3,068 matches
-
la adunarea promoției ca organ de partid și coleg, vine cu anticipație în școală și mă anchetează într-o problemă oarecare. Așa coleg, mai zic și eu! De ce? Reprezenta partidul. Eram încă director și la alegerea noului secretar, când vechea secretară era liberă de sarcina de partid, propun să fie ales cineva cu norma întreagă în școală, deci mai aproape de activitatea noastră zilnică. Ce naiv eram eu, care nu știam că realegerea aceleiași persoane fusese deja hotărâtă de partid și de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mai aproape de activitatea noastră zilnică. Ce naiv eram eu, care nu știam că realegerea aceleiași persoane fusese deja hotărâtă de partid și de alți factori de conducere. Reintrată în aceeași funcție, colega mă acuză că aș fi jignit-o ca secretară de partid, propunând o altă persoană. Mai era colega mea de aceeași specialitate? În zilele când fusesem exclus și urma să nu mai fiu director, secretara din acea perioadă, fără menajamente a spus: „Ce i-a mai trebuit direcția școlii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
conducere. Reintrată în aceeași funcție, colega mă acuză că aș fi jignit-o ca secretară de partid, propunând o altă persoană. Mai era colega mea de aceeași specialitate? În zilele când fusesem exclus și urma să nu mai fiu director, secretara din acea perioadă, fără menajamente a spus: „Ce i-a mai trebuit direcția școlii dacă avea «bube în cap»?” De parcă eu aș fi cerut să fiu director! Mai mult încă: noul inspector, un tinerel blond, a venit în școală manifestându
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
destul de domestic după ce trei zile la rând n-am făcut prea mare lucru. Vineri am fost cu Dana la serviciu (Banca Mondială), unde am ajutat-o să-și termine treaba. Spațiul de muncă este compartimentat în birouri mici, semiizolate pentru secretare și cu ușă pentru șefi. Totul este conceput în așa fel încât să te simți singur în halele acelea imense și în același timp să nu fi izolat. Lumea îți zâmbește continuu, și dacă muncești pe nimeni nu miră prezența
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
-te cum te simți, daca îți place, îți arată fotografii cu familia sau îți explică de ce nu călătoresc cu avionul de sărbători. Nu era prea multă lume, dar asta m-a ajutat să-mi fac treaba (de rutină pentru o secretară) mai ușor, cu spor și plăcere. După ce am terminat, pe la 12.30 ne-am întâlnit cu Liviu care singur a mai vizitat o dată muzeul național de artă și am plecat la cumpărături. Mi-am găsit haine pe măsura mea, fapt
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
care aveam să le repet colaboratorilor mei mai târziu, ca șef de misiune. Ambasada era suficient de bine înzestrata cu "cadre": consilier, atașat militar, atașat de presă, de protocol, consul, secretar economic, plus personalul "de specialitate" și "tehnico-administrativ": cifrori, administrator, secretară, portari, șoferi, îngrijitoare, în total circa 15 "suflete". La aceștia se adăugau la "Agenția economică", cu șef autonom dar subordonat tot ambasadei, încă 20-25 de economiști, reprezentanți ai diferitelor întreprinderi de comerț exterior. Personalul de specialitate și tehnico-administrativ locuia în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
al ambasadei României din Berlin. La intrare am fost preluați de același coleg de la aeroport, care ne-a plimbat prin spațiile de protocol și de lucru, prezentându-ne și pe noii noștri colegi. Ni s-a servit cafea și când secretara ne-a comunicat că ambasadorul ne așteaptă, am pășit în biroul acestuia, mare, comod, mobilat decent, cu mobilier și dotări de strictă necesitate. Pe biroul masiv tronau mai multe telefoane, recunoscând printre ele "guvernamentalul", care făcea legătura direct cu Bucureștiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
neachiziționate. Tot de la DDF angajam pentru traducerea la microfon o profesoară de engleză sau franceză. Așa au fost prezentate în "clandestinitate", cu sala arhiplină "în premieră românească", "Doctor Jivago", "Nașul", "Papillon"... Avea să mi se înfunde cu "Portocala mecanică", când secretara secretarului de partid, o tovarășă "justă", m-a turnat că aduc în minister "filme porno" și am fost amenințat de "organ" cu darea afară. Ulterior, lucrurile s-au mai aplanat, punându-mi-se în vedere ca la un film "capitalist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
albaștri". Nici atunci și nici ulterior, până astăzi, nu m-a interesat acest lucru, m-a interesat în primul rând omul, să fie corect și bine pregătit profesional! Am rămas împreuna timpul "protocolar" necesar, am mulțumit pentru primire, am cerut secretarei să pregătească pentru a doua zi la ora 9 o întâlnire cu toți colaboratorii și soțiile și ne-am retras în "apartamentul" șefului de misiune de la primul etaj: trei camere, o mică bucătărie, o baie cu chiuvetă și duș, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Tovarășei" și depuse la Banca Națională!)... Serviciul era excelent, asigurat la "bar" de șoferul meu, un bărbat "stilat" de 2 metri înălțime, familiarizat de altfel în timpul liber cu mânuirea sticlelor și paharelor, și la masă de soția sa și de secretara ambasadei, toți puși la "patru ace". Meniul era "național", nelipsind țuica, vinurile și coniacul românești, sarmalele și micii și uneori , la întâlnirile cu conaționalii noștri, chiar "fasolea bătută", solicitată expres telefonic de invitați. La ziua națională saloanele, terasa și aleile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de mare și de uscat, unde, datorită "paranormalului", s-a volatilizat pe veci, rămânând pentru urmași doar "Dosarul flota", închis deocamdată "în coadă de pește"! Oferta chiliană în domeniu avea să-mi apară totuși pe neașteptate într-o zi, când secretara mi-a anunțat vizita unui "señor". M-am minunat când l-am văzut un macho de 2 metri, brunet, cu trăsături pronunțate sud-americane, părul pana corbului bine uns, costum, cu fundă la gât! Caramba! Era din Punta Arenas, auzise de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
după experiența de peste ocean se făcuseră și mai frumoase! Cu Herdan povestea a fost tragi-comică. Aflasem de existența lui, unul din românii "ajunși" ginere de general și decan al Facultății de Arte Plastice de la Universidad de Chile. I-am solicitat secretarei să-mi facă legătura la telefon. Mi-a răspuns pe un ton tăios: "Măi, tu ești noul comunist și securist de la ambasadă? Eu cred că am fost clar cu voi, nu vreau să am de a face cu niciunul..." Au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o "întâlnire de afaceri", parca mașina la câteva străzi de ambasadă și "consuma". Nu mult, fiind de categoria "pană", dar cu câteva înghițituri ajungea în "Nirvana", acolo unde contractele sale de export atingeau cifre de miliarde de dolari! Am pus secretara să telefoneze de câteva ori la "adresele" unde trebuia să fie "tovarășul", dar s-a confirmat că în ziua și la ora respectivă nu era "așteptat" nicăieri. Am avut o discuție cu "tovarășul atașat comercial, secretar de partid și frate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să fie "tovarășul", dar s-a confirmat că în ziua și la ora respectivă nu era "așteptat" nicăieri. Am avut o discuție cu "tovarășul atașat comercial, secretar de partid și frate cu Scânteia", care bineînțeles a negat chiar și față de secretară și de argumentele acesteia. I-am spus ca o să-l țin sub "atenție" și că dacă se mai întâmplă o să informez "mai sus"! Cel "de seara" era șoferul meu, omul de 2 metri, fost șofer la ministru. Și el, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a spus și i-am replicat că un asemenea salariu nu-l am nici eu, la care "catindata" mi-a întors, spatele gratulându-mă cu propunerea: "Atunci bateți dumneavoastră la mașină!". Cu "exteriorul" treburile au fost mai tragi-comice. Într-o dimineață, secretara mă anunță că sunt căutat de un domn "foarte insistent". Nu așteptam pe nimeni, dar l-am primit pe solicitant. Era o apariție inedită, îmbrăcat în costum, cu cravată și "adidași". Zicându-mi că poate și Homer a umblat desculț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
frumos și sunt puțini cei care nu profită pentru a pleca în concediu sau pentru a scurta orele de program sau zilele săptămânii. Mie soarta avea să-mi pregătească în preajma Crăciunului un program "full time". Pe la 15 decembrie mă anunță secretara că sunt căutat de "șeful poliției din Sao Paulo". Știți ce e Sao Paulo "e" 22 de milioane de albi, negri, mulatri, italieni, nemți, japonezi, arabi, evrei... și români. Mi-am zis că dacă mă caută șeful poliției musai trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și cu însăși Bidu Sayao, în vârstă de aproape 90 de ani, adusă "special" de la Chicago, unde trăia. Aflasem că la Rio se instalase la Hotel Gloria, un vechi și respectabil hotel de 5 stele. Am telefonat, mi-a răspuns secretara, am stabilit o întrevederea și într-o după-amiază însorită am avut privilegiul de a discuta, împreună cu soția, preț de o oră cu această femeie deosebită. A început să-și depene amintirile cu precizie, neomițând nimic din întâlnirea de la Peleș, arătându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-ni-se că mulți meșteșugari masoni au participat la construcția localității. După vizitele de rigoare în port, la ruinele fortului, la biserici și, bineînțeles, plimbarea pe străduțele bătrâne pardosite cu piatră de râu și după întâlnirea protocolară cu autoritățile locale, secretara pentru turism a localității, o mulatră solidă și simpatică, ne-a invitat la degustarea preparatelor locale, aranjate într-o expoziție culinară colorată și îmbietoare. De reținut că uzina Volkswagen din Brazilia a botezat cu numele Parati un model al său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
i-am propus o soluție "diplomatică": să aleagă între a-l trimite eu acasă, cu consecințele de rigoare, sau să solicite el revenirea în țară. A ales varianta a doua, mie părându-mi rău de soția sa, o foarte bună secretară. Trebuie să menționez că instalația electrică era veche, iar la cele 14 tablouri electrice ale clădirii nu exista nici o siguranță și nici o schemă a instalațiilor, toate tablourile fiind simple cutii cu o încâlceală de fire și releuri prinse cu chibrituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
oricând să ia foc, am chemat un electrician român stabilit la Montevideo, care și-a făcut cruce de ce a văzut, și după o săptămână de lucru aveam siguranțe și fiecare tablou avea schema lipită pe capac! Noul șofer-administrator și noua secretară ne-au venit prin transfer de la Havana. Am colaborat bine cu ei, el fiind un "jolly-jocker" care din te miri ce îți putea fabrica și un avion și, deși avea 1,80 înălțime, avea doar jumătate din "tonajul" predecesorului. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tori, cu ț)blițe inscripționate În Braille, pentru a descrie peisajul și plantele. El Însuși gr)dinar, pare s) cunoasc) fiecare tufiș din oraș. În plus, Îi știe pe toți donatorii. Asemenea unui calculator, el Își amintește numele filantropilor, iar secretara Îi noteaz). În spațiul acesta mai putem face un mic teren de joac). S) Îi trimitem o scrisoare lui Cutare În leg)tur) cu aceasta. Cunoaște oameni din toat) lumea; pe cei bogați, pe cei importanți și personalit)ți de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și sârmă ghimpată... iar toate astea pe banii ministerului?! Trebuie avertizat Cotroceniul!“ Auzind aceste zvonuri, Eugenia Moldoveanu, cunoscuta soprană și directoare (pe vremea aceea) a Operei Române, m-a chemat În birou alertată. „Doriți o dulceață?“, m-a Întrebat grijuliu secretara, sorbindu-mă din ochi plină de compasiune. „Nu, doar un pahar cu apă“, căci În urgența apelului Îmi uitasem În sală proverbiala sticlă din care beau continuu apă, pentru sănătatea trupului și buna dispoziție generală. „Domnule Șerban, e grav, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
poet pe care-l cunoști: Ted Hughes. Voi publica volumul de poeme Crow (Corbii). Aici ai o fotocopie după unul dintre poemele sale, „Love song”, pe care-l găsesc extraordinar în simplitatea lui foarte complicată. Este ora patru după-amiaza, și secretara a venit să mă anunțe, cu un surâs ironic, că nu e nici o scrisoare pentru mine. Păcat. Păcat că nu-mi pot controla chipul - care se înroșește, tresare -, inima care-mi bate mai repede decât de obicei, mâinile și subsuorile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
timp la TV, imagini din Irak: Saddam a folosit gaz ucigător împotriva rebelilor kurzi din Basra. La Presscentret, cu Andrei (Bart) care-mi povestește că au sosit din România zece femei ca reprezentante ale Frontului național, printre ele Marina Sandu, secretară la Ambasada suedeză din București. Am primit de la Eva Bonnier primul exemplar din romanul Omul pasăre! Seara, cu vecinii, mâncând sürstroming - părul mi-a luat foc de la o lumânare, dar nu m-am clintit, vecinul Anders a stins focul spunând
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
este trist, povestește că fiica lui Rosemarie cu Lucien, soțul ei, vor să-l omoare! A fost la ei de Crăciun și s-a simțit rău. Lionel e îngrozit că „familia” vrea să-l pună sub tutelă. A dormit la secretara lui, madame Alice Beaulois, trezind gelozia soției lui. Dureri violente în mâna stângă după convorbirea cu Lionel. Proprietarul casei noastre, bătrânul simpatic, domnul Andersson, sună la ușă, îmi face curte (ca tuturor văduvelor); stabilim să mă mut pe 18 ianuarie
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]