3,720 matches
-
el fugea, spărgând cu corpul lui fierbinte și fumegând de sudoare aerul cel rece al nopții. Zguduitura cumplită ce-mi da fugind mă cutremura în toate fibrele corpului. Lancea ce-o țineam de-a umere fulgera la lumina lunei și sfâșia aerul nopții, pe când cremenea de munte de sub copitele de fier a calului zburând scânteia trosnind și trezind ecoul cel adormit al munți lor. Calul mă ducea mereu, astfel încît în urmă neci să părea că aș călări, ci că aș
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu mine și, ieșind pe strade de, am început a le străbate în plesnetul cel mărunțel și zuzuitor al ploii și a o apuca, ieșit afară din oraș, peste câmpii inundați de șiroaie, cari, galbene, îneca iarba cea verde, și sfâșiind cu picioarele mele valurile ce inundau câmpia. Era întunerec de nu-ți puteai vedea mâna. Am ajuns la casa ei. Am scos laterna și, aprinzînd-o înaintea ușei de din față, voi să scutur ușa, dar văd că încuietoarea e sigilată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în senina grădină a lumei o floare de crin, privește-n ea cu amor și o lacrimă de diamant din ochiul tău să cadă în mirositorul ei suflet. - Eu?... pe floarea veștezită în zădar cade lacrima, ea rămâne veștezită. Notele sfâșiase aerul și răsunetul lor adia încă prin aer. Eu mă sculasem trist și visător și-n aerul cel înserat al casei mi se părea o umbră albă, o umbră de înger. Cea din urmă flacără a lampei cu glob zbura
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
smulge părerea de rău: "Cum s-a schimbat omul acesta! "... În starea de nebunie toate ideile sunt de o cumplită realitate... Omul e torturat, e pus pe cruce, e bătut, fără ca cineva să-l atingă. Cele mai cumplite dureri fizice sfâșie sufletul și-i brazdează fața... din contra, dureri reale în senzul nostru îl găsesc nesimțitor... Nu avem criteriu... Nu știm dacă știm ceva... O credem, fiindc-o cred și alții, pentru că e o normă predomnitoare, și asta nu fiindcă lumea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
părerea de rău! Cum s-a schimbat omul acesta! în stare de nebunie toate ideile sunt de o cumplită realitate... Omul e torturat, e pus pe cruce, e bătut, fără ca cineva să-l atingă... durerile cele mai cumplite fizice îi sfâșie sufletul și-i brăzdează fața - din contra, dureri reale în sensul nostru îl găsesc nesimțitor.... Nu avem criteriu. Nu știm dacă știm ceva... O credem fiindc-o cred și alții, pentru că e normă predomnitoare, si asta nu pentru că lumea ar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
astăzi, de o luptă dintre două "compromisuri", adică de o luptă pentru hegemonie, de o criză a societății civile"17. Dacă încercăm să ducem pînă la capăt ideea lui Gramsci, ajungem la concluzia că în epoca omului-masă miza conflictelor ce sfîșie societatea nu este, în mod exclusiv și predominant, puterea ce e luată ori abandonată conform raporturilor de forță. În schimb, miza este influența care se cîștigă sau se pierde în funcție de compromisul ce predomină la un moment dat. II Imaginea pe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ale vieții sociale, pretexte ale descrierilor celorlalte, făcute de martori fascinați sau înspăimîntați. Ele devin un aspect omniprezent al societății. Ne furnizează o cheie care se aplică atît politicii, cît și culturii moderne, dar și o explicație a maladiilor ce sfîșie civilizația actuală. Prin această lovitură de stat intelectuală, psihologia gloatelor a plasat masele în centrul unei viziuni globale a istoriei acestui secol. Ea a reușit și să furnizeze teoriei societății de clasă o rivală cu care, pînă acum, nimeni n-
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
partizanii săi entuziasmați. Dar numai după o clipă, aceeași mulțime, galvanizată de astă dată de Marc-Antoniu, vrea să-i doboare pe Brutus și aliații săi, acuzîndu-i de trădarea patriei. Cîteva imagini au fost suficiente pentru a suscita emoțiile dorite: mantia sfîșiată de pumnal și pătată de sînge, o adevărată relicvă, corpul sfîrtecat, testamentul prin care Cesar lasă poporului bunurile sale și în final, chiar și eticheta de onorabil repetată cu o ironie mușcătoare, care contribuie la ridiculizarea bărbatului de onoare ce
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de ocară. Mulțimile atomizate și anonime trăiesc într-o lume în care nu se trăiește întotdeauna bine. Ele caută fericirea, dar cel mai adesea găsesc contrariul ei. Nu e altă școală mai crudă decît acest eșec. Dar, impermeabili la experiență, sfîșiați de dorințe nesatisfăcute, indivizii nu încetează niciodată să creadă că condiția lor se poate schimba, că trebuie să se schimbe. Speranța aceasta le dă puterea fantastică de a săvîrși fapte fie mărețe, fie cumplite. Ea face dintr-o mulțime fie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
întîmplă, iar felul în care descrie mulțimile o dovedește pe deplin. De fapt, reia trăsătură cu trăsătură un tablou devenit clasic. După el, mulțimile trăiesc în permanență o stare asemănătoare visului cu ochii deschiși, sînt veșnic cutremurate de agitația orașelor, sfîșiate între cele mai simple și mai violente sentimente. Deci nu sînt în măsură să stabilească un contact serios și prelungit cu realitatea, și nici să evadeze din universul lor populat cu iluzii. Și scrie: Dar oricît de diverse ar fi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
le-ar vedea sau auzi. Iar cînd se cred urmărite de dușmani imaginari, credința lor se întemeiază pe raționamente de nebuni"242. E limpede că Tarde are și el exagerările lui. După el, persecuțiile și opresiunile ale căror victime mulțimile, sfîșiate de spaimă, "își închipuie că ar fi, le conduc la cele mai cumplite excese. Le fac să treacă de la o extremă la alta, de la excitație la cea mai neagră depresie. Iar alteori, megalomane, intolerante, își imaginează că tot ceea ce nu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
turbulente. După părerea mea, în joc e mai curînd frica decît răul. Tranzitorii și provizorii, aceste mase vin și pleacă, se ridică și recad ca un aluat. În definitiv, ele rămîn neputincioase. Asocieri spontane de indivizi, aservite capriciilor mediului fizic, sfîșiate între accese de furie și accese de entuziasm, ele pot face, desigur, impresie. Dar oricît de admirabile s-ar fi dovedit a fi în momentele de fuziune, de surescitare colectivă, pe atît de jalnice redevin cînd sună ceasul destrămării, al
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Dintre toți scriitorii, nimeni nu a știut să vorbească mai bine decît Proust despre intermitențele inimii, alternanțe între momentele de elan și cele de răcire, nevoia de o femeie iubită sau pe care crezi că o iubești, torturat de bănuială, sfîșiat de gelozie cînd știi că alții o privesc, o ating, o iubesc și acea cruntă indiferență pe care o resimți în prezența ei. Tragi sforile, te înjosești ca să o faci să vină lîngă tine, iar cînd este acolo, nu mai
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
întreaga-i ființă de cea mai măruntă dintre percepțiile sale, de cel mai mic șoc mental"482. Avem în față portretele a două categorii de oameni. Primul corespunde ideii pe care o avem despre omul individ din civilizația noastră: Faust, sfîșiat între cele două "suflete" ale sale, este un exemplu tipic. Celălalt ne trimite la omul-masă, așa cum ne este descris de psihologia maselor. Pentru moment, nu pare cu putință o mai bună definire. Sîntem înclinați să adăugăm la trăsăturile antropologice unele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
poliției, ca trădători vicleni, ca drojdie a omenirii, ca șerpi veninoși, ei întăresc acele spuse, îi liniștesc pe ceilalți și se liniștesc în ceea ce privește fidelitatea și solidaritatea lor neîntinată la procesele de la Moscova, constată un istoric, "comuniștii erau de multă vreme sfîșiați de un conflict insolubil între oroarea lor față de metodele de guvernare ale lui Stalin și solidaritatea lor fundamentală cu regimul lui Stalin"546. Alegînd-o pe cea din urmă, ei au căpătat puterea de a se umili, de a se tîrî
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fi Închis la bătrînețe În cartea de aur a pensionarilor români... Latura paradoxală a acestei psihologii e că prin intervenția rasei, sau prin cine știe ce fatalități ale destinului, acest iepure vrea să necheze și să muște, vrea să mugă și să sfîșie ca leii, acest contemplativ visător vrea să fie revoluționar. Voronca este, anume, unul din șefii integralismului, adică al unei arte complexe, energetice, cu imagini de 75 H.P. de care nu te poți apropia fără a fi electrocutat pe loc, cu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
alge, Și-n mintea poetului aurora se rumenea ca o pîine... Astfel de secvențe nu sînt rare În Petre Schlemihl. În postură de ostracizat și exclus („LÎngă armele voastre, oameni neînduplecați, / LÎngă vulturii voștri pe care i-ați dresat să sfîșie plămînii / Oricărui aducător de flăcări”, „Călăi sau frați, iată-mă pășesc printre voi, / Și nu știu ce-mi Înfigeți În omoplat: un pumnal sau o aripă”), poetul Își mărturisește deopotrivă angoasele și speranțele, În versuri adesea patetice, În care colocvialitatea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
atenția față de un lucru, gustul pentru cineva, un soi de implicare generală, amabilă desigur, însă fără o acuitate specială”131), punctum-ul - pe lângă faptul că vine să marcheze studium-ul - ar reprezenta „acel hazard care (...) mă împunge (dar mă și rănește, mă sfâșie)”132; împrejurare ce ne îndreptățește să bănuim că, la urma urmelor, contradicțiile care subminează inevitabil pluralitatea funcțiilor detaliului pot deveni, de la un anumit punct, fertile. Pe bună dreptate Giovanni Bottiroli 133 atrăgea atenția asupra avantajelor pe care le oferă luarea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
despre portocală: Ca și în burete, există în portocală o aspirație de a-și relua fireasca înfățișare după ce a fost supusă la proba stoarcerii. Dar buretele reușește totdeauna, iar portocala niciodată: căci celulele ei s-au sfărmat, țesuturile ei sunt sfâșiate. În timp ce doar coaja își recapătă molatec forma datorită elasticității sale, un lichid de ambră s-a răspândit, întovărășit de prospețimi, de parfumuri suave, desigur, dar adesea și de conștiința amară a unei expulzări premature de sâmburi. Trebuie oare să ne
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
jertfei și a suspinului, reluată, Îmbogățită de urmași. Elementele ei sînt cunoscute: boala fără leac, durerea ce răpune, oftările adînci și invocarea morții ce ar trebui să pună capăt suferinței. Dragostea este fie o floare, fie un puișor canar care sfîșie o inimă Înlănțuită, fie o turturea sinucigașă, isterizată de singurătate. Alegoria dezvoltă o singură imagine și nu iese din cercul unor abstracțiuni previzibile. În Amărîtă turturea există mai multă mișcare lirică și o mai mare varietate de elemente (În stilul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un concept filozofic și o stare erotică (starea de extaz). Heliade folosește de regulă epitetul general-apreciativ și comparația abstractă*, rareori intervine și cîte un element mai concret („ca lemnele În foc oasele-mi’ secară pe piept”, „ca pelecanul mi-am sfîșiat pieptul”) care dă oarecare substanță versului, prea subțire Însă, prea ușoară pentru a putea determina În poemul heliadesc o clară imaginație materială. Însă, din moment ce există poezia, trebuie să existe În inima acestui retorism și cîteva elemente care particularizează imaginarul. Începem
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bubuie, Calul său cade; Demonii rîseră; o, ce de hohote! Mihnea jos sare. Însă el repede iar Încalecă, Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfîrÎie În apărare. ,Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l sfîșie guri Însetabile. Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute cu fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fîlfîie Pe osăminte; Barba Îi tremură, dinții se cleatină. Muge ca taur; Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur.” Cavalcada
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Gura mi-e-ncleștată, nu poci să-ți vorbesc Să-ți descriu simțirea-mi, ce mult te iubesc, Și pentru tine greu mă chinuiesc... Petrec În durere, viața-mi amărăsc Care fără tine mi-o nefericesc. Nu-s stăpîn pe mine, este-nvederat, Sfîșiat de chinuri, mă simț desperat”*. Un altul Înnebunește și fuge În pustie: „Aoleu! Vai! Ce-o să fie! Parcă-mi vine nebunie Să dau fuga prin cîmpie Și să mă duc prin pustie...” Unui june cuprins de dor mintea Îi fuge
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru a se juca de-a absurdul, așa, ca să se afle-n treabă. Tommaso fusese șfichiuitor, ironic, dur; ridicase tonul, dar nu-i insultase și nu-i atacase frontal pe acei judecători. Erau acolo, cot la cot, gata să-l sfâșie pentru un motiv care putea, probabil, să aibă un reazem, dar pe care ei îl umflaseră peste poate, altfel spus, făcuseră dintr-un țânțar armăsar. Există o ediție din De tribus apărută în 1570: aveam doar doi ani, și oricât
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
râseră de cuvintele temătoare și precaute ale lui Tommaso, reproșându-i că-i un fricos și jumătate. Mulți însă îl urmară pe cărare, primejdia era mare, de mușcături de vipere muriseră mai mulți la Stilo și în împrejurimi. Un strigăt sfâșie văzduhul: copiii, speriați, se priviră între ei, avură intenția să fugă, dar se întoarseră de unde plecaseră și iscodiră printre tufișurile de mărăcini și afin; unul de-al lor era întins la pământ cu un picior într-un rug de mure
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]