3,378 matches
-
am urmărit de la Paris, cu mare curiozitate, toată tevatura legată de venirea lui Michael Jackson în țărișoara noastră. În 1992, România era izolată internațional după șirul de violențe civile provocate de Ion Iliescu, cel care a instigat minerii infiltrați de securiști pentru a-și ciomăgi opozanții. Eram priviți nu numai ca o anexă impulsivă, greu de stăpinit a Moscovei (din cauza unui președinte care fusese instruit să fie o variantă locală a lui Gorbaciov), ci și ca o țară sălbatică dominată de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
asupra nivelului general de instrucție, civilizație și democrație. În al doilea rând, cu rare excepții, în universitățile acelor ani nu puteai rămâne asistent și apoi să faci o carieră universitară dacă nu erai fiu de nomenclaturist (inclusiv nomenclaturist universitar) sau securist (fie ofițer activ, fie turnător). Cum spuneam, cu rare excepții, acest corp universitar viciat a fost virulent contestat imediat după evenimentele din 1989, generându-se astfel, prin epurarea parțială a universităților de stat (superficială, de fapt, niciodată până la capăt), un
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de "negrii" din ograda proprie, care s-a autointitulat rector, transformând o universitate privată importantă într-o asociație familială de jefuit și extorcat (de unde și porecla sa de alint "academicianul PârNae") au apărut ca firești și la locul lor. Cu securiști, judecători și politicieni pe statul lor de plată, acești tâlhari dovediți se adresează rapid instanței unde, de regulă, își cumpără verdictul pe față. Ce e de făcut cu toate aceste tarabe universitare care dau la vedere diplome pe bani, fie
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
acolo erau ciracii lui selectați cu grijă), actualul președinte tocmai a fost suspendat mai an, printr-o încercare de lovitură de stat parlamentară, de Marea Adunătură Națională a celor 322, pusă la treabă de rețeaua de interese subterană transpartinică a securiștilor infiltrați, condusă de diverși hrebenciuci care și-au dat mâna în ciuda adversităților ideologice. Să nu mai vorbim apoi de celelalte puteri în stat (Guvernul și Justiția), aflate, de regulă (cu excepția poate a guvernului minoritar demis), în opoziție deschisă, la baionetă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
merită, în egală măsură, de discutat. De unde atunci, totuși, această frică de dictatură? Păi e simplu: din apelul la consultarea plebiscitară, instrument la îndemână în regimurile autoritare sau nedemocratice, vor spune înțelepții și maeștrii manipulărilor mediatice... Până să-i dea securiștii pe difuzoare lui Ceaușescu fluierături în loc de aplauze și urale (cei care au fost la astfel de manifestații organizate cu liste și buletinul la fabrică știu că mai nimeni nu striga o vorbă, cu excepția "aplaudacilor" și a benzilor de magnetofon preînregistrate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mesajului. E apoi o încrâncenare primitivă, umorală, care arată trista plasare a țării noastre departe de civilizație, în plin deșert al subdezvoltării. Dihonia și spurcăciunea viscerală exhibate indecent în public arată că nu am depășit, încă, atmosfera contondentă creată de securiști, măcinată de ură și haos, care a făcut legea spațiului public (în tranziția postcomunistă), gândită și aplicată pentru a permite rețelelor subterane să ne conducă. Două decenii scurse de la asasinarea dictatorilor nu au adus cu ele echilibru și civilitate în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
artistic a cărui realitate dureroasă și sufocantă este dominată de imagini și de tăceri, adică de absența cuvintelor. Domnul Corneliu Porumboiu este, neîndoielnic, un om talentat și face parte dintr-o generație care se străduiește să disloce armata de dinozauri securiști infiltrați de partidul comunist în cinematografia noastră pentru a face servicii propagandistice statului polițienesc al lui Ceaușescu. Aceștia, pe lângă slaba dotare artistică, au avut, și continuă să aibă, un statut privilegiat, parazitând cu dezinvoltură și cinism toate resursele materiale (imense
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Aici puteai vedea solicitudinea umană, căldura oamenilor nesofisticați, simpatia meșterilor sau tăcuta și eficienta solidaritate de breaslă laolaltă cu cupiditatea, impostura sau turnătoria, toate fiind încorsetate de atmosfera etern amenințătoare specifică unui "obiectiv cu statut special", cu secrete de serviciu, securiști și cenzori. Stimulat de o iubire adolescentină, s-a apropiat de poezie și de teologie, două orizonturi care, în fundal, i-au marcat viața, nedrept de scurtă. Mi-l amintesc tăcut și interiorizat, în 1985, la Festivalul Artei și Creației
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
TRU). Domnul Ungureanu este un jurnalist sportiv celebru, recalificat ca ideolog al gândirii de dreapta, în virtutea unui stereotip care m-a bântuit și pe mine în deceniul trecut, potrivit căruia, stânga fiind compromisă de deceniile de dictatură și de prestația securiștilor lui Iliescu, dreapta (ba chiar Dreapta, cu majuscule) e musai să fie pură, dreaptă și bună, iar toți cei care se revendică astfel sunt, în mod necesar, superiori celorlalți, inevitabili "criptocomuniști". Fără să fi devenit azi un om de stânga
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
generează pe termen lung în comunitatea internațională. Suntem însă obsedați, de decenii, de imaginea României în lume mai mult decât de dezvoltarea civilizată a țării înseși, așa încât, în loc să ne facem treaba la noi acasă, am așteptat mereu soluții miraculoase de la securiștii din DIE (azi, profesioniștii din SIE), de la agenții de influență sau de la companiile de marketing și PR, angajate pe sume fabuloase (evident prea mari pentru ca să nu ne imaginăm procentul baban care revine în buzunarele "elvețiene" ale oficialilor care semnează astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
proaspătă pentru ca o femeie să poată fi acceptată într-o poziție-cheie în Guvern sau în prim-planul vieții publice. Era, totuși, un răspuns de circumstanță și realizez azi că rolul malefic al Elenei Ceaușescu a fost cu mult exagerat de securiști și de trepădușii politici vinovați și complici ai dictaturii (în paranteză fie spus, hotărârea cu care au mers amândoi la moarte, ținându-se de mână, precum și monogamia neclintită a lui Nicolae Ceaușescu ar fi de discutat în raport cu o lume unde
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
așa cum o arata arhivele - să nu mai producă rău nimănui. (Vocalii inchizitori de cartier de astăzi uită, bunăoară, că Noica nu a avut niciun angajament semnat ca informator și că toate mărturiile sale din dosare erau doar note consemnate de securiști în urma interogatoriilor la care era convocat și în închisoare și în libertate.) Este, de asemenea, absolut adevărat că Ceaușescu a accentuat, după 1968, o direcție ideologică ce privilegia vechile teme ale naționalismului radical al legionarilor (minus, firește, componenta creștină, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
milă, un copil oligofren, din clasa a opta, care în loc de extemporal îți oferă, candid și tâmp, o foaie de dictando acoperită conștiincios, pe fiecare rând, cu electrocardiograme. În fine, nimic nu e mai revoltător decât să auzi că pușlamaua de securist care îți fusese repartizată în clasa unde-i erai diriginte (deh, fiind cel mai tânăr în școală ți se pasau toate corvezile, ca în armată!) și pe care te pregăteai să-l lași repetent tocmai s-a transferat la timp
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
democrației, nici Academia nu a fost scutită de derapaje. Dezertarea lui Mircea Dinescu din anii '90, cel care, pentru o avere impresionantă, și-a cedat acțiunile de la revistă lui Sorin Ovidiu Vântu, a modificat raporturile de forțe în interiorul acționariatului. Abil, securistul penal de la Roman nu a intervenit direct în managementul și politica editorială a revistei, ci a facilitat trecerea redactorului-șef, domnul Doru Bușcu, cu arme și bagaje, de la postura de jurnalist liber și coacționar la aceea de milionar de presă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ultimul președinte animat de fantasma salvării cu mâinile proprii a țării și a poporului, ultimul lider, ne-ar plăcea să credem, care și-a personalizat puterea. Asta i-a permis, desigur, să țină piept instabilității politice și isteriei neputincioase a securiștilor din parlament la condamnarea dictaturii comuniste, să dejoace marile cacialmale guvernamentale, să-și zdrobească adversarii și să destructureze cele două încercări neconstituționale de lovitură de stat parlamentară. Dar tot asta l-a făcut, ca pe toți politicienii care se cred
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lui Traian Manu și oroarea de trecut a soției sale germane Christa, între bârfeala întrepridă a „rudelor“ lui Traian și idealismul naiv al tânărului Daniel, între perspectiva savantului întors după mult timp să-și vadă țara și perspectiva paranoică a securiștilor care văd în orice vizitator un spion trimis cu treabă. „Conflictele“ de o natură pur epică și numai în subsidiar psihologică (în cuplul Traian-Christa) își vădesc, astfel, finețea. Acumulate, îmbogățite, acestea nasc verosimilitate, umplându-se de o substanță multiformă. Scenele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
nimic. De la început l-a simțit vulnerabil și a avut aceeași incontrolabilă mișcare maternă: cineva dinăuntrul ei se grăbește să îl ocrotească. * - Vrei să îți spun ultimul banc? întreabă Radu și continuă, fără să îi mai aștepte răspunsul. Deranjat de securiștii care își instalau banda cu aplauze în subsolul Sălii Palatului, un șobolan dă buzna în hol, îl orbesc reflectoarele carului de la televeziune și, alergat de mașiniști și de securiști, o ia la goană spre scena unde Tovarășul își citește discursul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Radu și continuă, fără să îi mai aștepte răspunsul. Deranjat de securiștii care își instalau banda cu aplauze în subsolul Sălii Palatului, un șobolan dă buzna în hol, îl orbesc reflectoarele carului de la televeziune și, alergat de mașiniști și de securiști, o ia la goană spre scena unde Tovarășul își citește discursul. Rumoare, delegații, în picioare, strigă: omorâți-l! omorâți-l! Iar unul, trezit din somn de hărmălaie, răcnește și el, buimac: Și pe Ea! Și pe Ea! Să fi întrezărit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Deci delegații pe care îi vedem la televizor doar deschid gura și o închid la loc, fără să strige? întreabă, ea, prostește. - Delegații știu cuvântul-cheie și când îl au se ridică în picioare și strigă, la fel ca la repetiție. Securiștii au căștile de ascultare branșate direct și diagrama în față, ca să știe exact unde stă fiecare. Iar cei din sală știu, la rândul lor, că sunt ascultați. Ce este atât de greu de înțeles pentru o minte luminată ca a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Anania se pare că singura sa activitate a fost rugăciunea, inițierea sa isihastă, poeziile cu aceste teme. Câștig după care alergase încă de prin 1939, când a pornit pe calea cunoașterii Rugăciunii lui Iisus... Casa poetului din strada Dr. Staicovici. — Securiștii au năvălit în casa din strada Dr. Staicovici în ziua de 3 august 1958. Eu nu mai stăteam acolo, rămăsese tata, surorile lui mai mari și fratele meu Ionică. Au intrat în casă și au făcut percheziție, au căutat peste
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
murise de inimă. Cei care scotoceau prin odăi erau șase cu toții, cel puțin așa mi-a spus tata. Bunicul era însoțit la baie cu pistolul în ceafă. Percheziția a durat cam cinci-șase ore. Ore de coșmar. Spre dimineață, unul dintre securiști ne-a cerut să-i dăm ciorapi de lână și flanele călduroase. Apoi au pus sigiliu pe odaia bunicului, pe care l-au dus ținându-l strâns de brațe, ca pe un criminal periculos, spunea Andrei Voiculescu, nepotul poetului, în
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
corporală și viața cetățenilor sunt fleacuri. Pentru a contracara activitatea organizațiilor civice, Președintele moscovit ordonă înființarea unor societăți „civile” paralele, precum la noi, mai anul trecut, apărea un fantomatic sindicat al ONG-urilor condus de colonelul Dogaru, omul oligarhului și securistului Voiculescu. Sunt tolerate și încurajate partide ultra naționaliste precum Partidul 77 Unității Naționale Ruse sau Partidul Marea Rusie (corespondentul României Mari a lui Vadim Tudor), care, cum și la noi, fac liste de „dușmani ai poporului” și îi cotonogesc pe
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
audio și video ale victimelor represiunii regimului instaurat abuziv în România de cotropitorii sovietici. Acești concetățeni 150 încă acordă credit foștilor ideologi care le spun ce mari „patrioți” au fost Dej și Ceaușescu, sau că uneltele instruite ale dictaturii (activiști, securiști, milițieni, informatori) nu-și făceau decât „datoria”, desigur, tot „patriotică”. Ca, de pildă, foștii torționari Vișinescu și Fecioru. Unul din ei nu ezită să ridice pumnul (și astăzi!) asupra ziaristului care-l întreabă. Așa că scriu și când constat că din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
era persecutat în numele „revoluției proletare”. Noua „revoluție” de după 22 decembrie 1989 s-a legitimat tot prin victime. Unii au fost uciși cu gloanțe, alții au fost „împușcați” cu dosarul, cu imprecația și calomnia, cu toate mijloacele subtile ale terorismului kaghebisto securist. Diversiunea „teroriștilor” i-a propulsat la putere pe așa-zișii „salvatori naționali”; diversiunea „Mihai Drăgan” i-a acoperit pe securiștii și activiștii din Facultatea ieșeană. Un intransigent care își etala cărțile pe masă, un independent care nu făcuse târgul cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
uciși cu gloanțe, alții au fost „împușcați” cu dosarul, cu imprecația și calomnia, cu toate mijloacele subtile ale terorismului kaghebisto securist. Diversiunea „teroriștilor” i-a propulsat la putere pe așa-zișii „salvatori naționali”; diversiunea „Mihai Drăgan” i-a acoperit pe securiștii și activiștii din Facultatea ieșeană. Un intransigent care își etala cărțile pe masă, un independent care nu făcuse târgul cu diavolul devenea prea incomod și trebuia eliminat. Aceasta cu atât mai mult cu cât se opusese pe față carierismului academic
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]