4,282 matches
-
deși îi venea lui însuși foarte greu să nu le privească. Trebuia să clipească mereu din ochi pentru a para semnalele luminoase emise de imaginile de pe pereți. La început, avusese impresia că-i înconjurat de imagini, dar observă curând că siluetele femeiești - unele duble, ceea ce era foarte bizar - ocupau zonele transparente sau translucide ale pereților. Deși existau sute de zone de acest fel, ele erau totuși limitate. Din loc în loc, întâlneau alte victime, înșirate pe coridoare. De două ori dădură peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o clipă de gândire își spuse că de vină era faptul că nu știa destul despre inamic. Nu ajungea că avea o ipoteză asupra modului cum acționa inamicul. Trebuia să dezlege taina acestui inamic, care se înfățișa sub forma unor siluete și chipuri femeiești, uneori duble. Grosvenor simțea nevoia să acționeze pe o bază logică solidă. Planul lui putea avea sorți de izbânda doar printr-o cunoaștere temeinică a dușmanului. Se întoarse spre Korita și-l întrebă: - În ce stadiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
toate cazurile, "mama" nu părea să fie afectată de greutatea noului trup. Grosvenor încercă să privească în interiorul uneia dintre clădiri, dar imaginea de pe perete începu să se estompeze. Peste câteva clipe, orașul dispăru cu totul, iar în locul lui apăru o siluetă dublă. Degetele acesteia erau îndreptate spre encefalostat, ceea ce însemna că-și îndeplinise obligațiile față de Grosvenor și că aștepta să și le îndeplinească și el pe ale sale, ceea ce era o naivitate din parte-i. Și totuși, Grosvenor nu avea încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
guul, pentru a vedea dacă e bun. Nu avea timp de pierdut, așa că se repezi spre cel mai apropiat perete nemagnetizat și începu să alerge din încăpere în încăpere, pe un itinerar paralel cu coridorul principal. Ochii lui ageri deosebeau siluetele oamenilor care treceau în goană pe coridor. Unul, doi, trei, patru, cinci - al cincilea rămăsese parcă în urma celorlalți. Ixtl ieși ca o nălucă din perete și se năpusti cu o forță irezistibilă asupra bietului om. Cele patru brațe de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
apărură de după un colț al coridorului, dar se opriră brusc la vederea monstrului care, aplecat peste cadavrul camaradului lor, îi întâmpină cu un mârâit amenințător. Până să-și vină ei în fire, monstrul trecu prin peretele cel mai apropiat, iar silueta lui roșcată dispăru ca și cum nici n-ar fi fost. Ixtl avea acum un plan destul de precis: va captura o jumătate de duzină de oameni și-i va transforma în guuli, apoi îi va omorî pe toți ceilalți, deoarece nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ochilor privind scena. Doar câțiva oameni se vedeau pe ecran. - Von Grossen și doi tehnicieni, foarte aproape de Ixtl. Morton stătea în spatele lui von Grossen, iar lângă unul dintre tehnicieni putea fi văzut, parțial, Smith. Monstrul îi domina pe toți cu silueta lui masivă, cilindrică. Morton rupse tăcerea, spunând cu o voce calmă, în timp ce-și lua mâna de pe mânerul transparent al armei: - Nu încercați să trageți, căci se mișcă fulgerător. De altfel, nici n-ar fi venit aici dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-i-o, Grosvenor îl întrebă: - În cât timp pot fi instalate tunurile atomice? - Cam într-o oră, poate ceva mai mult. Între timp, vom fi apărați de celelalte arme... La vederea oamenilor, Ixtl se repezi spre etajul al șaptelea - o siluetă monstruoasă strecurându-se prin pereți și planșee. De două ori îl zăriră oamenii și-și descărcară armele asupra lui. Între ele și armele de mână, pe care le văzuse până acum există o mare deosebire - ca aceea dintre viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să ne poată îngriji rănile provocate de arsurile radioactive. Putem urmări atacul, chiar pe ecranul acesta. Atacul fu înregistrat mai întâi de detectoarele electronice. Pe un tablou de comandă scăpărară scântei. Se auzi și o sonerie. Pe ecran, apărură deodată siluetele atacatorilor. Vreo duzină de oameni îmbrăcați în costume spațiale înaintau pe coridor. Grosvenor îi recunoscu pe von Grossen și pe doi asistenți ai săi din secția de fizică; mai erau acolo patru chimiști - dintre care doi de la secția de biochimie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ar fi oprit din mersul ei. Se auziră chiote și chicotit, plastroanele bărbaților străluceau în întuneric, iar copiii se încurcau în picioarele oamenilor mari. Anica își ascunse capul în poala mamei ei. Generalul tuși. Alexandru căuta să distingă prin beznă silueta Iuliei, cu talia mică strânsă bine în corset. Hristea Livezeanu era plictisit și-l durea capul. Dan Crețu se simți luat de mână de mânuța lui Nicu. Imediat apoi mersul lumii se reluă, lumina se aprinse din nou, învăluindu-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
încât nici măcar nu I-am bănuit. Dar nu am timp de pierdut. Lystra, obține toate informațiile posibile și avertizează-l de primejdia ce-i amenință propria persoană. Apoi bărbatul se răsuci pe călcâie și ușa se închise, fără zgomot, îndărătul siluetei lui înalte. McAllister întrebă: - Ce-a vrut să spună cu chestia aceea, cu pericolul în care se află propria-mi persoană? - Nu e chiar așa ușor de explicat, începu tânăra, cu vădită stânjeneală în glas. În primul rând, veniți până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
magazine de arme că și-au ales tocmai proprietatea celui mai antipatizat individ din oraș, flatând sentimentele celorlalți. Dar iscusința lor vicleană făcea ca asigurarea eșecului acestei șmecherii să devină o chestiune vitală. Tot se mai uita speriat, când văzu silueta bondoacă a lui Mei Dale, primarul. Fara se îndreptă repede spre el, își duse mâna la pălărie în semn de respect și întrebă: - Unde e Jor? - Aici. Polițaiul satului își făcu loc cu coatele prin mulțime. - Ceva planuri? întrebă omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de a detecta amăgirile produse pe cale mecanică. Și foarte curând văzu că, dacă-și îngăduie să privească încăperea cu coada ochiului, toată scena se încețoșează în mod ciudat, în special la marginile câmpului ei vizual. I se păru că vede silueta unei femei și sugestia generală făcea ca încăperea să i se pară mai mare decât i se înfățișase la început. Lucy zâmbi, merse către peretele opus, trecu prin el - cu toate că păruse compact - și se trezi într-o sală imensă strălucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
al unghiilor, salutul către elementele naturii, salutul către Divinitate, către reprezentanții puterii religioase, civile, jurămintele între parteneri, elemente de luptă. Gesturi de modelare cu palmele pot fi instrumente foarte eficiente în tăierea aerului; se pot reda cu ajutorul palmelor forme geometrice, siluete și diverse metafore vizuale, literalmente, din... nimic. Partea laterală a palmei poate fi folosită și ca un cuțit imaginar, iar mișcarea acestuia în plan vertical sau orizontal poate sugera oprirea oricărei activități sau întreruperea unei idei; uneori pot indica și
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Cunosc o cofetărie pe Calea Moșilor unde le prepară admirabil. Diseară... Ei bine, diseară o să ne uităm la televizor, iar înainte de culcare am să-ți povestesc Scufița Roșie. Crede-mă, vom petrece de minune! Cățărat pe pervazul ferestrei, Mirciulică urmărea silueta grațioasă a Melaniei Lupu. În capătul străzii, bătrâna își flutură discret degetele în dreptul buzelor, apoi dispăru. Motanul rămase neclintit, statuie de catifea cu ochi transparenți agățați de geamul ud. În birou mirosea a cafea și a tutun Virginia. Inspectorul Stanley
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
închină. " Desigur, acesta este un obicei catolic, dar e bine, draga mea, să-ți asiguri prieteni pretutindeni." " El este, fetițo! Puteai să juri că va veni și iată că nu te-ai înșelat." Ochii Melaniei Lupu poposiră cu satisfacție pe silueta bărbatului. Avea cam 35 de ani și părea extrem de degajat. " Siguranța! Asta am apreciat cel mai mult la un domn. Îmi place și cum e îmbrăcat. Nimic strident, totul de excelentă calitate, și spune tu, Melania, dacă știi ceva mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
amuzat chipul maiorului. Fuma dus pe gânduri, ochii înguști zâmbeau. ― Ea, vreți să spuneți... ― Nu, nu, dragul meu, vorbeam despre mine. Încep să cred că olandezul avea dreptate. Pentru Melania, vârsta rămâne un amănunt lipsit de semnificație. Locotenentul își aminti silueta fragilă a bătrânei, mâinile uscate cu articulații șubrede și strâmbă imperceptibil din buze. O cucoană distinsă, fără îndoială, cu maniere cuceritoare ― îți amintea de fluturii aceia splendizi prinși cu acul în cutii de sticlă, "ce zglobii trebuie să fi fost
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
voi mai adresa un singur cuvânt. Întoarse capul ascunzîndu-și lacrimile. Scarlat își pipăi pulsul. "50... 55... 60... Încă e bine! Unde am picat, domnule! Ala de jos cu fluturii, ăștia..." În aceeași clipă se auzi soneria. Scarlat se ridică iute. Silueta suplă, abia încovrigată, redevenise arc. Privi încordat spre bătrâni. ― Mai așteptați pe cineva? Șerbănică Miga se trezi brusc. Întrebă articulând încleiat: ― Cât e ceasul? Soneria zbârnâia lung, agasant. ― Așteptați pe cineva? repetă căruntul. Doamna Miga își luă mâinile de pe frunte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
părul blond cădea moale pe frunte și la ceafă. ― Greu mai deschideți, oameni buni! Credeam că ați plecat de-acasă. Dacă nu vedeam lumină... ― Așa e, așa e... Șerbănică Miga își umezi buzele: De fapt, pe cine căutați? Își agita silueta bondoacă, încercînd să taie orice priveliște spre interior. Antreul era minuscul și doar o arcadă fără ușă îl despărțea de sufragerie. ― Sânt șofer pe getax... Ochii scormoneau peste umărul bătrânului. Am adus aici acum două ore un domn. Ioniță Dragu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dolofan. Ori de câte ori încetinea ritmul, simțea cum gloanțele îi mușcă rama pantofilor. ― Mai repede, mai repede! Raul Ionescu își umezi buzele: " Unde naiba o fi învățat să tragă așa de bine cretinul?!" Îi amintea de precizia circarilor care desenau în cuțite silueta unei femei țintuite la zid. Corul continua: ― Vreau să-mi spui frumoasă Zaraza cine te-a iubit / Câți au plâns... Șerbănică se învîrtea epuizat. Plângea de-a binelea și semăna cu o pasăre beată. ― Mai repede! strigă cârnul ațâțat. Dă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lungi lăsară dâre însîngerate. Melania Lupu duse mâna la inimă, dîndu-și drumul să alunece. Rămase înțepenită jos, în fața ușii. Șoferul urlă răgușit: ― La o parte! Dă-te la o parte!! Apucă bătrâna de umeri încercînd s-o tragă. Scarlat gemu. Silueta tulbure a tânărului își pierdea tot mai mult conturul. În ochiul valid i se aprinse o flacără demențială: "Trebuie să-l nimeresc!" ― Ajutați-mă!! răcni șoferul. Glonțul i se înfipse în braț. Nu simți durerea. Căruntul trase încă o dată, în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rânji. ― Dacă ții să iei un scaun amintire, n-am nimic împotrivă. Ai răbdare! Galeria de tablouri o să ți să pară mai interesantă. Scara luminată slab de becul de serviciu era plină de umbre. Într-o nișă ovală, pândea o siluetă. Se deslușeau limpede umerii masivi. Cârnul se opri brusc. Ridică arma și trase. * Melania Lupu răspunse timidă: ― Alo? Scarlat, gata să apese pe trăgaci, o privea fix. Arăta ciudat și hidos în același timp. Capul părea construit din două jumătăți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
La prima mișcare suspectă vor împușca bătrânii. Când mă gândesc la cadavrul șoferului, mă înfior. Zece gloanțe! ― Mda, un sadic. Alexandru Miga pretinde că unul din ei e nebun... Se apropie de fereastră. Se auzeau camioanele, autobuzele și tramvaiele dimineții, siluete cenușii se strecurau pe lângă ziduri ocolind cu pași inegali bălțile. Deși întuneric, se simțeau zorile, atmosfera înfrigurată a începutului de zi, se vedeau serviete, sacoșe, copii mici cu căciulite albe ținuți în brațe, morfolind adormiți un covrig cald. ― Plouă! Maiorul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cârnului îl lovi în umăr. Al doilea, în piept. Căzu moale, cu ochii luminoși agățați de cerul cenușiu care se prăvălea peste el. Maiorul strigă îngrozit: ― Foc! Raul Ionescu și Dascălu se prăbușiră aproape în același timp. Doamna Miga zări siluetele răsărite la marginea pădurii, apoi altele venind dinspre șosea. Ioniță Dragu își încovoie privirea. Lumina din ea se chirci. Ochii i se stinseră cu mult înainte de a deveni sticloși. Cristescu se aplecă deasupra cadavrului. ― Ce ghinion! Azimioară încercă să-l
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Perfect, mergem. Nu uita ordinul de percheziție. De la fereastra lui Dincă, maiorul reperă în linie ușor deviată, la o distanță de 20 sau 30 de metri, locuința Melaniei Lupu. Recunoscu perdeaua fină cu medalioane de dantelă apoi pentru câteva clipe, silueta bătrânei umblând la storuri. Jaluzelele coborâră. Cristescu privi un timp dungile subțiri de lumină care se distingeau în noapte ca un portativ și se întoarse spre Dincă. Individul aștepta flegmatic, pe canapea cu mâinile încrucișate la piept. ― Cum de n-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu broboadă de dantelă le zâmbea din spatele evantaiului. CAPITOLUL II CIANURĂ PENTRU UN SURÎS Pe buzele Melaniei Lupu surâsul încremenise. Simțea în ceafa răsuflarea precipitată a lui Panaitescu. Bărbatul gâfâia cu gura căscată. Nu-și putea desprinde privirea încinsă de la silueta elegantă, înveșmîntată în negru. Grigore Popa duse mâinile la spate. Ar fi mângâiat cu degetele bătrâne grumazul alb pe care-l simțea cald, viu. ― Ești sigur? se interesă bătrânul. Tichia îi alunecase spre ceafa, descoperindu-i creștetul ca o ghiulea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]