KorAP: Find »[drukola/base=silă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...99 100 101 ...113 >

2,809 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251

blană ordinară, râvnită doar de bietele lucrătoare. Exasperarea, ca un ultim strigăt Încărcat de ură, izbucnește Într-o scrisoare către Ancelle, În 1866: „În afară de Chateaubriand, Balzac, Stendhal, Mérimée, de Vigny, Banville, Gautier, Leconte de Lisle, toată pleava modernă Îmi face silă. Academicienii voștri, oroare, liberaliștii voștri, oroare, virtutea, oroare, viciul, oroare, stilul curgător, oroare, progresul, oroare”1. În același an poate fi văzut, iarna, rătăcind bolnav pe străzile Bruxelles-ului, cu capul Înfășurat Într-un turban muiat În terebentină. Ultima imagine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
are o sursă ușor de detectat, deoarece o descriu și Încearcă să o justifice dandy-i Înșiși: oroarea de viață, de natural, de tot ceea ce i-ar putea Înscrie uniformizator În cadrul speciei. Fertilitatea și fecunditatea naturii Îi dezgustă. Le produce silă indistinctul și vulgarul, pentru că - obsesie a lui Baudelaire - „natura e toată lumea”, „natura mă silește să fac ceea ce face toată lumea”. De aici, rezerva și refuzul față de orice sursă a plăcerii provocată natural, dar și refuzul scârbit de a produce plăcere. Scrie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
de neatins 1. Între toate cluburile din Anglia, tocmai la „Watier” nebunia jocului Îi cuprinsese pe toți. Deja aici avuseseră loc scandaluri Înfiorătoare. Îmbătați cu porto, acești blazați, devorați de spleen, veneau la club În fiecare noapte să-și Înece sila nesfârșită de viață și să-și ațâțe sângele de normanzi - acest sânge care nu clocotește decât dacă pradă sau câștigă ceva - lăsând În voia sorții, la cheremul zarului, magnificele lor averi. S-a văzut, Brummell era steaua acestui faimos club

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

mă îndoiesc că vrei s-o aduci pe calea cea bună. Cât despre gusturile tale, Sam, n-am nimic de zis. La urma urmelor, încă le studiez. Traversă camera și-i întinse mâna lui Hawkins, care i-o scutură în silă. Am remarcat cu stupoare că Hugo purta încă oja lui de gigolo. Între cei doi, era un contrast tare ciudat: Hawkins, mare și lat în umeri, cu pantalonii lui cu dungă de la M&S și puloverul din acrilic, care cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Toată lumea radia în seara aceea. Ranjit făcu roba, rostogolindu-se pe scenă ca un cerc, strigând „Gata!“ când porni; Cobweb cel înalt și blond, aruncându-și țigara, defilă pe scenă ca un model și abia scoase un „Și eu!“, în silă; iar fata care o juca pe Moth, aruncându-se în genunchi, alunecă pe ultimii câțiva metri și se opri fix la câțiva centimetri de Titania, astfel că Helen, care ținea mâna întinsă, nu trebuia decât să se întindă puțin pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

spune „Allahu akbar“ pe pământul Andaluziei, unde, vreme de opt veacuri, glasul muezinului îi chemase pe fideli la rugăciune. Nimeni nu mai putea recita Fatiha la mormântul părintelui său. Cel puțin nu în public, căci acei musulmani convertiți de-a sila refuzau să-și renege religia. Ei au trimis la Fès mesaje sfâșietoate. Fraților, spunea una dintre epistolele lor, dacă la căderea Granadei am dat greș cu datoria noastră de a porni în pribegie, a fost doar din lipsă de mijloace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

hotărăște să intre; e vizibil stânjenit de interiorul jalnic; în același timp, conștient de îndatoririle sale, încearcă să salveze aparențele; înlătură câteva obiecte care baricadează trecerea, strivește un păianjen, scutură câteva fire de praf; apoi renunță, copleșit.) ARTUR (Urmărește cu silă operațiunile GARDIANULUI; mai mult neîncrezător decât indignat.): Nu se poate! GARDIANUL (Învins, abătut): Asta e tot ce avem... ARTUR (Tot mai copleșit.): Nu... Nu se poate...! GARDIANUL: Aici am primit instrucțiuni să vă aduc... ARTUR: În putoarea asta? GARDIANUL: Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
GARDIANUL: Așa! Așa! E singurul lucru care se vede cu ochiul liber. ARTUR: Poate că suntem bolnavi. Poate că natura e bolnavă... GARDIANUL: Natura, domnule, e ca o eczemă care ne-a crescut pe piele. ARTUR: Întotdeauna mi-a fost silă să-mi ating pielea... GARDIANUL: Și mie. Mor de silă. Uitați-vă în cerul gurii mele... E galben... ARTUR: De zece ani noi dorm, nu mănânc, nu beau... Mă simt umilit... GARDIANUL: Și pe mine, domnule, mă umilesc deținuții. Credeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ochiul liber. ARTUR: Poate că suntem bolnavi. Poate că natura e bolnavă... GARDIANUL: Natura, domnule, e ca o eczemă care ne-a crescut pe piele. ARTUR: Întotdeauna mi-a fost silă să-mi ating pielea... GARDIANUL: Și mie. Mor de silă. Uitați-vă în cerul gurii mele... E galben... ARTUR: De zece ani noi dorm, nu mănânc, nu beau... Mă simt umilit... GARDIANUL: Și pe mine, domnule, mă umilesc deținuții. Credeți că mi-e ușor să suport toate mofturile dumneavoastră? ARTUR

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
capu’ lu’ domnu’. CĂLĂUL (Gata să leșine iar.) Nu, niciodată! GARDIANUL: Da’ ce ai împotriva lui? Ce nu-ți place la el? CĂLĂUL: Păi, așa arată un osândit? ARTUR ( Atins.): Dar cum ai vrea dumneata să arate? CĂLĂUL (Scuipând cu silă.): Ce-am ajuns, ce-am ajuns... (Îl măsoară pe ARTUR, apoi, decis, către GARDIAN.) Bine. Leagă-l de picioare. GARDIANUL: Mai încolo. Acu’ facem o plângere. CĂLĂUL (Electrizat.): V-ați dilit? GARDIANUL: Tu nu vezi cum plouă? Trebuie sa acționăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
o să fiți mulțumit... Ascuțiți, ascuțiți, că toți au ascuțit înaintea dumneavoastră... Noi întotdeauna am știut să ne atragem osândiții de partea noastră... și de aceea execuțiile au mers întotdeauna foarte bine... Asta e și teoria guvernatorului... Moartea cu de-a sila... e moarte inutilă... Dacă nu-ți atragi simpatia și sprijinul osânditului, n-ai făcut nimic. Nici noi nu avem nici o bucurie, nici osânditul nu înțelege nimic din moartea lui... Omul trebuie să simtă tot timpul căldura călăului, trebuie scos din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Despre ARTUR.): Ce scârbă! COLONELUL: E atât de uscat și de sfrijit incât... CĂLĂUL: Ar merita să scape. GUFI: Asta nu e om. Ne face de râs dacă-l executăm. GARDIANUL: Mai bine-i dăm drumul. Mi s-a făcut silă... CĂLĂUL: Și mie. Nu merită să moară. GARDIANUL: Să-i dăm un picior în fund și să-l lăsăm aici. COLONELUL: A adormit. CĂLĂUL: N-ar fi învățat niciodată să moară... E un escroc. GUFI: Ă fost decorator de vitrine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și doarme... GUFI: Omul ăsta nici nu există... COLONELUL: Să-l înfășurăm într-o pătură și să-l ducem pe câmp. O să se trezească dimineață ș-o să creadă c-a visat... CĂLĂUL: Numai să nu-l mănânce câinii... GARDIANUL (Cu silă.): Nu cred să-l mănânce... GUFI: Trebuie să-l facem pierdut. Când mă uit la el mă cutremur... (Îl lovește cu piciorul.) Hei, omule! ARTUR (Amețit.): Începem? GUFI (Se întoarce cu spatele, dezolat.): Poftim! GARDIANUL (Îl zgâlțâie pe ARTUR.): Fii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
speriat.) Pfui! (Capul ciufulit al lui BRUNO apare o secundă.) Gângania dracului! (Către GRUBI, din interior.) Dă-mi ceva, dă-mi! Se freacă de piciorul meu. Uah! ( Se aude un mârâit docil.) Trage-mă sus, trage-mă sus, mi-e silă! GRUBI: Să nu te muște. Vezi să nu te muște și să ne astupe groapa! BRUNO (Tot mai înfricoșat.): Trage-mă! Trage-mă! Mi se lipește de subțioară... GRUBI (Încurcat.): Nu ți-am spus că nu-i bine! (Face eforturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
coborâm amândoi. BRUNO: O să ne-nnegrească p-amândoi și n-o să mai putem ieși. GRUBI: Nu știu. Îți spun eu. Trebuie să coborâm amândoi. BRUNO: Bine. (Cei doi încep să-și organizeze uneltele pentru coborâtul în groapă.) BRUNO: Uah! Ce silă mi-e! GRUBI: Încet... Încet... Nu-i chiar atât de scârboasă pe cât credeam. BRUNO: Să vezi tu mai încolo. (Cei doi pătrund cu atenție în groapă, și nu li se mai văd decât creștetele; încep lucrul într-o încordare pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
în groapă.): S-au înnegrit amândoi. AL DOILEA BĂRBAT (Același joc cu semințele.): Îți amintești ce zeamă slinoasă a ieșit ultima oară? PRIMUL BĂRBAT: Ăștia doi or să scufunde orașul. AL DOILEA BĂRBAT: Ar trebui bătuți. PRIMUL BĂRBAT: Mi-e silă de ei. AL DOILEA BĂRBAT: Tot timpul se găsește cineva care să se bage în groapă. Ce dracu’ or fi căutând ăștia în groapă? PRIMUL BĂRBAT: Ar trebui scoși și bătuți. Chestiile astea n-ar trebui lăsate așa. AL DOILEA

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
să cadă cu toții în groapă, învălmășeală de trupuri, țipete, strigăte scurte, disperate, toate pe fondul urletului amenințător din groapă.) GRUBI: Ce dracu’... VIZITATORUL: Cum e posi... MAJORDOMUL: Na! Ține! Trage! Uuuu... GRUBI: Prinde! Na! Uah! BRUNO (Urlet continuu, disperare și silă.): A! A! Picioarele mele... VIZITATORUL (Țipă isteric.): Domnilor! Domnilor! MAJORDOMUL: Taci, prostule! (etc., etc. etc.; regizorul va compune această învălmășeală cât mai grotesc și mai real cu putință; țipetele, urletele și strigătele personajelor vor fi alese în funcție de imaginația, posibilitățile și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
groapa. OMUL CU SACAUA: Nu mai vreau să car apă cu sacaua! MAMA: Nu mai vreau să spun „vezi ce faci!”. Detest aceste cuvinte. RECRUȚII: Da, mamă! PRIMUL BĂRBAT: Nu mai vreau să mănânc semințe! AL DOILEA BĂRBAT: Mi-e silă de semințe! Mi-e scârbă! Na-vă semințele înapoi! Le aruncă peste BRUNO, GRUBI și MAJORDOM.) CĂLĂTORUL GRĂBIT: Și eu! Și eu! Nu mai vreau să ies cu capul din groapă! Na! Na! Își scoate pantofii și-i aruncă spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și facem. Sunt puternic, știi cât de puternic sunt! Spune să fac și fac! PARASCHIV: Hai să facem curat aici. MACABEUS: Nu, asta nu. PARASCHIV: Hai să spălăm pe jos. E foarte important să spălăm pe jos. MACABEUS: Mi-e silă să fac curat... PARASCHIV: Ar fi bine, foarte bine... pentru noi... Am avea ce face trei zile. MACABEUS: Mai bine dorm. PARASCHIV: Spălăm scaunele, mesele... Spălăm totul și punem totul la uscat. Lustruim sârmele, aruncăm gunoiul, spălăm gamelele... MACABEUS: N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cunoscut; cântă ușor, tremurător, scuipând des, tușind, trădându-și abia acum prin scuipături și tuse o boală ascunsă.) MACABEUS: Mi-e foame. PARASCHIV: Taci. MACABEUS: Mă doare ceva urât... în buric. PARASCHIV (Se întrerupe.): Mai bine ascultă. MACABEUS: Mi-e silă de trompeta ta. Știi bine cât mi-e de silă. Întotdeauna mi-a fost silă... De ce mă faci să-mi fie și mai silă? Vezi bine cât mi-e de silă... PARASCHIV (Cântă, apoi.): Am sa cânt toată ziua. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
acum prin scuipături și tuse o boală ascunsă.) MACABEUS: Mi-e foame. PARASCHIV: Taci. MACABEUS: Mă doare ceva urât... în buric. PARASCHIV (Se întrerupe.): Mai bine ascultă. MACABEUS: Mi-e silă de trompeta ta. Știi bine cât mi-e de silă. Întotdeauna mi-a fost silă... De ce mă faci să-mi fie și mai silă? Vezi bine cât mi-e de silă... PARASCHIV (Cântă, apoi.): Am sa cânt toată ziua. Dacă nu vrei să auzi cară-te. MACABEUS: Nu vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
o boală ascunsă.) MACABEUS: Mi-e foame. PARASCHIV: Taci. MACABEUS: Mă doare ceva urât... în buric. PARASCHIV (Se întrerupe.): Mai bine ascultă. MACABEUS: Mi-e silă de trompeta ta. Știi bine cât mi-e de silă. Întotdeauna mi-a fost silă... De ce mă faci să-mi fie și mai silă? Vezi bine cât mi-e de silă... PARASCHIV (Cântă, apoi.): Am sa cânt toată ziua. Dacă nu vrei să auzi cară-te. MACABEUS: Nu vreau să cânți toată ziua. Mi-e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
MACABEUS: Mă doare ceva urât... în buric. PARASCHIV (Se întrerupe.): Mai bine ascultă. MACABEUS: Mi-e silă de trompeta ta. Știi bine cât mi-e de silă. Întotdeauna mi-a fost silă... De ce mă faci să-mi fie și mai silă? Vezi bine cât mi-e de silă... PARASCHIV (Cântă, apoi.): Am sa cânt toată ziua. Dacă nu vrei să auzi cară-te. MACABEUS: Nu vreau să cânți toată ziua. Mi-e așa de silă. Cum poate să-mi fie așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
PARASCHIV (Se întrerupe.): Mai bine ascultă. MACABEUS: Mi-e silă de trompeta ta. Știi bine cât mi-e de silă. Întotdeauna mi-a fost silă... De ce mă faci să-mi fie și mai silă? Vezi bine cât mi-e de silă... PARASCHIV (Cântă, apoi.): Am sa cânt toată ziua. Dacă nu vrei să auzi cară-te. MACABEUS: Nu vreau să cânți toată ziua. Mi-e așa de silă. Cum poate să-mi fie așa de silă de tine? Ție nu ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
faci să-mi fie și mai silă? Vezi bine cât mi-e de silă... PARASCHIV (Cântă, apoi.): Am sa cânt toată ziua. Dacă nu vrei să auzi cară-te. MACABEUS: Nu vreau să cânți toată ziua. Mi-e așa de silă. Cum poate să-mi fie așa de silă de tine? Ție nu ți-e silă de tine? De ce mi-o fi așa de silă de tine? Ție nu ți-e silă, deloc, deloc? PARASCHIV (Cântă; apoi.): Dacă nu taci îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]