2,840 matches
-
lui "dezbină și stăpînește": notabilii erau ațîțați unul împotriva altuia și s-a încercat cîștigarea suporterilor lor. Unii notabili, Ali Pașa de la Janina, de exemplu, oscilau între a sluji puterea centrală în posturile oficiale pe care le ocupau și a sfida deschis dispozițiile acesteia. Alții, ca Pasvanoglu, pur și simplu refuzau să recunoască controlul Constantinopolului sub orice formă. Un bun exemplu al activităților acestui tip de oameni a fost deja dat cînd am prezentat cariera lui Kara Mahmud Bushati. Acțiunile lui
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
1799, cînd a devenit guvernator al Rumeliei, cel mai înalt post din Balcani. Pe tot parcursul acestei perioade, călăuza lui a fost permanent propriul lui interes. Atunci cînd îi convenea, colabora cu Constantinopolul, iar cînd era în avantajul lui să sfideze autoritățile, acționa independent. Visul lui era întemeierea unui regat format din teritoriile albanez și grec sub conducerea lui personală. Instabilitatea situației politice de pe coasta adriatică și din Albania i-au oferit șansa de a realiza o mare parte a ambițioaselor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
major în calea reformei. La începutul secolului al optsprezecelea, puterea politică se afla în mîinile nobilimii provinciale. Avînd relații directe cu marea masă a populației și deținînd controlul total asupra țărănimii înrobite, atunci cînd era unit, grupul acesta putea efectiv sfida guvernul central. Mai mult, membrii nobilimii ocupau poziții înalte atît în stat, cît și în cadrul bisericii. Ei alcătuiau corpul de ofițeri din armată. Nu plăteau deloc taxe sau unele foarte mici. Statutul lor juridic era diferit: nu puteau fi judecați
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
citit petiția, Leopold al II-lea a trimis-o dietei Transilvaniei. Acolo, așa cum era de așteptat, ea a fost respinsă categoric. Odată revenite la putere, aristocrația maghiară, secuiască și săsească nu aveau intenția să facă nici o concesie. După ce reușiseră să sfideze încercările lui Joseph al II-lea de a impune o administrație centralizată, nobilii nu aveau firește de gînd să cedeze în fața unei mișcări care avea implicații și mai periculoase atît pentru poziția lor socială cît și pentru puterea lor politică
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
pînă atunci; în schimb, sultanii otomani încercau să-și reafirme autoritatea de care se bucuraseră cîndva. Opoziția față de centralismul și absolutismul austriac avea la bază o nobilime istorică a cărei ascendență putea rivaliza cu aceea a familiei habsburgice. Poarta era sfidată de un întreg alai pestriț de ayani, bei, căpetenii militare creștine și musulmane și bandiți sadea grupuri care nu aveau de secole tradiții de putere politică. Pentru ambele state, înfrîngerea militară, sau amenințarea acesteia, a jucat un rol major în
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
împiedicați să se întoarcă la Belgrad. Armata habsburgică ocupase orașul pînă la sfîrșitul războiului, astfel că nu exista firește nici un ienicer rezident aici. Ei erau însă hotărîți să nu respecte decizia și se aflau într-o postură excelentă ca să-l sfideze pe sultan. Aliatul lor era Pasvanoglu, pașa de Vidin, care se opunea cu succes autorității otomane. Bineînțeles că rebelul ayan voia ca suporterii lui ieniceri să se întoarcă la Belgrad, unde îi puteau fi de ajutor. În primăvara anului 1797
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fiind pericolul situației din perioada aceea, notabilii sîrbi își dădeau seama de necesitatea instituirii unei autorități puternice. Chiar dacă sîrbii se aflau în plină revoltă, este important să menționăm că rebeliunea lor nu era îndreptată împotriva sultanului, ci a ienicerilor, care sfidau ei înșiși Poarta. Liderii sîrbi au continuat să negocieze cu guvernul otoman pe toată durata acestei perioade. Obiectivele sîrbilor au rămas neschimbate în timpul primei perioade a rebeliunii. Ei cereau pur și simplu aplicarea firmanelor emise deja de Selim, dorind deci
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
părea imposibilă fără ajutor din afară, Mahmud al II-lea a luat hotărîrea să apeleze la Muhammad Ali, pașa Egiptului. Ca și Ali Pașa, această căpetenie albaneză ajunsese la o înaltă poziție în slujba otomanilor. În calitate de conducător al Egiptului, el sfidase autoritatea otomană și doar propria lui slăbiciune militară l-a determinat pe sultan să i se adreseze acestui vasal rebel și independent. Muhammad Ali era dispus să intervină, dar la un preț ridicat. În schimbul serviciilor lui, el pretindea Creta pentru
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
schimbare a primit aprobarea entuziastă nu numai a Marii Britanii, ci și a Austro-Ungariei. Cu toate acestea, liderii bulgari au întîmpinat mari dificultăți în găsirea unui alt prinț. Nici una dintre puteri nu recunoscuse oficial noua situație și nici nu dorea să sfideze pe față Rusia în această privință. În cele din urmă, Ferdinand de Saxa-Coburg a acceptat poziția și a devenit în august 1887 noul domnitor. Postura lui Ferdinand era foarte precară din cauză că nu fusese numit de marile puteri, astfel că se
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fată în clasa a XII-a și voia să-i găsească pe cineva să facă pregătire. Din când în când, pregăteam și io. La creativitate. Îi învățam pe oameni să fie creativi, chiar dacă așa ceva s-ar putea să fie imposibil. Sfidam zestrea genetică. Îi spun veterinarului că ne întâlnim în piața Veterani. Că pe-acolo stau. Era să scriu Veterinari. Numărul i-l dăduse Miruna, o tipă cu care e greu de precizat în ce relație eram. Sau ce era ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
jos. Toți credeau că Șăfu o să-l pârască la dirigu’ sau o să aștepte vreun profesor ca să plece cu el pe la intrarea din față, cum făcea de obicei. Faze de tocilar pupincurist. Dar nici atunci nu ieșea de frică. Doar ca să sfideze. Imita comportamentul profilor, pentru a le arăta că sunt penibili. Nu, nene, la unu fără zece punct, a ieșit. Prin spate. Pe la WC. Noi, tiptil, după el. S-a dus prin spate, a oprit la budă și-a dat jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mobil, care aici este evident unul abject. Să distrugi totul. Orice alogen, cum eram eu, are intenții necurate. Și cred că au mai fost uimiți de detașarea cu care am scris cartea și de nonșalanța sau nesimțirea cu care am sfidat tabu-urile. Nu am făcut propagandă. Ei așa credeau că se scrie. Proslăvind. Nu mai țineam de un teritoriu, cum se întâmpla în cazul lor. Între timp, Farmacistu începuse să plângă. - Bă, era să mă îmbolnăvești, sunt negru de supărare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aventură, să dau loc de cinste și de ascultare Întâmplării și hazardului. Ia cugetați puțin, vă rog, cât datorăm cu toții Întâmplării și hazardului. Însurătoarea - la care nu gândisem niciodată pe vremea boemei noastre vagabonde și anarhice, zeflemisind-o chiar și sfidând-o, ca de altfel Întreaga ordine socială, dar căreia (curios, nu este așa?) aveam, Încă de pe atunci, la douăzeci și doi de ani, să-i dăruiesc totuși o bună parte, cea mai mare, din devotamen tul meu pentru tovărășia plăcută
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să îl publice în Franța (1951)1 cu sprijinul așa-zisului guvern român în exil, condus de Vișoianu. Trăind izolat în capitala franceză, în sărăcie și dezamăgire cruntă, acest cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul", care făcuse toate campaniile din Rusia, sfidând și păcălind zilnic moartea, de sute de ori, preferă acum să-și pună capăt zilelor. Ultima umilință pe care o putuse îndura fusese un pumn primit de la un francez de culoare într-un bistrou, care îi strigase, cu dispreț: "Imigrantule
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
în secret, chemând aici elevi din clasele mai mici. După ce am văzut că ne reușește, am început să facem hipnotism și în prezența altora. Apoi am făcut-o chiar în clasele din școală, cu elevii cu care lucram la internat, sfidând riscul de a afla profesorii de practicile noastre oculte. De la ședințele scurte de adormire și executarea unor ordine, în această stare, am ajuns treptat la gesturi mai spectaculoase. Bunăoară, luam un ac, trecut în prealabil de către un „asistent” prin flacără
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
-i sănătos să-i dai cu sâc unui necaz, de îndată ce-ai scăpat de el. După zece, douăzeci de ani, am simțit așa, un soi de eliberare, o încuviințare de sus. Ca și cum pripeala, faptul că m-am grăbit să sfidez un chin abia consumat s-au prescris. Ca și cum mi s-a permis să-i scormonesc și partea de grotesc. Cum ar fi, de exemplu, momentul în care mi-am dat seama că un vecin de pat nu tușea, ci murea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ușor, aerul aventurii. Prin mințile noastre Înfierbîntate se perindau țări Îndepărtate, fapte eroice și femei frumoase. Ochii mei obosiți refuzau să adoarmă, iar În ei se răsuceau două puncte verzi, reprezentînd lumea pe care o lăsasem complet În urmă și sfidînd așa-zisa eliberare pe care o căutam. Își Întorceau privirea de la zborul meu extraordinar peste pămînturile și peste mările lumii. PARA LAS GRIPES, CAMA Pentru răceală, repaus la pat Motocicleta dădea semne de plictiseală pe lungul drum lipsit de accidente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
scăpat de ce ne fusese cel mai frică: o pană la cauciucul din spate. Ca să o putem repara, a trebuit să dăm jos toate bagajele, să desfacem sîrma „de siguranță“ din caroserie, apoi să ne luptăm cu capacul de roată, care sfida cricul nostru amărît. Ne-a luat două ore să schimbăm cauciucul (dar ne-am mișcat Încet, recunosc). După-amiaza tîrziu ne-am oprit la o fermă; printr-o rară coincidență, proprietarii acesteia, niște nemți foarte ospitalieri, l-au găzduit În trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
s-a schimbat prea mult în bine. Au fost restituite prea puține biserici și case parohiale din totalul celor primite pe nedrept, iar acolo unde se obțin prin sentințe judecătorești, clerul ortodox refuză pur și simplu aplicarea acestor sentințe definitive sfidând cu nerușinare până și justiția. Gestul IPSS N. Corneanu, arhiepiscop de Timișoara, care imediat după Revoluție a înțeles să restituie greco-catolicilor toate bisericile primite, nu numai că nu a fost apreciat de ierarhii BOR, dar aceștia l-au și sancționat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
arăta cum se leagă nodul la cravată în diverse feluri. Diferitele noduri sunt în mod vădit tot atâtea lațuri petrecute pe sub gulerul cămășii în jurul gâtului. Fusese o nesocotință din partea mea: cumpărând cartea poștală, crezusem că voi fi în stare să sfidez parada tuturor nodurilor. Voiam să-mi extirp frica, să privesc cu tot dinadinsul cartea poștală până ce frica avea să-și piardă efectul. Dar n-am putut-o scrie nimănui. Ajunsă acasă, am vârât-o într-un sertar sub tot felul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
am tăcut îndelung, mestecând cu lingurița în ceștile de cafea. Aburul cafelei i se-nfășura în jurul mâinii, iar ea mi-a zis: „Ia te uită ce umbre- vezi, sunt și în cafeaua mea“. Lumea se alcătuia laolaltă bucată cu bucată, sfidând rațiunea. Prietena mea nu știa nimic nici de povestea cu bicicleta, nici de ce pățisem când vrusesem să mă fac blondă. Faptul că venise la mine s-o tund chiar în ziua când mă aflam la coafeză l-am luat ca
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Iar peisajul ți-apare ca înscenare a existenței licărindu-ți prin fața ochilor, ca panoramă a spaimelor, ca dublare a normalității răpite. Când pe asfalt n-ai cale de scăpare, ajungi să percepi peisajul ca pe o materie trufașă ce te sfidează cu ascendentul ei temporal: pietre străvechi, nesfârșita reîntoarcere a frunzei și a ierbii. Toate fără de memorie, nepăsătoare la ce-a fost ieri și la ce vine mâine. Frumoasa locuțiune „nervura frunzei“ nu se referă la nervul omului, prin „vâna frunzei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ticsite de evrei care plecau spre lagăre și doamna Agarici, binecuvântată să-i fie memoria, o boieroaică, mama unui mare pilot... R.P. Horia Agarici, supranumit „salvatorul Constanței“, aviatorul care a doborât trei bombardiere sovietice... A.R. ...exact ...doamna Agarici, care, sfidând autoritățile și patrulele nemțești, venea în numele Crucii Roșii la gară, le dădea apă nenorociților din trenuri și-i stropea cu un furtun. Bombardamentele, în fricoșătoarele sirene și alergarea în adăposturi, bufniturile bombelor care cădeau peste oraș, întunericul pricinuit de camuflaje
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
6: Bizara lipsă de talent a vieții în redactarea și regizarea spectacolelor ei e cel puțin la fel de mare ca și forța cu care-și organizează misterele și complexitățile fascinante. La câte un colț de stradă vin spre noi melodrame care sfidează fantezia celui mai lacrimogen dramaturg. Din când în când sosesc știri externe de un schematism al situațiilor atât de elementar, încât celebrele cărți schematice capătă - prin comparație - adâncimi proustiene. Alteori, „marele scriitor care e viața” - cum spunea pe vremuri un
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
strașnica învățătură de minte pe care îngrozitorii șobolani din Napoli (cei din magaziile gării și din hangarele portului) le-au tras-o suavelor și experimentatelor pisici. Înfometați, sălbatici, neținând seama de aspectul lor hidos și de faima lor în omenire, sfidând afecțiunea bipezilor față de feline, uitând până și de semenul lor din La Fontaine care alerga fuguța să roadă plasa în care era prins leul, ignorând proverbele, zicalele și chiar folclorul - șobolanii au invadat străzile și au sărit la pisici, ca
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]