5,253 matches
-
noii oaspeți se Încruntaseră de-a binelea, În timp ce restul pretindeau mai multe detalii. Chiar dacă americanul glumea doar, cu ce fel de bețiv nebun se pricopsiseră În ceea ce ar fi trebuit să fie o stațiune turistică de patru stele? Heinrich se scuză și plecă să rezolve cu pașapoartele și să aranjeze totul pentru cină. Harry se apropie de bărbatul care tradusese pentru ceilalți cel mai mult. De unde veniți din Birmania, dacă nu vă supărați? —Din Mandalay, spuse bărbatul pe un ton sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
E expert În Înșelăciuni. Ce-ți spune inima și instinctul, În aia să te Încrezi. Bate totul. —Dar armata... E, armata! Doar nu ți-e frică de ei? Ești american! Poți să faci ce vrei. Libertatea expresiei! E dreptul tău, scuză-mi bruschețea, dar e de-a dreptul responsabilitatea ta să o faci. Când spunea „libertate“, Garrett se referea, desigur, la drepturile civile americane, nicidecum la legislația internațională, cum Îl făcuse să creadă pe afumatul Harry. Adevărul e că Harry era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În film, răspunse Wyatt. —Vorbesc serios, continuă Dwight, sunt niște picturi murale etrusce care dovedesc apariția tăițeilor În anul 800 Î. Hr., dacă nu și mai devreme. Asta Înseamnă că tăițeii sunt o moștenire genetică a majorității italienilor de azi. —Scuză-mă, spuse Marlena cu toată convingerea, chinezii manâncă tăiței de peste cinci mii de ani. — Cine a spus-o? o contrazise Dwight. A dezgropat cineva vreun meniu al dinastiei Ping-Pong? râse el singur de propria poantă. Rămase cu privirea ațintită spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se asigure că le va lua cu el. După cum le spuseseră cei care făcuseră documentarea, dată fiind reputația lui Harry și gustul lui pentru femei tinere și atrăgătoare, nu ar fi trebuit să aibă nici o problemă să obțină invitația. Mă scuzați, domnișoară, i se adresă Harry reporterei cu părul lung. Probabil nu știți cine sunt... Făcu o pauză ca să le lase timp să-l recunoască. — Sigur că știu, răspunse prompt Belinda. Cine nu vă știe? Sunteți Harry Bailley. E o onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aș putea oare Îndrăzni să vă răpesc camera digitală pentru scurt timp? Desigur, dacă vă grăbiți să vizitați vreun obiectiv turistic... Nu ne grăbim deloc. Sora mea și cu mine nici nu ne-am hotărât ce vrem să facem. Mă scuzați, i se adresă Harry falsei surori băiețoase. Nu am făcut cunoștință. —Zilpha. Femeia Îi zâmbi scurt și-i strânse mâna cu bărbăție. Încântat de cunoștință, Sylvia, spuse Harry. Belinda luă camera În mână. — Vreți să vă arăt cum funcționează? Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Încuviință. Desigur, știa numele. Le știa pe toate, la fel și vârsta, meseria, caracteristicile fizice și numele rudelor fiecăruia. Cum a putut fi atât de proastă să nu-și dea seama mai devreme la ce se uitau? Nici măcar nu avea scuza că nu-și pusese ochelarii ca Harry. Nu mai contează, subiectul era acolo, În mâinile ei. Exclusivitate. Creierul Îi fu inundat de instincte de prădător, și vedea deja „cea mai bună știre“, un reportaj special extins, promovare rapidă la rangul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ale mașinii au fost urcați Takahashi care, din păcate, a murit și încă un ajutor de conductor. Mai era un loc liber, așa că a mai urcat unul. După un timp, când m-am întâlnit cu domnul Toyoda, acesta s-a scuzat că n-a apucat să-mi înapoieze batista și mi-a dat una nouă. Stătea pe locul din spate al mașinii și, pentru că i se făcuse rău, folosise batista mea. Takahashi încă mai răsufla când a fost urcat în mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
îmi spuneau în glumă: „Poate că ești intoxicat cu gaz sarin“. Atunci eram convins că e din cauza medicamentelor, așa că am râs cu ei. Începuse și ședința de după-masă și starea mea era aceeași. Nu mă simțeam bine deloc. M-am scuzat pe motiv că nu mă simt bine și, pe la 14.00, am plecat de la sedință. Atunci am început să mă gândesc și eu: „Oare n-o fi gaz sarin?“. Nu m-am dus la spitalul din apropiere. M-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de la muncă. Era atât de sinceră și punea totul la suflet. Se consuma pentru orice lucru. Nu se înțelegea bine cu toată lumea. Cred că avea două grupuri: oamenii pe care îi plăcea și oamenii pe care nu-i suferea. - Mă scuzați că sunt indiscret, dar Shizuko a vorbit vreodată de căsătorie? A avut prieteni, dar, pentru că stăteau prea departe, nu putea să-și lase părinții. De aceea nu s-a căsătorit. Probabil că, după ce eu m-am căsătorit și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
firmă și abia atunci am început să mă gândesc că ceva nu era în ordine. Cu toate că era timpul ca angajații să sosească la muncă, nu știu din ce motiv, nu apărea nimeni. Au început să curgă telefoanele colegilor care se scuzau că o să întârzie. La televizor au început să se difuzeze informații despre atac în jur de ora 9:00, pe la 08.50 mai precis. Treptat, am înțeles că a fost un atac grav. Am aflat de la departamentul administrativ că în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
renunț să-mi expun părerile sau să aflu adevărul. De exemplu, uneori când cineva vine la mine și-mi spune: „Mă confrunt cu astfel de probleme“, nu-l aduc în discuție pe tatăl lui. Nu pot să-l întreb: „Mă scuzați, dar tatăl dumneavoastră ce fel de persoană era?“ Nu e nevoie. Mai degrabă sunt interesat de „onestitatea“ persoanei în cauză. Când întâlnirile sunt limitate, nu am încotro și-l întreb despre tatăl lui. Se poate să nu am răbdare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
textului o greutate și o prețiozitate suplimentare. Domnișoara S râde fericită cu toată fața, deschide larg ușa, își lasă sărutate "mânușițele", primește încântată florile, le privește bucuroasă, după care invită comisionarul de flori înăuntru și dispare în salon, cerându-și scuze și rugându-l să o aștepte câteva clipe. Comisionarul se oprește în vestibul, acea încăpere-tampon între larma străzii și liniștea casei. Salonul era pentru el un loc interzis, un spațiu unde oamenii trăiau drame și bucurii nepermise lui și de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
probeze cât de neplăcută e această activitate când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se amesteca cu mirosul de tânără femeie emoționată. Puse apoi farfurioara pe tavă, sărută mâinile cu gura plină, mulțumi, se scuză pentru firimituri, aduse aminte femeii că melonul său continuă să fie la ea în mână și ieși cu spatele în stradă, dispărând pentru totdeauna din viața domnișoarei S. Dacă ai fi avut răbdarea și curiozitatea de a-l aștepta pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să-l crească, decât să trimită flori și urări "mamei fericite"! îl apostrofă femeia. Vreți să-i transmit acest mesaj? întrebă Filip pus în încurcătură. Sunteți rudă cu el, sau amic? Nici una, nici alta. Sunt comisionar, încercă Filip să-și scuze parcă gestul atât de intim de a fi oferit flori unei femei străine. Pe domnul D l-am cunoscut azi-dimineață, la florărie. Era foarte agitat. Mi-a repetat de câteva ori să fiu foarte respectuos cu dumneavoastră, ceea ce vă închipuiți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gândi Carol. "Și ce-mi pasă mie! Un gardian mai puțin pe lume. Și încă propriul meu gardian. Cadavrul unui om peste cadavrul unui leu. O să-și țină unul altuia companie... Eu am puțină treabă, domnilor. Vă rog să mă scuzați!" își aruncă haina pe umăr și se îndreptă spre ușă. Nu pleca! auzi Carol în urma sa și se opri în prag, surprins că ligheanul știe și alte cuvinte decât propriul său nume. Te rog, Carol, nu pleca! Îngăimă cu greu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se putea! Aș fi dat orice să-i văd mutra șpanchiului! Da' și chiar dacă te-ai jura domnule director, că pentru mine rămâi tot domnul director, tot nu te-aș crede că n-ai făcut-o dinadins! - Eu m-am scuzat față de ei că fiind bărbat, nu mă prea pricep la aranjamente, dar ca să-ți spun drept, mă apucase așa un chef să-mi bat joc de porcăria asta și abia așteptam să văd dacă tăntălăii ăia or să-și dea
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
și m-am cufundat în lectura cărții mele. Au mai urmat vreo câteva prezentări și la un moment dat mi-a distras atenția un ton diferit, ușor iritat, al unei doamne adresându-se șefei de secție care conducea ședința: - Mă scuzați vă rog, doamnă doctor, dar vreau să intervin cu o problemă care deși nu e la subiect, cred că prezintă importanță. Eu am tot respectul pentru capacitatea profesională a tovarășului Bălineanu, dar insist să-i atragem atenția că s-ar
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Altcineva ... Doamna Pârlog! - Eu zic să ... - Nu e nevoie să spui nimic, îți înțeleg dezaprobarea. Altcineva... Neașteptând să mai fie numiți, au început unul câte unul să ridice timid și rușinați mâinile. - După cum vedeți, toată lumea e de acord. Așa că ... - Mă scuzați ... - intervine timid doctorul Ionescu, eu nu am ridicat mâna și mai sunt și alți colegi care s-au abținut ... - Am observat! Și, mă rog, trebuie să înțeleg că ești de acord cu manifestări anarhice în colectivul nostru?! - Nu și nu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
la lucru cu chestionarul în varianta aprobată de noi! - Asta în nici un caz! Numai dacă se revine la varianta originală! - Uite ce, Bălineanule! Nu ți-e bine? Atâta vreme cât nu o să faci ce spun eu, te dau afară din institut! - Mă scuzați, dar nu știam că e institutul dumneavoastră, dar dacă e așa, n-aveți decât să mă dați afară. Oricum, afară din țară n-o să mă puteți da, așa că nu e mare problemă - am replicat cu îndrăzneală. - Bine, mai vedem noi
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
din nou: - De ce vă uitați mereu pe geam? Dacă vă sunt antipatică, spuneți-mi! - Nu doamnă, stați liniștită, ce motiv aș avea? - Știu eu?! Dar de ce nu stați de vorbă cu mine? Ce, sunt urâtă, sau ce am? - Doamnă, mă scuzați, dar eu vreau să mă odihnesc! Evident enervată de insensibilitatea lui George, probabil că simțea o stare de slăbiciune că ieși din nou pe hol să mai soarbă câteva înghțituri din a treia sticlă de apă, după care, părând a
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
atent, am văzut în spatele lor și două pahare. Gândind că probabil erau ale celor ce aveau grijă de curățenie, am pus sticla la loc așa cum o găsisem. După un timp a apărut și tovarășul director, un tip jovial și simpatic, scuzându-se că fusese puțin ocupat cu mobilizarea sătenilor pentru acțiunea care, dacă nu mă supăr, va întârzia vreo oră deoarece e duminică și lumea la țară se scoală mai târziu. L-am asigurat că nu e nici o problemă. - Atunci, cu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
m-a condus în sala unde trebuia să-mi susțin conferința, în care mai erau vreo trei băbuțe care s-au ridicat respectuoase la apariția noastră. După ce directorul mi-a arătat biroul la care trebuia să mă așez, s-a scuzat că va mai lipsi câteva momente „că se pare că cei însărcinați cu mobilizarea, nu au indicat corect locul de întâlnire”. S-au adunat cu chiu cu vai cam 15-16 persoane în vârstă, unii abia mergând sprijiniți în cârje, fiind
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
l-am gustat. - Ia uite, domnule! Băi Cornele, trimite tu pe cineva să ia sticlele de acolo până nu le găsește țața Maria! Domnule, dac-ați ști ce vin e ăla ... lam adus special de la popi pentru dumneavoastră! Da' mă scuzați ... chiar nu știați, sau vă faceți așa, ca să vedeți dacă m-am gândit să pregătesc cum trebuie ... - De unde să știu? - Păi v-a trimis așa fără să ... Apoi chiar că am dat de dracu! Nu știați nimic și eu ... Acu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
deschidere spre modernitate. Chiar și Emil Cioran (care nu se prea omora el cu românismul) spunea: „Fără Eminescu, neamul nostru ar fi neînsemnat și aproape de disprețuit. Dacă n-am fi avut pe Eminescu, trebuia să ne dăm demisia. Eminescu este scuza României în fața lumii”. Recent am citit ceva scris de Geo Bogza despre Mihai Eminescu, care începe cu „pe vremea când umbla Dumnezeu cu Sfântul Petru pe pământ au ajuns și au înnoptat într-o casă din Ipotești, unde au fost
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ce șut i-aș da fix în fund lui Boc și acoliților săi. Iar instituțiile statului abilitate cu aducerea în fața justiției a marilor hoți și a șpăgarilor ministeriali ar funcționa zi și noapte. Și multe aș face eu, dar acum scuzați-mă, nu mai pot visa în continuare fiindcă m-a chemat nevastă-mea la masă. Nu uitați să-mi trimiteți banii pentru biletul Loto. Între timp visați voi cum ar fi să vedeți prin tot orașul afișe mari cu reclama
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]