2,620 matches
-
cu defecte, dar și pingelind cu plăcere pantofii mai uzați, mai obosiți ai românilor de passage care fac apel la serviciile sale. Nu le-a luat niciodată nici un ban, are o vorbă bună pentru fiecare, posedă un autentic duh al smereniei. Înconjurat tot timpul de resturi de piele, aracet uscat și capete de ață de cizmărie, este stăpânul unei existențe minunate, fără stresul zilnic al locuitorilor acestui oraș atât de bogat. Sub îndrumarea sa atentă, am reușit să-mi repar geanta
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
s-a văzut de Însuși Bunul Dumnezeu cu darurile Lui cele mai de preț. Astăzi, prin fiii săi ridicați de aci și duși pretutindeni, numele satului nostru este recunoscut pe toate tărâmurile acestui pământ creat de El. Ceea ce cu cuvenită smerenie ne vom învrednici a arăta mai departe în povestea noastră la care iată, am purces s-o depănăm CAPITOLUL II Așezare Motto: Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai....... (Miorița, baladă în varianta culeasă de Vasile Alecsandri
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fel de pocăință pe care îl făcuseră sfinții, își propunea să facă și el același lucru sau chiar mai mult1 și în aceste gânduri își afla toată consolarea, fără a privi încă la vreun lucru lăuntric, neștiind ce este nici smerenia, nici dragostea, nici răbdarea și nici discernământul pentru a cântări și chibzui aceste virtuți. Singura lui dorință era aceea de a înfăptui lucruri mărețe deoarece și sfinții făcuseră la fel pentru slava lui Dumnezeu 2, fără a ține seama de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
evlavie foarte limpede, strălucitoare și călduroasă, spre marea îndestulare a sufletului, precum și multă mulțumire șsimțindț la rugăciunea pregătitoare și în capelă. La îmbrăcarea veșmintelor, noi mișcări, devenind până la sfârșit din ce în ce mai mari, și cu belșug de lacrimi, arătându-mi-se o smerenie foarte mare, ca să nu mai privesc la cer și, cu cât voiam să privesc mai puțin spre înalt și să mă smeresc și să mă cobor, simțeam cu atât mai multă savoare și vizitare spirituală. O dată începută liturghia și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a lungul întregii liturghii, o mulțime de lacrimi, evlavia și lacrimile sfârșind când la una, când la alta dintre Persoane, fără vreo viziune limpede sau distinctă. M-am rugat în odaie, înainte de liturghie, să mi se dea supunere, respect și smerenie; cât despre vizite și lacrimi, acestea să nu mi se dea, dacă ar fi fost spre o slujire la fel de mare a Maiestății Sale dumnezeiești sau ca să mă bucur de harurile și vizitele Sale cu limpezime, dezinteresat; și astfel, în continuare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
revărsare de cunoaștere, vizitare și savoare spirituală, cum am mai zis, cu lacrimi necontenite, pierzându-mi graiul, încât mi se părea că în fiecare cuvânt Îl chemam pe Dumnezeu, Dominus 1 etc.; eram atât de pătruns, cu o supunere și smerenie respectuoase nemaipomenite, încât mi se părea că șlucrul acestaț nu se poate spune în cuvinte. A LUI ISUS 2. a- l d-1 Marți ș18 martieț - În timpul liturghiei, lacrimi; înainte și după, nu fără ele, totul sfârșind în supunere și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
14. a. l d. Duminică ș30 martieț - Înainte de liturghie, în odaie, Viziune în capelă și în timp ce mă pregăteam, multe lacrimi; în timpul liturghiei, belșug șde lacrimiț, continuând tot timpul ei; iar după, foarte puternice. În acest răstimp mi se părea că smerenia, respectul și supunerea nu trebuia să fie cu teamă, ci cu iubire, și aceasta mi se înrădăcina în suflet într-atât încât nu puteam decât să spun: „Dă-mi smerenie iubitoare, tot la fel și respect, și supunere”; rostind aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
după, foarte puternice. În acest răstimp mi se părea că smerenia, respectul și supunerea nu trebuia să fie cu teamă, ci cu iubire, și aceasta mi se înrădăcina în suflet într-atât încât nu puteam decât să spun: „Dă-mi smerenie iubitoare, tot la fel și respect, și supunere”; rostind aceste cuvinte am primit noi vizite. Tot la fel, îndepărtând lacrimile pentru a ține seama de această smerenie iubitoare etc. Apoi, în timpul zilei, m-am bucurat mult amintindu-mi de acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
înrădăcina în suflet într-atât încât nu puteam decât să spun: „Dă-mi smerenie iubitoare, tot la fel și respect, și supunere”; rostind aceste cuvinte am primit noi vizite. Tot la fel, îndepărtând lacrimile pentru a ține seama de această smerenie iubitoare etc. Apoi, în timpul zilei, m-am bucurat mult amintindu-mi de acestea, părându-mi-se că nu mă voi opri la aceasta, ci că va fi la fel cu creaturile, și anume, smerenie iubitoare etc.; în afară de atunci când ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pentru a ține seama de această smerenie iubitoare etc. Apoi, în timpul zilei, m-am bucurat mult amintindu-mi de acestea, părându-mi-se că nu mă voi opri la aceasta, ci că va fi la fel cu creaturile, și anume, smerenie iubitoare etc.; în afară de atunci când ar fi spre cinstea lui Dumnezeu, Domnul nostru, ca în această evanghelie, care zice: Similis ero vobis, mendax 1. În aceste răstimpuri, șam avutț de mai multe ori o viziune a ființei dumnezeiești sub formă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
În timpul liturghiei și după ea, lacrimi, sfârșind în respect iubitor etc.; din când în când gândeam că nu se datorau puterilor mele nici iubirea, nici respectul etc. A ZILEI 16. l. Marți ș1 aprilieț - În timpul liturghiei, multe lacrimi, sfârșind în smerenie iubitoare etc., părându-mi-se că pentru a o afla în Sfânta Jertfă, trebuia ca de-a lungul întregii zile să trag folos din aceasta 2, fără a mă îndrepta spre altceva. A ZILEI 17. a. l. Miercuri ș2 aprilieț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de deformare e și aici prezent în sensul epurării operei de reziduurile sale de caragialism, de neaoșism. În aceeași categorie se află cei care rea- lizează o îmblânzire a caragialismului, precum Nicolae Steinhardt, care-l îmbracă în haine creștin-ortodoxe, descoperind smerenia, iubirea aproapelui ca fruct al dialogului și reconcilierii și mode- rația ca rezultată în compromisul salvator. Al patrulea tip de utilizator este dat de cei care doresc să ne vindece de Caragiale, sau mai precis, de caragialism ca exces, de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
flori plauzibile, dacă aș fi atât de neglijent Încât să sparg tăcerea memoriei pure, pe care (poate doar cu excepția unui țiuit Întâmplător În urechi datorat tensiunii arteriale a sângelui meu obosit) n-am tulburat-o și am ascultat-o cu smerenie Încă de la Început. Ceea ce Îmi amintesc cu adevărat din acest model floral neutru este inteligenta sa conexiune tematică cu grădini și parcuri de peste Ocean; căci dintr-odată, atunci când am ajuns la capătul potecii, tu și cu mine am văzut ceva
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
glas. Nu! Nu poți să-i faci una ca aiasta, intervine Alexa înfiorat. Ne pedepsește Dumnezău... N-ați aflat?! bocește Isaia, perfid, îndurerat. Sărmanul boier Alexa... I-a și înmugurit salcia. Fie-i țărâna ușoară, își face el cruce, cu smerenie. Ar trebui să-mi săruți mâinile! le spune apoi brusc pe un ton sever. Nici nu se va lumina de ziuă și Cârpă aista va fi la picioarele lui Vodă: "Iertare Măria ta! Nu eu! Ei! Ei!..." Alexa se pleacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în genunchi, cu ochii, cu brațele implorând Cerul. "Doamne!! Aruncă-i în întunericul unde-i plânsul și scrâșnirea dinților! Trâmbițele înfricoșatei Judecăți de Apoi!!..." Ia, hușuiți pe Habacuc aista, că-mi sparie oștirea cu Apocalipsa lui! Șendrea se apleacă cu smerenie înaintea Sfântului: Binecuvântează părințele... și îl ia de braț și-l duce pe sus. Aleluia! Aleluia!... Sfântul se zbate, strigă: Piei Satana!!! Piei!!! Satana!!! Satana!!! E dus cu anasâna și strigătele lui se aud de departe: Satana! Satana!... Strigătele Sfântului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
iar mie îmi este greu să rămân, un ceas-două, în genunchi!? Argumentul (în primul rând, de bun simț) era strivitor. Din acea clipă nu m-am mai lamentat și mi-am continuat în tăcere, cum am putut, dificilul exercițiu al smereniei religioase. Exprimându-se cu un remarcabil laconism, în cuvinte simple și puține, pedagogia paternă a atins, în acea seară, într-un moment de inspirație, punctul ei cel mai înalt. O lecție pe care n-am uitat-o niciodată*. * Adorm cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu riscul de a supăra sensibilitățile pudibonde): „Când o să-mi pun dinți noi, o să te pup în c...”. Cu alte cuvinte, numai după ce își va repara dantura, își va lua îngăduința să...! Niciodată, cred, gentilețea n-a fost mai subtilă, smerenia laică mai plină de harul micșorării! S-ar putea vorbi, în acest caz, de chenoza marelui poet, a spiritului marii poezii. * Princiar se comporta, în orice caz. Nichita în ipostaza de amfitrion. Într-o seară, intrând în restaurantul „Budapesta” împreună cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
foști prieteni au jucat o adevărată scenă gogoliană. Noi plecam, după terminarea programului, Nichita venea, convocat la o importantă ședință de partid. Numai că nu știa unde e camera în care trebuia să ajungă (biroul redactorului-șef, probabil). Cu o smerenie bătrânească, vorbind aproape în șoaptă, Lucian Raicu s-a oferit să-i arate drumul și, luându-l de braț pe Nichita, care cu smerenie bătrânească și vorbind de asemenea în șoaptă își tot exprima gratitudinea, au făcut împreună câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu știa unde e camera în care trebuia să ajungă (biroul redactorului-șef, probabil). Cu o smerenie bătrânească, vorbind aproape în șoaptă, Lucian Raicu s-a oferit să-i arate drumul și, luându-l de braț pe Nichita, care cu smerenie bătrânească și vorbind de asemenea în șoaptă își tot exprima gratitudinea, au făcut împreună câțiva pași. Până ce ghidul benevol s-a asigurat că oaspetele redacției noastre nu mai putea să se rătăcească. După care, cei doi s-au despărțit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un vechi aparat de radio, vestea cea mare. Care însă nu vine... Nivelul apelor crește și într-o noapte eroul se trezește din somn simțind cum întreaga casă, smulsă de puhoaie din temelii, se leagănă ca o barcă (arcă). În smerenia insignifianței sale fusese ales să fie un al doilea Noe. * Ciudatul V.M. pretinde că a inventat o nouă specie de proză, „pentru mileniul trei”, cum se zice acum, pentru cetățeanul turmentat de audio-vizual și de calculatoare, fără timp de lectură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Bine și frumos! Că Bunul Dumnezeu a fost cu mine și nimic nu mi-a lipsit. Și sunt foarte mulțumită de călătorie”. Cazarea Părintele Ieronim s-a bucurat mult de frumoasă mea călătorie. Când vorbea răspândea multă iubire duhovniceasca, multă smerenie și arată mult respect pentru semeni. Nu degeaba l-a pus Biserică să reprezinte România. E vrednic și merită. Apoi am dat darurile pe care le-am dus și o modestă suma de bani (dolari). S-a bucurat pentru toate
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Hristos Este de necrezut! E îngrozitor de nedrept. Dacă ați putea vedea icoana cu Mântuitorul legat de mâini în fața judecătorului Pilat, cât de smerit și blând și ce ochi duioși are, ce Față senina și plină de lumină, câtă Iubire și smerenie răspândește, v-ar uimi. Catolicii au făcut și în această curte o biserică. Este de o mare valoare. În biserică, pe pereți sunt icoane mari, de mărimea unui stat de om. Sunt făcute din ghips, cred. Ele ne înfățișează judecată
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
șoptește mândrie, zgârcenie și să judecăm pe alții. Or, Sf. Ioan Iacob Românul prin viața lui aspră, prin suferință să, a trăit și răutatea lumii pe care a simțit-o cu multă durere. El a semănat numai dragoste, bunătate, blândețe, smerenie, milostenie și credința. Să citiți cărți scrise de el și veți vedea ce roade vrednice veți culege. Când o să citiți din rândurile sale să vă puneți în locul lui ca să înțelegeți ce-i suferință și ce reprezintă Dragostea și Milă. Nu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
trei călugări. Sunt râvnitori la rugăciune și milostenie. Sunt foarte ospitalieri deși sunt foarte săraci. Te miri cum trăiesc. Cu cuvântul lui Dumnezeu cred. Asta-i ține cu suflare, că-s piele și os. Dar sunt sfinți după comportamentul și smerenia lor. Mare bucurie au când vine vreun pelerin la ei și le mulțumește pentru vizita. Se roagă pentru noi toți. Să știți că Sf. Ioan Iacob Românul face minuni. Multă lume care era la moaștele sfanțului mi-a zis. Dar
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
iartămă și dă-mi lacrimi pe masura păcatelor mele să le plâng cât trăiesc. Să-mi spăl nevrednicia mea și să-mi curățesc haină sufletului pe care am pătat-o cu multe feluri de păcate. Nu mă lipsi nici de smerenie, de care am atâta nevoie ca să mă pot mântui. Te rog, nu Te scârbi de mine, și-mi iartă toate câte am greșit. Îmi înmulțește credință și o întărește să am râvna către toate cele bune și plăcute Ție. Pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]