5,479 matches
-
petreceau vacanțele la Cap d’Agde, În sectorul nudiștilor. Cred de asemeni că mergeau la o saună pentru cupluri, În piața Bossuet - mă rog, așa se bârfea. N-am Îndrăznit niciodată să vorbesc cu Anne despre ei, dar Îmi erau simpatici, aveau ceva de social-democrați - nu semănau deloc cu hipioții care se vânturau În jurul mamei noastre În anii 70. Guilmard era un profesor bun, nu șovăia niciodată să rămână după ore ca să ajute un elev aflat În dificultate. Cred că făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mi-a plăcut mai puțin subtitlul: Nu te naști rasist, ci devii. Ocolișurile, aluziile sunt Întotdeauna puțin cam... Hmm... Chipul i s-a Întunecat, dar a făcut din nou o piruetă cu țigaretul, a surâs din nou. Un adevărat măscărici - simpatic foc!. Fără prea multe influențe, În plus, nimic apăsător. De pildă, nu ești antisemit! A scos o altă pagină: „Doar evreii nu cunosc regretul de a nu fi negri, căci au ales de mult calea inteligenței, a vinovăției și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și îl văd pe Nathaniel în ușa deschisă, în cămașă simplă și jeanși. — Ăă... nu, spun, cu mâna încă la cap. Tocmai... N-are nici un sens. Îmi cobor mâna din cap și Nathaniel se uită o clipă la șuviță. — Arăți simpatic, zice. Ca un bursuc. Un bursuc ? spun, ofensată. Nu arăt deloc ca un bursuc. Arunc o privire rapidă în oglindă, ca să mă asigur. Nu, nu arăt ca un bursuc. — Bursucii sunt creaturi foarte frumoase, spune Nathaniel ridicând din umeri. Dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
banii Înapoi lui tata. Toată lumea o să fie extrem de impresionată - și va fi fantastic ! Luni dimineață, mă trezesc cît se poate de optimistă și voioasă și mă Îmbrac cu hainele mele obișnuite de mers la serviciu, adică blugi și un top simpatic, de data asta unul de la French Connection. Mă rog, nu chiar de la French Connection. Sinceră să fiu, mi l-am luat de la Oxfam. Dar pe etichetă așa scrie, French Connection. Și, pînă nu-i dau datoria Înapoi lui tata, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
definitiv. Face o față lungă. N-am să-mi găsesc niciodată un tip drăguț. — Nu, sar imediat. Nu te da bătută ! Katie, știu sigur că viața ta se va schimba În bine, foarte curînd. O să-ți găsești un tip drăguț, simpatic și iubitor... — Unde ? zice fără speranță. — Nu... știu. Îmi Încrucișez degetele la spate. Dar știu că se va Întîmpla. Am eu așa un feeling. — Pe bune ? Mă fixează. Pe cuvîntul tău ? — Absolut ! Îmi pun rapid mintea la contribuție. Fii atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mă trezesc că mă Întreabă dacă vreau să ies cu el În oraș odată să bem ceva ! Ia cele două cappuccino radioasă. Așa că În seara asta ies cu el. — E super ! zic Încîntată. Păi și zi, cum e tipul ? — Foarte simpatic. Îl cheamă Phillip ! Are niște ochi așa, foarte veseli, e fermecător și politicos, are un simț al umorului extraordinar... — Sună foarte bine ce-mi spui ! — Știu. Și am un feeling foarte pozitiv În legătură cu el. În clipa În care ne așezăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
plimbări pe trotuarele acelea bătute de soare, pe lângă casele ocupate cândva de prieteni. Aici, de pildă, unde locuia acum un teolog japonez, locuise În urmă cu patruzeci de ani o domnișoară Abercrombie. Era o pictoriță care se măritase cu un simpatic hoț hippy, a cărui specialitate era să‑și distreze anturajul reînscenând jafuri comise prin efracție. În fiecare dintre străzile laterale se găseau camere În care locuiseră prieteni de‑ai mei - și, În spate, ferestrele dormitoarelor În care muriseră. Dintre aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o viață foarte simplă, ŕ la Thoreau. Când veneau În oraș, Ravelstein Îi invita la cină În clubul nostru sârbo‑francez. Am făcut descoperirea că dacă Încerci să‑i vezi pe oameni Într‑o lumină comică, Îți devin mult mai simpatici - dacă descrii pe cineva, să zicem, ca pe o știucă umană, obeză, râgâitoare, cu albeață la ochi, după aceea te Înțelegi mult mai bine cu persoana respectivă, fiind conștient că tu ești sadicul care l‑a privat de orice atribut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
bărbaților. - Mi‑ai mai povestit toate astea. - Când? - De curând. - Nu mi‑l pot scoate din minte. N‑am să mai pomenesc de el. Dar cred că, Într‑un fel, l‑am asociat cu Ravelstein. Înțelegi, mie nu‑mi era simpatic Grielescu, dar Îl găseam interesant, fapt pentru care În ochii lui Ravelstein apăream ca un renegat, o coadă de topor, socotind totodată că era o atitudine caracteristică pentru mine. A spune că‑l găseam pe Grielescu amuzant Însemna că‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
încă una, ceva mai sus. Dacă n-ar fi fost ochii aceia mari, pe care Samuel nu se mai sătura să-i privească, nasul ar fi arătat urât. Dar așa, în conjuncție cu ei și cu alunițele, era mai degrabă simpatic, șic, o trăsătură aparte de personalitate. Generarea gurii îl excită mai rău ca orice prostituată artificială. Buzele apărură țuguiate, ca și cum cineva le-ar fi dat cu ruj. O singură deschidere se întrevedea la întâlnirea lor: o crevasă rotundă, fină, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
toți, și pentru portar, și-o să-ți rămână să duci și acasă, la care Cornel mi-a atins în glumă umărul cu pumnul, făcându-mă să mă clatin și să-i întorc zâmbetul acela imbecil, echivoc, care înseamnă „da, ești simpatic, râdem de o poantă”, dar și „prost mai ești când nu vezi că de fapt îmi bat joc de tine”. Șeful a terminat de vorbit și a apărut în mijlocul nostru îmbrăcându-și sacoul. Sara a vrut să-l ajute, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe lângă el, William Hague 1 ar fi părut un fel de Stephen Fry1. Totuși, deși îl văzusem de multe ori jucând, în seara aceea nu numai că mă făcuse să mă tăvălesc pe jos de râs, dar îmi devenise și simpatic. Încetasem mai degrabă să-l mai consider neconvingător decât să-l displac. Bună, zise el, salutându-i pe cei din grup cu mișcare a capului. Avea în mână o bucată de foetaj vârfuit cu creveți, din care mușcă cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hugo probabil că o lua în serios fără să facă acest efort, dar, la urma urmelor, acul era mult mai aproape de el decât de mine. —Ben, zisei eu, cu greu. Nu mă așteptam să te găsesc aici. Ben părea la fel de simpatic și de normal ca de obicei. Poate că era din cauza ochelarilor cu rame foarte subțiri și a puloverului bine ales, sau a feței lui pătrate, care-ți dădea încredere, și a danturii lui frumoase, care probabil le dădea foarte multor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o săptămână sau două ca oaspete, dar nici până acum n-ar fi putut spune dacă bărbatul voia cu adevărat ca el să rămână sau să plece. Era acolo, asta era tot ce conta. Era acolo și se arăta amabil, simpatic, purtând chiar o conversație plăcută. Când părintele Carlos se trezea într-o dimineață și hotăra: „Trebuie să plec“, nu făcea nici un singur gest, nu-și schimba expresia, nu rostea nici măcar o frază politicoasă cu care să-l îndemne să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
an. După cum se vede, Guvernul brazilian vrea să fie distruse patruzeci de milioane de hectare pe an. Dar, atunci când Amazonia lor va fi un deșert, generalii ăștia vor fi deja în groapă cu piepții încărcați de medalii... Nu vă sunt simpatici. — Cum să-mi fie, dacă ăsta e exemplul pe care ni-l dau? Ce vor gândi vecinii lor, cei care împart cu ei bazinul amazonian? Majoritatea va urma calea pe care o arată ei și, la capătul unei generații, vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vocea plină de-o falsă curiozitate. — Americanul pe care l-ai scos din apă În dimineața asta. — O, făcu Brunetti, de data aceasta cu o surprindere politicoasă. A venit raportul atât de repede? A fost american, deci? — Nu fă pe simpaticul cu mine, Brunetti, zise Patta furios. N-a venit Încă raportul, dar avea monede americane În buzunar, așa că trebuie să fie american. — Sau un numismat, sugeră Brunetti cu bunăvoință. Urmă o pauză lungă care-i spuse lui Brunetti că vice-questore-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o pauză, căutând parcă ceva mai profund de spus. — Era un individ foarte grijuliu. — Poftim? Întrebă Brunetti, complet pierdut. Grijuliu? Cu ce era grijuliu Foster? — Mă tem că nu Înțeleg. Wolf era bucuros să explice. — Știți, ceea ce voi, italienii, numiți „simpatico“. — O, făcu Brunetti. Ce limbă ciudată vorbeau oamenii aceia! Mai direct, Întrebă: — Vă plăcea de el? Soldatul era evident surprins de Întrebare. — Păi, da, presupun că-mi plăcea. Adică, să zic, nu eram prieteni sau altceva, dar era un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
În schimb, răspunse: — Signora Pizzutti a stat astăzi de vorbă cu mine pe scări. El Îi aruncă o privire nedumerită, apoi se dumiri. — Mama Sarei. Paola Încuviință din cap. — Mama Sarei. — O, Dumnezeule! Nu! — Da, Guido, și e-o fată simpatică. — Raffi are doar șaisprezece ani, Paola. Auzi behăitul din vocea sa, dar nu-l putu Înfrâna. Paola puse mâna pe brațul lui, apoi o duse la gură și, după aceea, izbucni În hohote puternic de râs. — O, Guido, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
George s-au copilărit, jucându-se cu bulgări și au făcut chiar un om de zăpadă destul de mare, în grădină. S-au amuzat când l-au terminat pentru că i-au făcut și o mustață din tăciunii din sobă, arătând tare simpatic. Obiceiurile și tradițiile s-au ținut ca în toți anii; copiii mai mici au venit cu Moș Ajun, steaua, sorcova, cei mari cu capra și plugușorul. Cum se însera, în tot satul se auzeau pocnituri de bice și clinchete de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mâini; îi tremurau mâinile și picioarele. Chiar începuse să bată din picioare ca un copil. - Ajutoooor! Este un pește mare, îl simt, este prea greu pentru mine! Alexandru începu să râdă în hohote, privind la cum se manifestă; era foarte simpatică. Îi venea să o ia în brațe de drag. I-a luat undița din mână, i-a spus să aducă minciogul și să fie atentă când vine cu peștele spre mal, să îl captureze. Ea reuși până la urmă și se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
toată lumea, inclusiv pe cei care v‑ar putea da un sfat În privința asta, a adăugat ea cu diplomație. — Ei, dar să lăsĂm afacerile acum, spuse Priză schimbând tonul. Ce norocos sunt să stau la masă cu două domnișoare atât de simpatice, a spus el zâmbind cu gura până la urechi. Unde mergem ? Îmi venea să sar de gâtul lui Priză și să‑l pup. Nu m‑aș fi așteptat să mi se servească pe tavă cu atâta generozitate niște informații atât de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu cât mai dezgus‑ tătoare ți se pare experiența, cu atât mai autentică va fi ea. Crezi că unei curve reale Îi place burtosul care vine să‑i facă felul ? MĂ enerva la culme faptul că trișa, brunetul ei era simpatic, dar m‑am hotărât să nu mă mai gândesc la asta și să mă concentrez asupra rolului. Chelul avea o logoree garnisită cu multe fumuri și cu o impresie extraordinar de bună despre propria‑i persoană alifi‑ oasă. Tipul avea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
aprinse o altă țigară și Îmi oferi și mie una. — Și, apropo, nu e cerșetor, adăugă el. locuiește chiar acolo, În blocul din fața stației de autobuz. Pentru prima oară mi s-a părut că roibu Ăsta era până la urmă oarecum simpatic. Nu pentru că Îl prinsese pe nebun și nici pentru că rămĂsese cu buza umflată din cauza faptului că nu urma să se lase cu pârnaie, ci cu un banal ospiciu. Nu. m-au emoționat tinerețea și naivitatea lui nemărginită de a fi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
bizar. Când l-am revăzut pe Jean-Claude, peste câteva zile, i-am povestit despre vizita lui roberto și despre norul acela al inimii, care Îl cuprindea și pe el, și pe roberto. la o adică, și pe un francez foarte simpatic care abia sosise la studii și cu care abia schimbasem câteva cuvinte, În bucătĂria comună, dar pe acesta nu l-am mai pomenit : — Nu spuneai tu că iubirea e ca focul ? CĂ, dacă o iei dintr-un loc și o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
perfect engleză. Preda etică socială la Université de montréal și era În special interesată de etica inuiților. De fapt, părea foarte dornică să zboare din colivia ei pentru o doză de adre- nalină arctică. Zaide și Antoin erau un cuplu simpatic de francezi, care Își trăiau viața după modelul nomad, tocând astfel moște- nirea pe care o primiseră de la o mătușă bogată. Tocmai se Întorceau din Brazilia, unde petrecuseră câteva luni În jungla amazoniană. ivan tocmai imigrase În Québec și era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]