5,963 matches
-
ritm, potrivit în vine spre amintirea unei mări fără valuri și a unei mări numai valuri? Niciodată viața nu mi-a părut demnă de a fi trăită. Ea merită uneori prea mult și alteori prea puțin. Insuportabilă în amândouă cazurile. Sinuciderea din dragoste de viață nu e cu nimic mai neîndreptățită decât cea oficială și curentă. Ba e chiar mai naturală... Raiul este o stare de sinucidere continuă, ca și iadul. Între ele se intercalează starea de nesinucidere numită a fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trăită. Ea merită uneori prea mult și alteori prea puțin. Insuportabilă în amândouă cazurile. Sinuciderea din dragoste de viață nu e cu nimic mai neîndreptățită decât cea oficială și curentă. Ba e chiar mai naturală... Raiul este o stare de sinucidere continuă, ca și iadul. Între ele se intercalează starea de nesinucidere numită a fi. Dacă, printr-o concesie cerească, mi-ar fi îngăduit să stau de vorbă cu vreun muritor din alte veacuri, aș alege pe Lazăr cel înviat. El
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
retragere. Nostalgia infinitului, fiind prea vagă, ia formă și contur în dorul de moarte. Căutăm precizie până și în lâncezeala visătoare sau în sfârșeala poetică. Moartea introduce oricum o anumită ordine în infinit. Nu este ea singura lui direcție? Împotriva sinuciderii nu se poate face decât un fel de întîmpinare: nu e firesc să-ți pui capăt zilelor înainte de a-ți fi demonstrat până unde poți merge, până unde te poți împlini! Deși sinucigașii cred în precocitatea lor, ei totuși consumă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de-a fi atins o maturitate efectivă, de a fi copți pentru o stingere voită. Că un om vrea să termine cu viața, este ușor de înțeles. De ce nu-și alege însă culmea, momentul cel mai favorabil al creșterii lui? Sinuciderile sânt oribile chiar prin faptul că nu se fac la timp, că ele întrerup o soartă, în loc s-o încunune. Un sfârșit trebuie grădinărit. Pentru antici, sinuciderea era o pedagogie; sfârșitul încolțea și înflorea în ei. Și când se stingeau
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
De ce nu-și alege însă culmea, momentul cel mai favorabil al creșterii lui? Sinuciderile sânt oribile chiar prin faptul că nu se fac la timp, că ele întrerup o soartă, în loc s-o încunune. Un sfârșit trebuie grădinărit. Pentru antici, sinuciderea era o pedagogie; sfârșitul încolțea și înflorea în ei. Și când se stingeau de bunăvoie, moartea era un sfârșit fără amurg. Modernilor le lipsește cultura lăuntrică a sinuciderii, estetica sfârșitului. Nici unul nu moare cum trebuie și toți se sfârșesc la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o soartă, în loc s-o încunune. Un sfârșit trebuie grădinărit. Pentru antici, sinuciderea era o pedagogie; sfârșitul încolțea și înflorea în ei. Și când se stingeau de bunăvoie, moartea era un sfârșit fără amurg. Modernilor le lipsește cultura lăuntrică a sinuciderii, estetica sfârșitului. Nici unul nu moare cum trebuie și toți se sfârșesc la întîmplare. Neinițiați în sinucidere, niște amărâți ai morții. Dac-ar ști ei să se termine la timp, n-am suferi nici unul de strângerea de inimă la vestea atâtor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sfârșitul încolțea și înflorea în ei. Și când se stingeau de bunăvoie, moartea era un sfârșit fără amurg. Modernilor le lipsește cultura lăuntrică a sinuciderii, estetica sfârșitului. Nici unul nu moare cum trebuie și toți se sfârșesc la întîmplare. Neinițiați în sinucidere, niște amărâți ai morții. Dac-ar ști ei să se termine la timp, n-am suferi nici unul de strângerea de inimă la vestea atâtor și atâtor "acte disperate" și n-am numi "nefericit" un om ce-și sfințește propria împlinire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
suferi nici unul de strângerea de inimă la vestea atâtor și atâtor "acte disperate" și n-am numi "nefericit" un om ce-și sfințește propria împlinire. Lipsa de axă a modernilor nicăieri nu apare mai izbitoare ca în depărtarea lăuntrică de sinuciderea îngrijită și gândită, de sinuciderea ca oroare de ratare, îndobitocire și bătrânețe, de sinuciderea ca omagiu forței, înfloririi și eroismului. De câte ori nu mă ispitesc presimțiri de extaz, de atâtea ori mă simt obiect. Pare că a înghețat lumina pe creier
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
inimă la vestea atâtor și atâtor "acte disperate" și n-am numi "nefericit" un om ce-și sfințește propria împlinire. Lipsa de axă a modernilor nicăieri nu apare mai izbitoare ca în depărtarea lăuntrică de sinuciderea îngrijită și gândită, de sinuciderea ca oroare de ratare, îndobitocire și bătrânețe, de sinuciderea ca omagiu forței, înfloririi și eroismului. De câte ori nu mă ispitesc presimțiri de extaz, de atâtea ori mă simt obiect. Pare că a înghețat lumina pe creier... și timpul s-a năruit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
n-am numi "nefericit" un om ce-și sfințește propria împlinire. Lipsa de axă a modernilor nicăieri nu apare mai izbitoare ca în depărtarea lăuntrică de sinuciderea îngrijită și gândită, de sinuciderea ca oroare de ratare, îndobitocire și bătrânețe, de sinuciderea ca omagiu forței, înfloririi și eroismului. De câte ori nu mă ispitesc presimțiri de extaz, de atâtea ori mă simt obiect. Pare că a înghețat lumina pe creier... și timpul s-a năruit într-o inimă moartă. Privesc pietrele și le invidiez
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
erotice. Dragostea-i un înec, o scufundare în ființă și în neființă. Căci orice voluptate e o împlinire și o stingere. Doar iubind poți bănui cum autodistrugerea este baza rodniciei. Fără femeie - muzică rătăcită-n carne -, viața ar fi o sinucidere automată. Căci într-adevăr, fără ea în ce-am muri? Unde am descoperi stingeri mai aromate, unde am înflori în amurguri și am pâlpâi îngropîndu-ne? Dacă oamenii ar umbla goi, ar câștiga mult mai ușor siguranța fizică a morții. Hainele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mi-au lăsat un dezgust comparabil celui ce urmează despărțirii de un grup de oameni pe care îi urăști sau pe care îi iubești. Ai fost sau n-ai fost strălucitor, admirat sau disprețuit, când te desparți de ei, orice sinucidere e prea dulce. Fiece cuvânt ce l-ai spus parcă a devenit noroi și se ascunde undeva pe fondul izolării tale, ca să te murdărească în fața ta. Vorbele se transformă în otravă și, după ce te-ai spovedit ceasuri și ceasuri, te
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înțelege și te iubește mai mult. O pasiune fără margini te face să regreți că mările au fund, și dorul de scufundare în nemărginit îl stingi în nesfârșitul azurului. Cerul măcar n-are granițe și pare făcut pe măsura verticalei sinucideri. Iubirea-i o ispitire de înec, o tentație de adâncime. Prin aceasta seamănă morții. Așa se explică de ce sentimentul sfârșitului îl au numai naturile erotice. Iubind, scobori până în rădăcinile vieții, până în prospețimea fatală a morții. Nu sânt fulgere ca să te
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu-i temperatura vieții. Se prea poate ca în sine iubirea să conțină un potențial de fericire mai mare decât este înclinată a crede mintea noastră, molipsită de inimă. De unde vin atunci acordurile funebre ale esențialei beții și parfumul de sinucidere al îmbrățișărilor? Arheologia fatală a iubirii scoate la suprafață nu numai durerile clare, actuale, ci și toate nefericirile incomplete, pe care credeam a le fi îngropat pe veci, însîngerările ce le socoteam isprăvite și însetează dorul suferințelor prelungi. Întocmai ca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
O măcelărie extatică, un grohăit de aștri. - Nu știu de ce în iubire am senzații de fost-sfînt.... Iubirea ne arată până unde putem fi bolnavi în cadrul sănătății. Starea amoroasă nu-i o intoxicare organică, ci metafizică. Orice s-ar spune despre sinucidere, nimeni nu-i poate răpi prestigiul absolutului. Căci nu-i ea o moarte care se întrece pe sine? Obosit de individuație, aș vrea să mă odihnesc de mine. Și cum mi-aș prăfui inima în depărtări, ca din urmele de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
supremă în iubire. Și vrând a ne lega de ea prin femeie, nu facem decât s-o întrecem. Iubirea nu încape în viață. Și de aceea, parfumul feminin pare aroma de moarte a unei corole de cimitir. În ce înflorește sinuciderea mai mult ca-n zîmbet? Adâncimea iubirii se măsoară după potențialul de singurătate și care-și află expresia într-o nuanță de fatal, prezentă în gesturi, vorbe și suspine. Înclinația inimii înspre a nu fi acordă dragostei o seriozitate mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a pogorât în carne și ce pierzanie sonoră îmbată fiece celulă, de nimeni nu l-ar mai opri, în avântul de murire? Este atât nedefinibil în acest cuvînt: zădărnicie - parcă mi l-ar fi șoptit Buddha într-un cabaret. O sinucidere face mai mult decât o ne-sinucidere. Sânt unii oameni atât de proști, că de le-ar apărea vreo idee la suprafața creierului ea s-ar sinucide din groaza de singurătate. Precum neurastenia este implicația organică a gustului pentru frumusețe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sonoră îmbată fiece celulă, de nimeni nu l-ar mai opri, în avântul de murire? Este atât nedefinibil în acest cuvînt: zădărnicie - parcă mi l-ar fi șoptit Buddha într-un cabaret. O sinucidere face mai mult decât o ne-sinucidere. Sânt unii oameni atât de proști, că de le-ar apărea vreo idee la suprafața creierului ea s-ar sinucide din groaza de singurătate. Precum neurastenia este implicația organică a gustului pentru frumusețe, așa amețelile traduc înclinarea noastră spre absolut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce ne inspiră o destrămare funebră. Învăluiți în el, neliniștea morții ne cuprinde ca o sevă pornind de departe și ridicîndu-se domol și trist în vlaga trupului. Și cum suspină un trandafir în mâhnirea noastră, înnobilînd-o! Sau parfumuri încărcate de sinucidere, plutind vast și tulbure spre inimi apuse! Chiar dacă știi de când melancolia te-a dezbinat de fire, îți pare totuși că te-a însoțit dintotdeauna, că te-ai născut cu ea și poate chiar din ea. Mort fiind, te-ar supraviețui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce mare și sub ce uscat? Ah! totul a murit, în frunte cu moartea! - Universul? Parcă zăresc năluci din fundul unei măsele stricate... Un vampir - sugîndu-mi ultima picătură de sânge și-ncepînd apoi să cânte trist... Totul trebuie reformat - până și sinuciderea... Oamenii îți cer o meserie. - Ca și cum faptul de-a trăi n-ar fi una - și încă cea mai grea! Sânt un Iov fără prieteni, fără Dumnezeu și fără lepră. Numai mărindu-ți nefericirea, prin gând și faptă, poți găsi în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
femeilor triste - și care n-ar trebui deschiși decât la Judecata de Apoi... Viața, neridicată la rangul de vis, seamănă unui Apocalips al prostiei și al vulgarității. Cine-ar suporta-o, fără coeficientul ei de irealitate? Gândurile aromate de noblețea sinuciderii... Parc-am înghițit otravă din mâna unei sfinte. Sau am sorbit păcatul din gura unanimă a unei femei pierdute. Unde sînteți, boli ascunse, de nu urcați, fatale și necruțătoare, spre un sânge dornic de spaimă și de nimicire? Tot ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
realizat în măsura în care creația omenească, născută din chinul iubirii, ne apropie de o treaptă divină. Fericirea n-are virtuți istorice. - Dumnezeu este mai mic de fiece dată [cînd] un bărbat nu descoperă Absolutul în dragoste sau îl descoperă în decepție. Actul sinuciderii este înspăimîntător de mare. Dar parcă e mai copleșitor să te sinucizi în fiecare zi... Boala unui om se măsoară după frecvența cuvântului "viață" în vocabularul său. Fontenelle, aproape centenar, spunea medicului său: Je ne me sens autre chose qu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu fac decât s-o mărească. Vrând a ne îndepărta de noi înșine prin dragoste, beție sau credință, nu reușim decât a ne adânci identitatea. Ești mai mult tu însuți în preajma femeii, a băuturii sau a lui Dumnezeu. Până și sinuciderea nu-i decât un omagiu negativ ce ni-l aducem nouă. Fiorul ce ne dezvăluie că spiritul a rămas clar și neatins, dar că sângele și carnea și-au pierdut mințile... Sau că oasele și-au pierdut capul, când rațiunea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
durere. Parcurile sânt deșerturi pozitive. Când nu mai ești acordat lumii nici prin gând și nici prin inimă, trebuie să alergi încontinuu, pentru ca în ritmul pașilor să te ocolești și să uiți alcătuirea lacrimală a firii. Altcum, redevii grădinar al sinuciderii... Nebunia-i o prăbușire a eului în eu, o exasperare a identității. Pierzîndu-ți mințile, nimic nu te mai poate opri să fii nelimitat tu însuți. Boala: stadiu liric al materiei. Sau poate și mai mult: materie lirică. Nu explici un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
om și acuma nu mai sânt Când în tine nu mai e nimeni, nici chiar Diogene, și ești vacant până și de vid și urechile nu-ți mai țiuie de neant... Romantismul german - sau vremea în care nemții cunoșteau genialitatea sinuciderii... Când te apropii de Dumnezeu prin răutate și de viață prin umbre, la ce poți ajunge dacă nu la o mistică negativă și la o filozofie nocturnă? Crezi fără să crezi și trăiești fără să trăiești... Paradoxul îl rezolvi într-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]