12,660 matches
-
Profesor de sociologia literaturii la Facultatea de Sociologie a Universității din București, va fi și profesor de culturi comparate (1993-1998) și șef de catedră (1997-1998) la Facultatea de Științele Comunicării a Institutului Național de Informații, apoi profesor la Catedra de sociologie și literatura română a Universității „Spiru Haret” din București. În 2000 este ales senator din partea Partidului România Mare și secretar al Biroului Permanent al Senatului. Debutează la „Contemporanul” în 1962 cu cronici de film, și editorial cu volumul Campanii, apărut
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
protocronismului autohton, transformat în teză ideologică. U. este un critic literar care aspiră să impună demersului său alte mize decât cele convenționale. Modelele sunt G. Ibrăileanu și G. Călinescu, care au înțeles critica în sensul unei colaborări interdisciplinare - istorie, estetică, sociologie și antropologie -, fără fetișizări de metodă. De altfel, Campanii, primul său volum, este expresia dilemei anilor ’70: a fi sau a nu fi călinescian, o carte interesată de istoria ideilor, de promovare a unei modalități istorice legate de marea tradiție
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
Este originală viziunea filologico-istorică asupra manipulării imaginii lui Vlad Țepeș în lumea germanică - și mai târziu în tot Occidentul - prin versiunea Dracula, într-o lucrare de imagologie: Răstălmăcirea lui Țepeș (1992). Micromonografia Panait Istrati și Kominternul (1994) abordează, cu instrumentele sociologiei literare, o miză interzisă anterior: cauza „morții civile” a lui Panait Istrati, dictată de Komintern. „Adio, domnule Maiorescu!” (1995), la origine lucrare de doctorat, urmărește posteritatea criticii lui C. Dobrogeanu-Gherea și îmbrățișează ideea diametral opusă teoriei oficiale din anii dogmatismului
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
ocupă un post de sociolog la Centrul Județean al Creației Populare Cluj; este și corespondent local pentru publicațiile bucureștene „Expres magazin” și „Evenimentul zilei” (1991-1992), redactor și redactor-șef adjunct la cotidianul „Tribuna Ardealului” (1993-1994). Ulterior intră în Catedra de sociologie a Facultății de Sociologie și Asistență Socială a Universității „Babeș-Bolyai”, avansând până la gradul de profesor. Debutează la „Tribuna” în 1971, iar editorial cu lucrarea Onisifor Ghibu, educator și memorialist, apărută în 1983. Mai colaborează la „Steaua”, „Familia”, „Telegraful român”, „Cercetări
VEDINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
sociolog la Centrul Județean al Creației Populare Cluj; este și corespondent local pentru publicațiile bucureștene „Expres magazin” și „Evenimentul zilei” (1991-1992), redactor și redactor-șef adjunct la cotidianul „Tribuna Ardealului” (1993-1994). Ulterior intră în Catedra de sociologie a Facultății de Sociologie și Asistență Socială a Universității „Babeș-Bolyai”, avansând până la gradul de profesor. Debutează la „Tribuna” în 1971, iar editorial cu lucrarea Onisifor Ghibu, educator și memorialist, apărută în 1983. Mai colaborează la „Steaua”, „Familia”, „Telegraful român”, „Cercetări de lingvistică”, „Studia Universitatis
VEDINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
de profesor. Debutează la „Tribuna” în 1971, iar editorial cu lucrarea Onisifor Ghibu, educator și memorialist, apărută în 1983. Mai colaborează la „Steaua”, „Familia”, „Telegraful român”, „Cercetări de lingvistică”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»” (e secretar de redacție din 2000), „Cercetări sociale”, „Sociologie românească”, „Caiete silvane” (Zalău), „România literară”, „Făclia” (Cluj-Napoca), „Sălajul”, „Piața literară”, „Datina” (Constanța) ș.a. În stil eseistic, chiar de popularizare, folosind însă cu rigoare izvoarele, V. alcătuiește câteva biografii ale unor personalități. Începutul îl face cu o contribuție privitoare la
VEDINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
argumentează coerența spirituală a universului arhaic. SCRIERI: Onisifor Ghibu, educator și memorialist, Cluj-Napoca, 1983; Coresi, București, 1985; Timotei Cipariu. Arhetipuri ale permanenței românești (în colaborare cu Valeriu Nițu), Cluj-Napoca, 1988; Sistemul culturii țărănești, pref. Petru Poantă, Cluj-Napoca, 2000; Introducere în sociologia rurală, Iași, 2001. Ediții: I.L. Caragiale, Politice, introd. V. Fanache, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Eugen Evu, „Onisifor Ghibu, educator și memorialist”, „Drumul socialismului”, 1984, 8 142; Nae Antonescu, „Coresi”, „Pagini sătmărene”, 1986, 2; Aureliu Goci, „Coresi”, RL, 1986, 23; Petru
VEDINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
profesoară suplinitoare, iar din 1969 până în 1997 cercetătoare la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca. Debutează la „Studii și cercetări lingvistice” în 1970, iar editorial în volumul colectiv De la N. Filimon la G. Călinescu. Studii de sociologie a romanului românesc, apărut în 1982. Publică studii și articole în „Echinox”, „Tribuna”, „Familia”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Apostrof” ș.a. A făcut parte din colectivele care au alcătuit Dicționarul limbii române (1975, 1990), Dicționarul scriitorilor români (I-IV
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
să ilustreze” o realitate și ajungând la încheierea că interacțiunea individualului cu socialul sfârșește printr-o acomodare reciprocă, autoarea descrie un proces evident în ordinea vieții cotidiene, dar irelevant sub raportul comentariului critic. În schimb, deși are minime tangențe cu sociologia literaturii, celălalt studiu desfășoară o polemică ingenioasă cu Ovidiu Cotruș: luând act de „numeroasele contradicții” înregistrate de critic în Craii de Curtea-Veche de Mateiu I. Caragiale, V. demonstrează că aspectele semnalate alcătuiesc un „sistem al contradicțiilor consecvente”, în care viziunea
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
hârtie (2003), în care se regăsește același balans între implicare și teatralizare, între introspecția lucidă și (auto)mistificarea perfidă, între descompunerea sistematică a senzațiilor și reproiectarea lor pe o scenă imaginară. SCRIERI: De la N. Filimon la G. Călinescu. Studii de sociologie a romanului românesc (în colaborare), București, 1982; Anton Holban și personajul ca actor, București, 1983; Dacoromania. Indice bibliografic comentat (în colaborare), București, 1983; O lume fără mine, București, 1991; Recviem la ghișeu, București, 1999; Prăpastia de hârtie, Cluj-Napoca, 2003. Ediții
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
Sasu). Traduceri: Adolfo Bioy Casares, Celălalt labirint, București, 1987, Jurnal din „Războiul porcului”. Visând la eroi, București, 1991, Aventura unui fotograf în La Plata, Cluj-Napoca, 1997; Ramiro de Maetzu, Don Quijote, Don Juan și Celestina, Cluj-Napoca, 1999. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Sociologia romanului, RL, 1982, 47; Laurențiu Ulici, 5..., RL, 1983, 39; Nicolae Manolescu, Holbaniana, RL, 1984, 12; Șerban Cioculescu, „Explozia” romanului, RL, 1985, 34; Ion Vlad, Romancierii despre roman..., TR, 1985, 34; Marian Papahagi, „Romanul românesc în interviuri”, ST, 1985, 9
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
care a trecut, desăvârșită în 1970 de volumul Ioan Slavici. Opera literară. Cercetare de întinsă erudiție, începută în 1947 ca prim subiect al unei teze de doctorat cu D. Popovici, lucrarea din urmă a fost concepută ca o panoramă de sociologie literară a celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea și a primelor decenii ale celui de-al XX-lea. Este cea mai solidă contribuție la studiul vieții și operei scriitorului transilvănean, cu multe date documentare noi, dar
VATAMANIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290463_a_291792]
-
estetică și arta. Preda, de asemenea, ca visiting professor, la universități din Romă, Milano, Florența, Modena, Paris, Strasbourg, Buenos Aires. Remarcabil profesor și om de cultură, autor al unui impresionant număr de cărți și studii de filosofie și teorie a culturii, sociologie, politologie, istoria și critica artelor, estetică, scrise în majoritate în limbile spaniolă și italiană, U. a fost totodată un veritabil „ambasador al spiritului românesc în Spania” (Horia Stamatu). În 1951 inițiază la Madrid revista „Destin”. Determinat de ideea, exprimată în
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
, publicație apărută la Râmnicu Sărat, lunar, între 8 noiembrie 1915 și mai 1916, cu subtitlul „Literatură, sociologie, știință, artă”, modificat la numărul 4-5 în „Revistă literară, artistică, științifică, socială” și din nou, odată cu numărul 6, în „Literatură, artă, știință, sociologie”. Director: Octavian Moșescu. În sumar figurează versuri de Haralamb G. Lecca, Matei Elian (Al. I. Zamfirescu), Ion
VESTALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290505_a_291834]
-
, publicație apărută la Râmnicu Sărat, lunar, între 8 noiembrie 1915 și mai 1916, cu subtitlul „Literatură, sociologie, știință, artă”, modificat la numărul 4-5 în „Revistă literară, artistică, științifică, socială” și din nou, odată cu numărul 6, în „Literatură, artă, știință, sociologie”. Director: Octavian Moșescu. În sumar figurează versuri de Haralamb G. Lecca, Matei Elian (Al. I. Zamfirescu), Ion Pavlov, Adonis Gr. Popov, Octavian Moșescu, Victor Ion Popa, Zaharia Bârsan, G. Rotică, G.Tutoveanu, Mihail Săulescu, Volbură Poiană-Năsturaș, D. Iov, Theodor Solacolu
VESTALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290505_a_291834]
-
și din 1893 titular al Academiei Române, fiind în mai multe rânduri președinte al secțiunii istorice. Academia de Științe Morale și Politice din Paris îl alege în 1901 membru corespondent; a fost, de asemenea, profesor onorific la Sorbona. Institutul Internațional de Sociologie din Londra l-a cooptat membru titular în 1914. A colaborat la cele mai importante periodice politice, științifice și literare românești, precum și la numeroase publicații străine, printre care „Revue historique”, „La Renaissance latine”, „Deutsche Literatur-Zeitung”. După întoarcerea de la studii activitatea
XENOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
și experimentalism, Explicațiile timpului nostru (despre mișcările tineretului francez) sau Franța de azi (dări de seamă asupra congreselor internaționale de filosofie de la Praga și Paris), ori interviuri (cu Léon-Pierre Quint, Rolf de Maré, René Benjamin), comunicări privind activitatea Seminarului de Sociologie, recenzii, cronici plastice, multe alte note și glose culturale. Prezent încă din 1929, Constantin Noica își înmulțește „notațiile” și comentariile îndeosebi în perioada formării grupării Criterion. Cu asiduitate colaborează și Vasile Lovinescu, încercând să surprindă „fețele zilei”, dar și pe
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
traduceri din limbile franceză, spaniolă și engleză. La originea reflecțiilor lui Z. din monografia pe care i-o consacră lui Stendhal stau opera și jurnalul scriitorului, susținute de o consistentă bibliografie, incluzând și referințe despre istorie, sisteme sociale și mentalități, sociologie. Incursiunea în biografia și scrisul lui Stendhal urmează un traseu interpretativ modern, cu numeroase descinderi în tehnici noi de analiză, precum structuralismul, în discuție intrând și alte modalități critice, de la istorism și biografism la semiotică, sociologie literară, retorică sau poetică
ZARNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290714_a_292043]
-
sisteme sociale și mentalități, sociologie. Incursiunea în biografia și scrisul lui Stendhal urmează un traseu interpretativ modern, cu numeroase descinderi în tehnici noi de analiză, precum structuralismul, în discuție intrând și alte modalități critice, de la istorism și biografism la semiotică, sociologie literară, retorică sau poetică. Z. scrie concentrat, capitolele fiind structurate în unități de mici dimensiuni, în care enunțul teoretizant, formulările prețioase minează uneori expunerea. Viața și opera lui Stendhal sunt decupate în fragmente semnificative spre a fi recompuse într-o
ZARNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290714_a_292043]
-
cenușie G.R., Toamnă cu frunze negre, Anotimpurile morții (1980), Operațiunea „Soare” (1984) ș.a. Uneori - cazul cel mai frapant fiind romanul Moartea vine pe bandă de magnetofon - amestecul de proză polițistă și de spionaj creează un hibrid, interesant însă prin prisma sociologiei literaturii. Excelent ca scriere de gen, romanul primește la Z. o cârjă tematică aleasă spre a fi convenabilă ideologic, precum cea a complotului militar hitlerist, variațiuni pe aceeași temă aflându-se, spre exemplu, în O invitație după miezul nopții, unde
ZINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
a porni de la lucrurile simple. Nu există lucru, fără să fie legat de existența altuia. Nu există fenomen ori manifestare, fără o cauză declanșatoare. Toate științele, precum și toate tipurile de cunoaștere, se întrepătrund, creând dependențe imposibil de disociat. Privit dinspre sociologie, artă, educație, etică, fenomenul social actual din postmodernitate depășește rigorismul epocii moderne și conformismul pe care acesta îl reclamă. Raportat doar la etica bunului simț, fenomenul postmodern capătă caracter minimalist. Raportat la etica datoriei etica lui nu trebuie individul e
ROLUL EDUCAŢIEI PLASTICE ŞI A EDUCATORULUI DE ARSMATETICĂ ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE EŞEC ŞCOLAR SAU DE CE AVEM NEVOIE DE DESEN CA DISCIPLINĂ DE STUDIU. In: Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
cea a Mamei Naturi. În procesul de receptare se includ ideile, valorile, credințele, obiceiurile și obișnuințele, tradițiile, inteligența, gradul de interceptare, elementele memoriei colective, comunicativitatea acestor forme cu diferite alte medii socio-culturale și mai ales spiritualitatea. Exegezele de teoria și sociologia culturii înregistrează dispute aprinse în jurul conceptului de masificare a culturii condensate în ceea ce o penibilă metaforă numea “conserve culturale”. Marea suferință existențială este tratarea individului nediferențiat, includerea să în anormalitate! Sociologi și filosofi precum Marcuse, Fromm, Adorno, Riesmann, teologi ca
ROLUL EDUCAŢIEI PLASTICE ŞI A EDUCATORULUI DE ARSMATETICĂ ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE EŞEC ŞCOLAR SAU DE CE AVEM NEVOIE DE DESEN CA DISCIPLINĂ DE STUDIU. In: Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
ca o cale de emancipare spirituală și socială, ca un vector al democratizării educației și societății. Accelerarea transformărilor sociale, democratice, emanciparea femeii (la preocupările materne și gospodărești adăugându-se preocupările profesionale și de studiu), modificarea statutului copilului, dispersia familiei, progresele sociologiei și psihologiei, precum și alte cauze au dus la înțelegerea faptului că orice sistem de educație rămâne neputincios dacă se izbește de indiferența sau de opoziția părinților. În cazul multor părinți, există o înspăimântătoare neglijare a datoriei, ei își trimit copiii
PROGRAMUL DE PARTENERIAT ŞCOALA PĂRINŢILOR. In: Arta de a fi părinte by Leontina Foarfeca () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1405]
-
este un domeniu complex deoarece copilul trebuie învățat cum să-și petreacă timpul liber începând de la o vârstă fragedă (ca preșcolar) până când devine adolescent (ca licean). O reputată scriitoare a afirmat că „timpul liber este o adevărată bogăție”. Cercetările de sociologie au confirmat această afirmație. Din păcate mulți oameni nu reflectă suficient la adevărul cuprins de acest aforism fiindcă cei mai mulți consideră timpul liber, pierdere de vreme. De fapt așa și este pentru cei care nu știu să-l folosească cum trebuie
FAMILIA, PRIM FACTOR AL EDUCAŢIEI COPILULUI. In: Arta de a fi părinte by Geraldina Juncă, Ciprian Juncă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1392]
-
Nicolescu, a doua soție. Conduce, în cadrul Asociației Studenților Creștini din România, un cerc de studii care se preocupă de Împărăția Domnului. În ianuarie 1925 susține, sub îndrumarea lui Dimitrie Gusti, lucrarea de licență în filosofie cu tema Individ și societate în sociologia contemporană și în sesiunea din iunie lucrarea de licență la Facultatea de Drept. Participă apoi la programul de cercetări sociologice inițiat de Gusti în satul Goicea Mare, județul Dolj. În noiembrie pleacă la Paris pentru a-și pregăti doctoratul în
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]