2,635 matches
-
minuțiozitate, pentru a nu rămâne nimic neîndeplinit, neprevăzut, nehotărât, În urma mea. Și cum vreau să cred că voi avea mintea Întreagă În pragul marelui meu drum, când ultimul cuvânt pe care sper că Îl voi putea rosti, cu o adâncă smerenie, va fi mulțumesc. Să-ți fie sfârșitul binecuvântat și nu mă uita”. Aici se Încheie corespondența lui G. D. către cel mai apropiat prieten al său, În care Îi relatează intenția, pregătirea și actul morții. Această corespondență este urmată de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tratat indian ori culegere conținând proză aforistică, reguli de ritual, de morală, de filosofie sau referitoare la viața zilnică), cartea sublimează o întreagă filosofie asupra existenței ca pe-trecere inițiatică, accentuând necesitatea asumării unui cod atitudinal în care să primeze smerenia și asceza. Proiectate astfel, Sutrele muțeniei formează o carte a ființei în căutarea Ființei: "!pudoarea nărilor,/ pudoarea mâinilor,/ parfumul Domnului închid:/ Te miros cu mirosul câinilor,/ Ție mă-nchin/ cu mâinile,/ precum înalț un zid!"(Sutra VI). Proces torturant nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de vie!/ De atunci îmi doresc simplitatea,/ bucuria de a trăi./ În numele ei, am ucis." Hipertrofia eului convins de propriile forțe, egolatria unora dintre actanții din volumul anterior al autoarei este substituită, în cartea de față, de un fel de smerenie în sens creștin: măștile mitologice pentru care optează Carmelia Leonte nu se sfiesc a sancționa ineficiența zeilor iubitori de spectacol grotesc și de moarte, a mărturisi necesitatea monoteismului salvator (fericirea e legată, pentru Iphigenia, de "Dumnezeul grecilor", care-i susură
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Stavroghin și Mâșkin/ în lume, nimeni nu s-a născut/ noi, infirmi, avem cartea în brațe/ și murdărim paginile/ cu lacrimile noastre// hai, cântă-mi cântecul acela vechi/ să uit slăbiciunea mea,/ să uit gropile în care/ am intrat cu smerenie/ ca-n sfinte mănăstiri!// cântă-mi cântecul acela vechi/ să uit fărădelegile mele,/ să uit odată pentru totdeauna/ că nu m-am născut!" (Nimic mai înalt sub soare). În tot ansamblul ei, poezia lui Dorin Popa este totuși o confesiune
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
altfel tip de analiză. Nu-i același lucru, iar dacă m-am descurcat e mai degrabă fiindc-am fost limbut decât c-aș fi avut cu adevărat ceva de propus. A fost, fie spus în trecere, o frumoasă lecție de smerenie. Ea m-a învățat, și încerc s-o urmez, că, atunci când nu știi ce să răspunzi la o întrebare, e mai bine să spui "nu știu", fie și în fața milioanelor de telespectatori ai unui jurnal televizat. De atunci, asta-i
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
îmi dai otravă, nu mă sfârșesc? ... Și dacă voi ne asupriți, noi să nu ne răzbunăm? ... Dacă suntem la fel cu voi, în toate celelalte, vă vom semăna și întru aceasta! Dacă un evreu asuprește pe un creștin, care este smerenia creștinului? Răzbunarea! Dacă un creștin asuprește pe un evreu, care va fi răbdarea evreului, după câte a văzut, la voi, creștinii? Răzbunarea, vezi bine! Neomenia pe care mi-o predici, voi face-o faptă și, ar fi rău, da n-
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de științe naturale, ca să nu mai vorbim despre gândirea încâlcită din alte domenii. Este adevărat că, începând cu Gödel, certitudinea absolută a fost subminată, iar asaltul mult mai banal al demonstrațiilor pe computer, cu lungimi interminabile, a indus o anumită smerenie. În ciuda acestui lucru, demonstrația își păstrează rolul primordial în matematică, și o lacună serioasă în argumentație va face ca lucrarea voastră să fie respinsă. Și totuși, e o greșeală să identifici cercetarea în matematică cu un proces de producere a
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
în ceea ce are particular, o râvnă a „țintelor mari”. Meditația afirmă, pe tipare romantice, orgoliul spiritului și aspirația înălțării la „lumea ideală” (Destinul, O, noi, stăpâni vremelnici). Tumultul căutării dumnezeirii și iubirea domină „nemilostivul amar” al existenței (Învingătoare), iar înfiorarea, smerenia sunt mereu concurate de un conceptualism locvace. Iubirea de țară e un motiv omniprezent, pasajelor în lamento, ce-l amintesc pe O. Goga, alăturându-li-se, în Lacrimi și clocot, chemarea vibrantă la luptă, în tonul eroic care îi este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
sale și care astăzi nu mai interesează pe nimeni (excepție fac autorii cărții), Paulescu rămâne cea mai luminoasă personalitate a științei în toate ipostazele sale. El se alătură astfel marilor personalități ale științei, pe care el însuși le venera cu smerenia gânditorului de substanță, intrând cu fruntea sus în rândurile lor. Din această perspectivă, unde se plasează grupul din Toronto care, după „ realizarea lor’ răsplătită cu atâtea onoruri, nu a mai produs nimic în plan științific? Mai mult, unde se plasează
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a prisosi cuiva din avuțiile sale este viața sa’’. „Nu adunați comori pe pământ ci adunați comori în cer’. „Că unde este comoara voastră este și inima voastră". În aceeași manieră abordează și trufia, adică patima de dominație, opunându-i smerenia, elocventă fiind aici pilda cu pruncul: „De nu vă veți întoarce și să vă faceți ca pruncul acesta nu veți intra întru împărăția cerurilor’ și, mai departe, „Ci, carele dintre voi va vrea să fie mai mare să fie ca
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sens, spălatul picioarelor și îndemnul ca ucenicii săi să procedeze la fel: „De știți toate acestea, fericiți sunteți de le veți face". De la un capăt la altul evangheliile prezintă viața pământeană a lui Hristos ca pe un exemplu sublim de smerenie: „Mergeți și învățați toate neamurile și învățați pre oameni să păzească toate câte am poruncit vouă’’ sunt învățături prin care Hristos consacră apostolii ca învățători ai omenirii, întemeind o adevărată școală cu 12 dascăli cu menirea de a învăța toată
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
asupra averilor mănăstirești și domeniilor episcopale, de aici și succesul pe care reforma la avut în rândul acestora. Viciul de dominație. Orgoliului și trufiei, cu corolarul lor tirania, aspecte ale viciului de dominație cărora Biserica Creștină le opune umilința și smerenia, reformatorii nu numai că nu le găsește un remediu, ba din contra le încurajează. Însăși evoluția concepției lui Luther demonstrează acest lucru. Începe prin a face diferența între „Papa rău informat și Papa mai bine informat” speculând situația incertă în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pentru patria și Imperatul lor" (pp. 102-103). Codexul datoriilor cetățenești cuprinde o serie de obligații, toate avându-l ca obiect de referință pe împărat: i) în primul rând, cetățenilor li se solicită respectul ceremonios, supunerea temătoare și închinarea plină de smerenie și umilință față de "capul țării, unsul lui Dumnezeu și mai marele popoarelor" (p. 103); ei trebuie să onoreze pe împărat mai presus decât toți ce sunt pe pământ, întrucât împăratul dispune de dreptul divin; ii) în al doilea rând, cetățenii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
patrie". Iar în Moldova, într-un document emis în același an, scopul educației a fost trasat de autoritățile statale ca rezidând în modelarea de "creștini evlavioși, credincioși cetățeni și patriei folositori" (cf. Murgescu, 1999, p. 40). Îmbinarea între morala creștină, smerenia față de autorități și amorul civic față de instituțiile și legile patriei oferă notele forte ale patriotismului civic care încă, cel puțin la nivelul literaturii didactice, nu a dobândit valențe naționaliste. 3.1.4. Memorii colective: gestiuni separate ale trecutului Concepția prevalentă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
autorizată de logica principiilor politice, este necesitatea doctrinară a antipatriotismului socialist. Personaj controversat până la extrem, provocateur prin vocație și demagog exersat în artificii retorice, Hervé și-a asigurat notorietatea publică printr-un gest profanator care a oripilat sentimentele pătrunse de smerenie ale patrioților francezi: a arborat drapelul național - tricolorul - într-un morman de bălegar. Scrierile sale violente la adresa autoritățile publice ale celei de-a Treia Republici Franceze i-au atras condamnarea penală și încarcerarea (1910). Experiența carcerală pare să fi prilejuit
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
momentul apoteotic al acestui crescendo al patosului național se împlinește în sanctificarea trecutului și canonizarea protagoniștilor săi umani. În mod tradițional, atitudinea generală a societăților față de propriul lor trecut se înscrie pe linia reverențiozității, a unei raportări pioase, plină de smerenie, față de un trecut memorializat într-un registru sacrosanct. Cazul românesc nu face excepție. Dimpotrivă, ilustrative în acest sens sunt exemplele lui Ștefan cel Mare și Constantin Brâncoveanu, ambii proslăviți ca sfinți de către Biserica Ortodoxă Română în 1992. Privită în durata
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
53). 33 fi cicăleala, cearta, pălăvrăgeala, cleveteala erau mereu dur criticate.” 61 Putem aduce din nou în discuție cele două arhetipuri biblice, dihotomice: Eva, simbol al vorbirii, care a dus la căderea întregii omeniri, și Fecioara Maria, reliefând tăcerea, supunerea, smerenia. Păcatul originar a fost interpretat diferit, perceput ca rod al mândriei, al nesupunerii, al lăcomiei, al poftei carnale sau al vorbirii. Unul dintre pelerinii lui Chaucer, duhovnicul de maici, o condamnă pe Eva pentru cuvintele rostite: „Rău pați dacă te
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
iar din bărbat victima căderii. și angelica eroină chauceriană Constanța pune căderea omenirii pe seama intervenției feminine: „știut e că ispita femeiască/ L-a osândit pe om odinioară”63. Spre deosebire de Eva, care propovăduiește nesupunerea în fața poruncii divine, Fecioara Maria acceptă cu smerenie rolul pe care i-l conferă Dumnezeu. Eva uzurpă cuvintele și puterea, Fecioara Maria se supune voinței și poruncii divinității.64 „Fecioara Maria devine un model pentru toate femeile deoarece vocea ei s-a făcut auzită atât de puțin, Sfânta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
toate calitățile posibile și arătând o nesinceră evlavie și o modestie exagerată. Urmarea nu este greu de anticipat: murind, Ciapelletto este considerat sfânt, venerat ca atare, ba mai mult, aduce și vindecări asupra celor care i s-au închinat cu smerenie. Povestirea aceasta dezvăluie inocența unui univers în care aparențele trec deseori drept esență, în care credulitatea guvernează, căci se doresc cu orice preț minuni și dovezi ale prezenței divine în viața celor umili. Este o lume încă 520 Ibidem, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
bărbie,/ Un bold sengroșa cu-o gămălie/ Din aur, înnodat cu funta deasă.” 554 Se comportă liber și desconsideră public porunci augustiniene precum interdicția de a sta prea mult în mijlocul mirenilor. Nimic din înfățișarea lui nu trădează abstinență, post, rugăciune, smerenie („Era acel călugăr om frumos/ și nu pierit la chip ca o stafie”555), ci, dimpotrivă, plăcerea, îndestularea, veselia („Era plinuț la trup, ca un clondir/ Ochi înfocați și jucăuși, măi-măi”556), are ceva din statura și comportamentul unui nobil
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a eului spiritual .......................................................... 161 Sănătate și boală. Somă și psihic. Alienarea condiției umane (depresia, anxietatea - aspecte ale depersonalizării).................................................................................................... 166 Egocentrismul psihologic, orgoliul, invidia, egoismul moral - alteritatea, altruismul, spiritul empatic .............................................................................................................. 170 Responsabilitate, seriozitate, simț al datoriei - iresponsabilitate, superficialitate .............. 179 Recunoaștere, remușcare, smerenie, căință („lacrimi” ale eului moral) ..................... 182 Păcatul, pedeapsa și iertarea .................................................................................. 186 Conformism, oportunism atitudinal .................................................................... 189 Respectul față de sine Însuși - deprecierea de sine, culpabilitatea, umilința ................. 190 Recunoștință - nerecunoștință, ingratitudine .................................................. 194 Sentimentul libertății umane ........................................................................................ 195 Autocontrolul conduitei: răbdarea, amînarea, renunțarea - exces ale
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
conștiinței proprii. * „Un lucru serios e o adevărată bucurie.” (L.A. Seneca) Pentru că „lucrul serios” cuprinde În el o frumusețe morală: cea a temeiniciei sau a conștiinciozității, derivate dintr-un respect față de sine al celui care l-a realizat. Recunoaștere, remușcare, smerenie, căință („lacrimi”ale eului moral) „Cea mai mare rușine e cea pe care n-o vede nimeni: rușinea ta de tine Însuți.” (N. Iorga) Este știut că de tine Însuți nu te poți ascunde: mai devreme sau mai tîrziu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
caută aprobarea lui Dumnezeu se umilește din ce În ce mai mult Înaintea oamenilor, dar devine din ce În ce mai puternic și În cele din urmă ajunge să poată face orice.” (Lao Tzi) La rîndul său, Lev Tolstoi apreciază că Întreaga putere spirituală a omului rezultă din smerenie: „Smerenia e temeiul tuturor, al virtuții și al rațiunii. Nu există nimic mai de folos pentru suflet decît amintirea faptului că ești o gînganie neînsemnată În timp și spațiu, a cărei forță stă doar În Înțelegerea acestei lipse de importanță
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
aprobarea lui Dumnezeu se umilește din ce În ce mai mult Înaintea oamenilor, dar devine din ce În ce mai puternic și În cele din urmă ajunge să poată face orice.” (Lao Tzi) La rîndul său, Lev Tolstoi apreciază că Întreaga putere spirituală a omului rezultă din smerenie: „Smerenia e temeiul tuturor, al virtuții și al rațiunii. Nu există nimic mai de folos pentru suflet decît amintirea faptului că ești o gînganie neînsemnată În timp și spațiu, a cărei forță stă doar În Înțelegerea acestei lipse de importanță”. Viața
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
public, alții În singurătate; unii Își trăiesc viața pur și simplu, alți se pregătesc continuu pentru a-i aduce noi sacrificii de orgoliu și de voință; unii realizează sentimentul demnității personale ca mărire de sine, alții Îl trăiesc În zbuciumul smereniei și al căinței. Toate aceste tipuri de atitudini, a căror exemplificare ar putea continua, nu sînt decît niveluri ale Înțelegerii propriei spiritualități, pe care - așa cum am văzut - unii o Închid În forme de egoism, trăind doar În iubirea de sine
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]