KorAP: Find »[drukola/base=sertar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...99 100 101 ...137 >

3,422 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

prea mărunt ca să mai comporte discuții. Știa că n-o să ajungă la nici o înțelegere cu Alexe. Știa că după vorbele spuse n-o să mai poată să obțină de la el vreo explicație. Privi sertarele. Nu, Ovidiu nu avea ce căuta prin sertare, bine, o da, bine, că el nu zăcea acolo, îngălbenit în tipărituri, ucis fără drept de apel, ucis de el însuși, fără posibilitatea de a se reabilita, indiferent cât de scump și cu câte fapte mărețe ar fi contrabalansat păcatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
înțelegi? S-a dus! Și mă întreb cum a putut copchila asta a mea să se ducă în casa aia, printre mobilele plătite de alta, să se lăfăiască în lenjeria alteia, ca și cum totul i s-ar cuveni, să scotocească prin sertare, prin dulapuri, eu cred, Dumnezeule, că ea nu are suflet. Înțelegeam dacă ar mai fi fost căsătorită, dacă ar fi fost fată bătrână, da, în lipsă de altceva te duci, te arunci în necunoscut, dar ea, fata mea, de ce s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
camera ce fusese până atunci goală. Era un univers nou, plăcut nuanțat și chiar de a doua zi, când prietenii se grăbiră să-i viziteze, Carmina trebui să-și ia rolul de gazdă în serios. Căuta ca o străină prin sertare și dulapuri, se distra când descoperea lingurițele, tirbușonul, ceștile, zahărul, cafeaua, ba chiar, insistând să scotocească, dădu și peste o pâlnie ce-i era pentru moment necesară să toarne vin în sticle. Ovidiu o ajuta în cercetările sale și anunța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
și de plută, la un loc cu paharul gradat pentru măsurat diferite cantități de zahăr, făină, orez, apă. Strecurătoarea trebuia așezată pe un raft mai la îndemână, împreună cu storcătorul de lămâi, chiseaua de usturoi și mașina de tocat universală. În sertar stăteau lingurile, furculițele, cuțitele, șervetele de bucătărie, jos în dulap, cratițe, tigăi, o strecurătoare pentru roșii. Toate acele mișcări îi creau o dispoziție grozavă, ce plăcut era să fie omul din umbră care se gândește la toate, asta-i crea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
cei care-i văd împreună ar gândi că e mai bătrână ca el. Descuie yala, îl pofti să intre, îl invită prin camere, prin baie descuie dulapul alb imaculat, ca să-i arate teancul de prosoape, peria, șamponul, la bucătărie trase sertarele, deschise modulurile suspendate, îi atrase atenția până și asupra suportului de șervețele, a cutiei de scobitori. El aproba în tăcere, emoționat, înțelesese, totul era o surpriză, așeză un fald la perdeaua din bucătărie, se consultă cu ea asupra locului unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
surpriză, așeză un fald la perdeaua din bucătărie, se consultă cu ea asupra locului unde trebuia plasat albumul, nu foarte la vedere, spunea Trofin, albumul trebuia depistat cu timpul. Pe urmă insistă să mai pună o pernuță pentru ace în sertarul noptierei. Erau amândoi conștienți că era un fel de joacă, o joacă, dar reușise să-i răvășească, seara așa cum nu se mai întâmplase de foarte mulți ani, au stat de vorbă în pat mult timp, pe urmă au stins veioza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

un scris de fată. M-am așezat la birou și am studiat plicul. La adresa destinatarului scria „Căminul Ami“. Ce nume ciudat! O clipă mi-a trecut prin minte că ar putea veni de la franțuzescul „ami1“. După ce am pus scrisoarea în sertarul biroului, m-am schimbat și am ieșit în oraș. Îmi era teamă că dacă mai stau acasă, o să citesc scrisoarea de zece sau de douăzeci de ori sau Dumnezeu știe de câte! Am pornit pe străzile orașului Tokyo, duminică, așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
vorbă, dar n-am mai văzut de mult o lună atât de strălucitoare. Voiam să o privesc cu luminile stinse. — Ce drăguț! Spuse Naoko. Reiko, nu mai avem lumânări rămase de la ultima pană de curent? — Cred că mai sunt în sertarul de la bucătărie. Naoko s-a dus la bucătărie, a deschis sertarul bufetului și a venit cu o lumânare mare. Am aprins-o, am picurat puțină ceară în scrumieră și am pus lumânarea, dreaptă. Reiko și-a aprins o țigară de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
de strălucitoare. Voiam să o privesc cu luminile stinse. — Ce drăguț! Spuse Naoko. Reiko, nu mai avem lumânări rămase de la ultima pană de curent? — Cred că mai sunt în sertarul de la bucătărie. Naoko s-a dus la bucătărie, a deschis sertarul bufetului și a venit cu o lumânare mare. Am aprins-o, am picurat puțină ceară în scrumieră și am pus lumânarea, dreaptă. Reiko și-a aprins o țigară de la flacăra lumânării. Așa cum stăteam toți trei în jurul lumânării, învăluiți în liniștea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

Încă un Stadtbahn, de data aceasta cu un tărăboi infernal, care se dizolvă Încet În Îndepărtare, după care Dora se așeză pe pat. Atât am putut să disting, pentru că arcurile patului gemură sub greutatea ei. După o scurtă pauză, verifică sertarul noptierei de lângă pat - Își căuta probabil țigările de rezervă, pe care le ținea acolo. Se pare că nu le găsea, căci se ridică și se duse În cealaltă parte a camerei. Mai Întâi trase sertarul comodei cu un sunet Înfundat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
După o scurtă pauză, verifică sertarul noptierei de lângă pat - Își căuta probabil țigările de rezervă, pe care le ținea acolo. Se pare că nu le găsea, căci se ridică și se duse În cealaltă parte a camerei. Mai Întâi trase sertarul comodei cu un sunet Înfundat de cretă care zgârie tabla, apoi scotoci În spatele draperiilor și, În final - stați - În final, după scaunul pe care Îmi pusesem hainele. Mai aveam puțin și-i șopteam prin ușile șifonierului că țigările mele Moslem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mele trebuie să fi fost peste tot. Desigur, majoritatea le-aș fi putut explica spunându-le că am fost iubiți cândva. Dar ce aș fi putut zice despre hainele primite de la Dora? Nu, fuseseră Împăturite și așezate la loc În sertare, pantofii se aflau În dulap, cutia de farduri fusese ascunsă, iar șervețelele erau din nou În bucătărie. De ce să se fi Întrebat poliția dacă altcineva În afară de proprietara apartamentului se Îmbrăca Într-o școlăriță mare și drăgălașă? Ochii mi-au căzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
alta e ce vrem să fim. Nu știam că Dora era atât de preocupată de problema sexuală și că Încerca să clarifice cum stau lucrurile cu „profesorii amorului“. Fără să-mi răspundă, pipăi după tabachera pe care o ținea În sertarul noptierei. După ce-și aprinse o țigară și Își strânse cordonul chimonoului, Dora se pieptănă În fața oglinzilor șifonierului. La final, scoțând firele de păr din perie, răspunse cu țigara tremurându-i Între buze: — Anton, cred că ar fi timpul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
scaun. Dora era Îmbrăcată Într-un set În stil studențesc, inclusiv cu puloverul de culoarea vaniliei, cu marginile În dungi pe care l-am simțit În mână chiar vinerea trecută. În timp ce mă dezbrăcam, ea dispăru În dormitor. O auzeam trăgând sertarele, dar nu mă grăbeam deloc. Apartamentul era călduros - În sfârșit sosise primăvara - și cum stăteam gol În Întunericul misterios, simțeam cum mă cuprinde o fericire minunată, Încărcată de furtuni mute. Preșul Împletit din hol scârțâia plăcut sub picioare; cineva umbla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ca cele primite de la doamna Witting de Crăciun, care conțineau bomboane de ciocolată sfărâmate sau prăfuite; altă dată descopeream pașapoarte sau polițe de asigurare coapte de vreme și plictisitoare. Și deja la vârsta de șapte sau opt ani, știam că sertarul ascuns din masa de scris (ceea ce nu era cine știe ce secret, toată lumea observa lacul scorojit) conținea scrisori Îngălbenite primite de la taică-miu și fotografii sepia, montate pe carton. Dar Într-o zi, curiozitatea mi-a fost stârnită de jurnalul soră-mii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cu cinci ani mai mare ca mine și obișnuia să-și ascundă jurnalul sub pernă. Când a devenit suspicioasă, a schimbat ascunzătoarea. Cu toate acestea, mai devreme sau mai târziu, reușeam să dau peste el - de obicei, sub puloverele din sertar sau sub saltea. Coperta jurnalului era stacojie, decorată cu un fluture albastru strălucitor, spectaculos, și era Încuiat cu o inimioară plată, roz, care atârna de un inel de metal, pe care trebuia să-l apeși printr-o despicătură. Nu mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
constrângerea de a face lucruri pe care nu reușești să le justifici rațional? Destul de repede Însă, am descoperit că dulapurile maică-mii erau mult mai incitante. Era de-ajuns să deschid ușile și să inhalez mirosul de santal, să trag sertarele și să simt materialele alunecându-mi printre degete, să deschid șifonierul și să-mi umplu nările cu mirosul pielii lustruite a pantofilor Îndesați În buzunarele textile, care atârnau pe interiorul ușii - Îmi ajungea oricare dintre aceste acțiuni inocente, și uneori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Nu mai era sora cea mare, ci o femeie tânără. Am meditat la ce mi-a spus. Poate că avea dreptate. Îmi aminteam mai ales o noapte În care Agnes adormise și i-am Împrumutat o cămașă de noapte din sertar. — Soră-mea Își ținea hainele În cele trei sertare de sus; ale mele erau În celelalte trei de jos. Am stat alungit timp Îndelungat, mișcându-mă În lumina lunii. Materialul suplu Îmi aluneca pe corp, ca o piele nouă, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
tânără. Am meditat la ce mi-a spus. Poate că avea dreptate. Îmi aminteam mai ales o noapte În care Agnes adormise și i-am Împrumutat o cămașă de noapte din sertar. — Soră-mea Își ținea hainele În cele trei sertare de sus; ale mele erau În celelalte trei de jos. Am stat alungit timp Îndelungat, mișcându-mă În lumina lunii. Materialul suplu Îmi aluneca pe corp, ca o piele nouă, și am avut prima... În fine, știi tu. Care n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mele și mi-am dat seama că fusesem cu siguranță descoperit. Ușa spre bucătărie era deschisă și soră-mea stătea deja la masă. Dar nimeni nu mi-a spus nimic. Înainte să plec la școală, am pus cămășuța Înapoi În sertar. Cam tot atunci am Început să mă costumez cu Agnes. Pe „teritoriul“ mamei - așa numeam spațiul dintre bucătărie și hol, unde Își ținea manechinul și vechea mașină de cusut - am găsit un ghem de ață. Folosind foarfeca și niște ace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
auzeau pași pe scări, mă prefăceam extrem de preocupat - cu alergatul prin casă, spre exemplu. Încă mă antrenam să devin un biciclist competitiv. Dar după o vreme, după ce pericolul a Început să mă provoace, am devenit mai Îndrăzneț. Conștiincios, deschideam un sertar după altul sau descuiam șifonierul și luam În considerație alternativele pe care le aveam la dispoziție. Să Încerc neglijeul de culoarea somonului de data asta? Sau brasiera cu panglicile alea complicate? Nu, n-aveam timp să o rearanjez după ce terminam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cu cumpărăturile. Niciodată n-a observat ce se Întâmpla În absența ei. Nu subestima intuiția feminină. În ciuda tonului său, blând și ironic În același timp, Dora părea serioasă. Eu, una, Îmi dau seama imediat dacă cineva mi-a cotrobăit prin sertare. Fiecare Își duce viața după anumite reguli. Șosetele sunt rulate Într-un anume fel și puse În stânga sertarului. Chiloții sunt Împăturiți altfel, cu cracul spre stânga, dar dacă petele nu au fost scoase la ultima spălare, dispar pe fundul sertarului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
său, blând și ironic În același timp, Dora părea serioasă. Eu, una, Îmi dau seama imediat dacă cineva mi-a cotrobăit prin sertare. Fiecare Își duce viața după anumite reguli. Șosetele sunt rulate Într-un anume fel și puse În stânga sertarului. Chiloții sunt Împăturiți altfel, cu cracul spre stânga, dar dacă petele nu au fost scoase la ultima spălare, dispar pe fundul sertarului. Cămășile de noapte sunt agățate astfel Încât eticheta să vină pe partea stângă, sau În partea opusă, dacă au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
sertare. Fiecare Își duce viața după anumite reguli. Șosetele sunt rulate Într-un anume fel și puse În stânga sertarului. Chiloții sunt Împăturiți altfel, cu cracul spre stânga, dar dacă petele nu au fost scoase la ultima spălare, dispar pe fundul sertarului. Cămășile de noapte sunt agățate astfel Încât eticheta să vină pe partea stângă, sau În partea opusă, dacă au fost purtate. Nu-ți dai seama că respecți niște reguli decât atunci când tiparul acesta este Încălcat. La Început, poate nu crezi. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
am mărturisit că, sincer să fiu, Dora și cu mine plănuisem să ne vedem vinerea trecută. Dar, până la urmă, Întâlnirea noastră n-a mai avut loc (mi-am amintit plin de recunoștință de clipsurile de prins pantalonii, ascunse În ultimul sertar de acasă. ) Întâmplător, trebuia să termin un articol. Scuarul, Chérie, sergentul Vogelsang... — Dar sunt sigur că Inspectorul Wickert v-a relatat despre toate aceste - cred că le numiți circumstanțe - atenuante? Manetti nu părea nici acum mai impresionată. — Permiteți-mi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]