot plăti datoriile tipografiei. În curând turiștii vor inunda toată Italia, dar în vacanță se cumpără azi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
soțul ei legitim. Pentru că „templul“ era deja burdușit de atâtea provizii, acum fiecare membru al sectei avea datoria să sacrifice o cameră, două, pentru depozitarea alimentelor comune. Tot din inițiativa lui Zaharel se adunaseră bani pentru cumpărarea unui aparat foarte scump pentru purificarea apei, asigurându-se prin asta stingerea setei membrilor la timpul cuvenit. Zaharel predica încă odată cu mult zel: - Când foametea ne va vizita, toți vor veni la noi pentru a cumpăra mâncare. Și noi o să le dăm ce avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
asta, pentru mine, e cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat aici, în viață. MEMENTO PURCELL ' Tis Love that has varm'd usă (Purcell: King Arthur) Ideea călătoriei în Elveția fusese grea de la început. Mai întâi era prea scump pentru mine să lipsesc o lună din Suedia, să-mi întrerup munca numai pentru a sărbători carnavalul din Lucerna. În al doilea rând ar fi trebuit să aleg o zi frumoasă și nu una cu viscol. Le scrisesem prea grăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Soțul meu, cum a deschis ușa, a și văzut somptuoasa colivie nouă, a privit-o curios și apoi mi-a spus cu o voce necunoscută de mine: - Soției mele îi place să se joace ca unui copil. Îi plac jucăriile scumpe. Apoi a mai spun pe un ton neutru că va mânca seara în oraș cu un editor străin. Fără să mă mai întrebe, cum făcea de obicei, dacă vreau să vin și eu cu el. Și-a schimbat hainele, îmbrăcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fi pentru multă vreme incapabili de a-l numi ori măsura. O vulvă maiestuoasă, ce acoperea o distanță cosmologică revoltător de mare. Un clitoris zerovalent, refringent. O pizdă John Johnsonică. Din ea sosea Lumina, a cărei vedere Clossettino o plăti scump, stingându-se, căci nimeni nu poate vedea fără a muri explozia a ceea ce poetic am putea numi Sintaxa Stelară. Apoi nu mai văzu nimic, ci simți numai, frapat de precizia cu care înțelegea tot ceea ce i se întâmpla. Solouri abrupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
au urmat, Iag s-a stricat cu totul, adică a căzut în patima beției. Dimineața, când intra în clasă, trecea intenționat prin fața băncii lui Stein în nasul căruia râgâia, trimițându-i damful de băutură, ca pe un fum de țigară scumpă. - Trebuie să fim europeni! își explica el gestul celor din jur. Deși Iag locuia la Moscova absolut singur, închiriase câteva camere scumpe într-o vilă; se vede că primea de acasă mulți bani. Putea fi văzut des în compania unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
băncii lui Stein în nasul căruia râgâia, trimițându-i damful de băutură, ca pe un fum de țigară scumpă. - Trebuie să fim europeni! își explica el gestul celor din jur. Deși Iag locuia la Moscova absolut singur, închiriase câteva camere scumpe într-o vilă; se vede că primea de acasă mulți bani. Putea fi văzut des în compania unor femei, plimbându-se cu sania, dar învăța regulat și foarte bine, fiind considerat unul dintre cei mai buni elevi; prea puțini știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
întrebă Volkman. Întorcându-se și văzând ce s-a întâmplat, adăugă: - Na, ich danke. Roșu foc de rușine și, apoi, acoperit brusc de o paloare verzuie, Burkeviț se tot căuta prin buzunare cu mâini tremurânde. Dar nu-și găsea batista. - Scumpule, puteai să-ți ții pentru tine stridiile, observă Iag, doamne ferește, mai trebuie să și mâncăm pe ziua de astăzi. - Aașșa o coincidență, se minună Takadjiev. Clasa întreagă se prăpădea de râs, în timp ce Burkeviț, pierdut și jalnic, ieși în fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
totuși foarte bine îmbrăcați, care călătoresc cu clasa a doua, și al căror țel în viață este să găsească mijloacele de a călători cu vagonul de dormit, tot așa, pe atunci trăiau oameni care se deplasau în echipaje mai puțin scumpe și se înveleau cu blănuri de vulpe, visând să dobândească o caretă și mai luxoasă și să înlocuiască vulpea cu sobolul; că, precum astăzi sunt oameni care merg cu clasa a treia pentru că nu au cu ce plăti suplimentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]