2,586 matches
-
budiste chinezești, Dàzàngjīng (大藏经), canonul chinezesc budist, care s-a răspândit în Japonia, Coreea și Vietnam. În același timp au apărut și numeroase secte budiste care au facilitat răspândirea budismului și a influențelor chinezești peste hotarele Chinei. Una dintre aceste secte a fost școala Chan, fondată în anul 526 d.Hr. de către Bodhidharma, primul patriarh budist al Chinei. Această școală impunea tehnici de arte marțiale și este și în ziua de azi una dintre cele mai practicate școli ale budismului, mai
Budismul în China () [Corola-website/Science/329048_a_330377]
-
și forțați să se reintegreze în societate. După acest incident budismul nu și-a mai recăpătat niciodată influența avută în China. După căderea dinastiei Tang, în anul 907, a venit la putere o nouă dinastie, Dinastia Song care a promovat secta budistă Chan, făcând-o religie oficială. În această perioadă ideologia confucianistă a fost reinterpretată fiind combinată cu elemente din budism și taoism. Astefel a apărut Neo-Confucianismul, care s-a sprijinit pe budism, pe secta Chan în special. În secolul al
Budismul în China () [Corola-website/Science/329048_a_330377]
-
dinastie, Dinastia Song care a promovat secta budistă Chan, făcând-o religie oficială. În această perioadă ideologia confucianistă a fost reinterpretată fiind combinată cu elemente din budism și taoism. Astefel a apărut Neo-Confucianismul, care s-a sprijinit pe budism, pe secta Chan în special. În secolul al XII-lea, neo-confucianismul și secta Chan au fost răspândite în Coreea, Vietnam și în Japonia, unde secta Chan se numește Zen, fiind preferată de clasa conducătoare a samurailor. În timpul cuceririi mongole a Chinei, când
Budismul în China () [Corola-website/Science/329048_a_330377]
-
religie oficială. În această perioadă ideologia confucianistă a fost reinterpretată fiind combinată cu elemente din budism și taoism. Astefel a apărut Neo-Confucianismul, care s-a sprijinit pe budism, pe secta Chan în special. În secolul al XII-lea, neo-confucianismul și secta Chan au fost răspândite în Coreea, Vietnam și în Japonia, unde secta Chan se numește Zen, fiind preferată de clasa conducătoare a samurailor. În timpul cuceririi mongole a Chinei, când a fost întemeiată dinastia Yuan , a fost intdrodus în China budismul
Budismul în China () [Corola-website/Science/329048_a_330377]
-
cu elemente din budism și taoism. Astefel a apărut Neo-Confucianismul, care s-a sprijinit pe budism, pe secta Chan în special. În secolul al XII-lea, neo-confucianismul și secta Chan au fost răspândite în Coreea, Vietnam și în Japonia, unde secta Chan se numește Zen, fiind preferată de clasa conducătoare a samurailor. În timpul cuceririi mongole a Chinei, când a fost întemeiată dinastia Yuan , a fost intdrodus în China budismul tibetan, care a devenit religie oficială. Călugări budiști tibetani, numiți lama, au
Budismul în China () [Corola-website/Science/329048_a_330377]
-
și druzii; zaydiți. Se consideră că imamul nu a murit, ci se află temporar intr-o stare de ocultare ("ġayba"). La momentul potrivit va apare ca Mahdi (cel înfrumat de Dumnezeu) înaintea Judecății de Apoi pentru a restabili adevăratul islam. Secta karmațiană a fost întemeiată în secolul al IX-lea de Ḥamdăn Qarmaț, de origine irakiană. În 890, întemeietorul sectei construiește lângă Kufa Dăr al-Hiğra (refugiu pentru emigranți), care va deveni sediul noii mișcări. Mișcarea și-a găsit expresia în vechea
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
ġayba"). La momentul potrivit va apare ca Mahdi (cel înfrumat de Dumnezeu) înaintea Judecății de Apoi pentru a restabili adevăratul islam. Secta karmațiană a fost întemeiată în secolul al IX-lea de Ḥamdăn Qarmaț, de origine irakiană. În 890, întemeietorul sectei construiește lângă Kufa Dăr al-Hiğra (refugiu pentru emigranți), care va deveni sediul noii mișcări. Mișcarea și-a găsit expresia în vechea rivalitate dintre localnicii agricultori și fiii deșertului. Mișcarea karmațiană are la bază doctrina "băṯinită" (ar. "باطن , băṯin", interior, esoteric
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
privește statutul școlilor juridice, ramura șiită atestă existența a trei școli, mai exact școala jaʽfarită (duodecimană), ismaelită (septimană) și zaydită. Demn de menționat este, însă, faptul că zaydiții au o abordare diferită în comparație cu celelalte ramuri șiite, regăsindu-se în cadrul acestei secte o serie de similitudini cu școlile juridice sunnite. Astăzi, numărul total al zaydiților este estimat la aproximativ 8 milioane de adepți. Punctul de pornire al zaydiților nu este clar, însă sursele confirmă faptul că spre sfârșitul califatului omeiad Zayd plănuia
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
asemenea, 21145 de musulmani în Canada, care sunt părinții singuri. Musulmanii sunt foarte educat, majoritatea fiind absolvenți de învățământ superior. Musulmanii canadieni au excelat în dobândirea unei diplome de Master, cu puțin peste 6%, în comparație cu apartenenții la celelalte trei mari secte religioase, cum ar fi: romano-catolici, unde doar 2% dețin o diplomă de master, 3,5% dintre persoanele care au declarat că nu au nici o religie și apartenentii la cea de-a treia sectă religioasă în Canada , Biserica Unită unde 2
Islamul în Canada () [Corola-website/Science/329089_a_330418]
-
6%, în comparație cu apartenenții la celelalte trei mari secte religioase, cum ar fi: romano-catolici, unde doar 2% dețin o diplomă de master, 3,5% dintre persoanele care au declarat că nu au nici o religie și apartenentii la cea de-a treia sectă religioasă în Canada , Biserica Unită unde 2,4% din enoriași dețin o diplomă de master. Cu toate acestea, 8,8% din populația evreiască din Canada deține o diplomă de master , fiind singurii care îi depășesc pe musulmani la capitolul educație
Islamul în Canada () [Corola-website/Science/329089_a_330418]
-
și pagode budiste foarte frumoase. Budismul a înflorit de asemenea în nordul peninsulei sub conducerea Regatului Balhae , stabilit după căderea Regatului Goguryo. În timpul acestui regat budismul a devenit religie de stat. Prin secolul al VII-lea din China este introdusă secta Chan, cunoscută în Coreea sub numele de Seon. În anul 918 d.Hr., o nouă dinastie, Dinastia Goryeo, a unit întreaga Coree sub autoritatea sa, iar budismul a devenit religie de stat. Curând călugării budiști au devenit corupți de putere
Budismul în Coreea () [Corola-website/Science/329094_a_330423]
-
are loc pierdera puterii budismului în Japonia. Diverși misionari budiști japonezi sosesc în Coreea în această perioadă pentru a aduce diverse școli budiste japoneze cum ar fi Jōdo Shinshū și Nichiren. Venirea acestor școli a dus la formarea unor noi secte coreene cum ar fi școala budistă Won. În ziua de azi chiar dacă Coreea a fost divizată politic în Coreea de Nord și Coreea de Sud, budismul a continuat să fie religia predominantă din peninsulă, cu toate că în nord au existat unele mișcări comuniste ce au
Budismul în Coreea () [Corola-website/Science/329094_a_330423]
-
au sfidat categorizarea, variind pe parcursul anilor, ca formă și temă. Într-o ars poetica recentă, el s-a auto declarat „un poet arab, un poet uman” și și-a descris misiunea sa literară și socială ca fiind dincolo de frontierele familiei, sectei, religiei, tribului, patriei, națiunii, și intrând în orbita umană a intereselor universale, fără a elimina sursa primară și rădăcina autentică a poeziei. Opera lui a fost tradusă în mai multe limbi, recent și în limba română. Interesul pentru poeziile sale
Samih Al-Qasim () [Corola-website/Science/329079_a_330408]
-
Olanda, în Epoca de Aur olandeză. a fost fratele pictorului polonez Teodor Lubieniecki. Krzysztof Lubieniecki s-a născut în orașul Szczecin, din Polonia, într-o familie nobiliară de polonezi, care se considera că avea origini ariene și făceau parte din sectele protestante care proliferau o idee deformată a învățăturilor predicate de către preotul Aric, ce a trăit în Alexandria secolului al IV-lea, era noastră. Comunitatea arienilor fiind destul de influentă și numeroasă la acea vreme, avea biserica lor proprie precum și o tipografie
Krzysztof Lubieniecki () [Corola-website/Science/329147_a_330476]
-
depistarea și distrugerea unei rețele infracționale organizate în România comunistă în jurul unui administrator de bloc avid de putere. Dat afară din funcția de director al unui complex, poziție din care a săvârșit numeroase abuzuri, N.M. Siseanu a pus bazele unei secte religioase profitând de credulitatea și naivitatea oamenilor. El i-a convins pe membrii sectei să-i pună la dispoziție sume mari de bani. După căsătorie, ziaristul Victor Mirea zis Balaurul (Emil Hossu) și avocata B. B. Mirea (Carmen Galin) se
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
bloc avid de putere. Dat afară din funcția de director al unui complex, poziție din care a săvârșit numeroase abuzuri, N.M. Siseanu a pus bazele unei secte religioase profitând de credulitatea și naivitatea oamenilor. El i-a convins pe membrii sectei să-i pună la dispoziție sume mari de bani. După căsătorie, ziaristul Victor Mirea zis Balaurul (Emil Hossu) și avocata B. B. Mirea (Carmen Galin) se mută împreună într-un apartament dintr-un bloc aflat în zona centrală a Bucureștiului
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
capătă un comportament de delir paranoid, imaginându-se a trăi într-un univers paralel cu realitatea. Administratorul se oferă s-o inițieze și pe B.B. și s-o proclame o mesageră divină. În seara inițierii, B.B. le spune însă membrilor sectei că Siseanu este un șarlatan care îi minte, spunându-le că pot să facă un lucru pe care el-însuși nu e capabil să-l facă. Prins cu minciuna, guru-ul fuge și este urmărit de locatari și bătut. Chemați la
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
un gest disident)”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„N. M. Siseanu, obscur administrator de bloc, care disimulează tare morale dintre cele mai nocive sub masca principialității, păstorește, în taină, o sectă care-i aduce beneficii. Satiră care depășește cu mult limitele „comenzii sociale” (atac la adresa „meditației transcendentale”) scrisă de Titus Popovici. Realizatorul insistă pe aspectele exterioare spectaculos oferite de intrigă (o partidă de pocker pe care o lălăie peste zece minute
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
fire se dovedește la fel de schimbătoarea ca și cea a apelor obișnuite. Văzduhul e populat de membrii înaripați ai poporului aerului, în timp ce apele sunt casa unor ființe acvatice umanoide. Peste toate acestea se suprapune legenda pelerinajului Homakaido, care stă la baza sectei Maeștrilor Vorbelor, și al cărui punct de plecare se află în Orașul Serbărilor. Imaginile care se văd aici amintesc de picturile lui Hieronymus Bosch și de cele ale lui Pieter Bruegel cel Bătrân, cu petreceri dezlănțuite, focuri de artificii subacvatice
Carnavalul de fier () [Corola-website/Science/328692_a_330021]
-
Hasan Sabbah (1050-1124) (persană حسن صباح) a fost un Șeic arab șiit-nizarit care a cucerit în numele islamismului - conform interpretării sectei sale - zone din nord-vestul Persiei (astăzi Iran), la finele secolului al XI-lea și stabilind un nucleu de rezistență împotriva fostului coleg și susținător, sultanul selgiukid, în jurul temutei fortărețe Alamut. Sabbah este și fondatorul ramurii șiite a ismailismului nizarit, un
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
Ulterior nașterii lui Hasan, familia acestuia s-au mutat în Rayy (astăzi Teheran), de altfel un oraș care a suferit în timp multiple transformări și care a fost martorul a nenumărate tentative de convertire a locuitorilor de către misionari a diverse secte și curente religioase de factură islamică. În acest creuzet al dogmelor, de cele mai multe ori divergente, tânărul Hasan Sabbah a dezvoltat un interes aparte pentru metafizică și misticism, aderând într-o primă fază șiismului duodeciman. De la vârsta de 7 ani, Sabbah
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
de predicator, dar inevitabil, inadvertențele dintre ismailismul șiit și legea selgiukidă au dus la o confruntare în care Sabbah avea să joace un rol central. Alarmat de mărirea numărului adepților șiiți în arealul din nord-vestul Persiei, sultanatul selgiukid decide suprimarea sectei și trece la incursiuni în zonele locuite de ismailiți. Efectul scontat de războinicii selgiukizi nu a decurs conform planurilor, adepții ismailiți retrăgându-se mai adânc în munții Alborz din nord-vestul Persiei, unde împreună cu noul lor lider Hasan Sabbah, plănuiesc o
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
necesară. Astfel, ocuparea fortăreței Alamut devine principalul obiectiv al lui Hasan Sabbah, care împreună cu adepții săi convertesc zonele adiacente fortăreței, ca ulterior printr-un vicleșug să obțină fortăreața. Legendele din spatele fortăreței sunt multe, nici una cu adevărat precisă; odată cu ocuparea castelului, secta ismailită devine de neoprit. Hasan Sabbah organizează o veritabilă aripă militară a ismailiților care timp de 2 ani, conduce nenumărate asasinate împotriva selgiukizilor. Perioada de succese ale ismailiților duce la perfecționarea tehnicilor morbide de asasinat dar și la clădirea unui
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
timp de 2 ani, conduce nenumărate asasinate împotriva selgiukizilor. Perioada de succese ale ismailiților duce la perfecționarea tehnicilor morbide de asasinat dar și la clădirea unui stat ismailit persan în vecinătatea sultanatului selgiukid, prin exercitarea unui control absolut asupra membrilor sectei dar și asupra unui număr de fortărețe puternice aflate în munții din nordul Persiei. În 1092, incursiuni majore ale selgiukizilor au ca rezultat asasinarea vizirului Nizam al-Mulk, un inamic învederat al lui Sabbah, precum și la scurt timp uciderea sultanului selgiukid
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
(1132-1193) (), pe numele lui complet Abu al-Hasan Sinan Ibn Suleyman Ibn Muhammad, a fost liderul ramurii siriene a sectei ismailite, o figură misterioasă dar în același timp temută din timpul cruciadelor. Acesta a reorganizat mișcarea ismailită în Siria, ducând mai departe învățăturile lui Hasan Sabbah, reafirmând mișcarea șiită ismailită ca un actor important pe scena politică a Orientului medieval
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]