22,065 matches
-
stafie a acestui loc. Ștergându-și brațul de picături, Tovarășa Lătrău spune: — Scârbos! Spune: Unde-ai crescut, într-o sferă de plastic? Și domnișoara Hapciu spune: Da, cam așa ceva. Pețitorul se retrage, spunând că e obosit și are nevoie de somn. Și se furișează în pivniță să saboteze centrala termică. N-ar avea cum să ghicească, dar Ducele Vandalilor i-a luat-o înainte. Așa că rămânem noi, restul, așezați pe perne de mătase și pernuțe pătate de mucegai, sub cupola celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
au învățat cum să facă un film. Ceea ce a implicat, printre altele, faptul că Nelson s-a ras în jurul pulii, ca să pară mai mare. Tess și-a făcut implanturi la sâni, cât de mari o ținea spinarea. În timpul unui singur somn de după-amiază a căpătat genul de bust autonom pe care-l vezi doar în filmele pentru adulți. Și-a căptușit interiorul buzelor cu tuburi pline cu spumă, care i-au dat un botic numai bun de muie pentru tot restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
aia grăsoasă, albicioasă. Cultura aia subțire de laborator împrăștie un nor puturos în încăpere. Până în ziua aia, toată lumea a avut acces liber la cabinetul sanitar. Puteau să se închidă înăuntru. Să desfacă patul pliant și să tragă un pui de somn în pauza de prânz. Sau dacă aveau o migrenă. Sau crampe. Aici găseau trusa de prim ajutor. Toate bandajele și aspirina. N-aveai nevoie de permisiunea cuiva. În cabinet e doar patul pliant, un corp de bucătărie cu o chiuvetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu toții împreună. Dar până în clipa aceea, Cora are un rezervor plin cu benzină. Are o pungă de cocaină plină din camera probelor, care s-o țină trează. O pungă cu senviciuri. Câteva sticle de apă și o pisică torcând în somn. Are doar câteva ore de autostradă până în Canada. Dar, mai mult decât orice altceva, Cora Reynolds își are familia cu ea. 10 Mama Natură pune pe ea un soi de jachetă neagră. E o uniformă militară sau un costum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sta, acolo sus, numai în vis. * * * Aglomerația de ființe care pe cei mai mulți îi sufoca, pentru micuța Luana era imperios necesară. La prânz, când toți dormeau și curtea se afunda într-o tăcere îndărătnică, se simțea pierdută. Nu suporta singurătatea. Acest somn la orele amiezii îi fura agitația din jur și-o arunca într-o inactivitate bolnăvicioasă. Se așeza în iarba din curte și privea cerul, căutând să-și piardă amorțeala în alunecarea piezișă a norilor. Sub adierea vântului, copacii își scuturau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așeza comod pe scaun, în timp ce Luana, singura în afara Vandei lăsată să se apropie de părul lung al Emei, prindea cu delicatețe șuviță cu șuviță și le descâlcea cu o răbdare de care în nici un alt moment nu dădea dovadă. Urma somnul de prânz, imperios necesar după baie, pentru a se închide porii. Chestia asta cu porii o dădea pe spate pe Luana. Cu siguranță, era împrumutată de prin vecini, de la unul binevoitor și grăbit s-o pună pe Bica în temă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fiecare an, ceva care nu mai vine... Nu înțeleg, Bică. De ce nu intră niciodată și la mine? Vine numai noaptea, în timp ce eu dorm și oricât m-aș strădui să stau trează parcă îmi aruncă cu praf de adormit. Mă prinde somnul și mă trezesc dimineața înciudată, fără să mă pot bucura de jucăriile lăsate în jurul bradului. Tu pricepi ceva din asta? Uite, a fost la Dan, acum a intrat la Ema și să vezi că la mine iar nu vine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lângă ea și n-o mai părăsi până la terminarea petrecerii. La plecare îi ceru numărul de telefon iar fata fu nevoită să-i promită că-l va însoți la serbarea de sfârșit de trimestru. Amintirea cântecelor lui Gațiu îi legănă somnul târziu din noaptea aceea. Atunci când Luana și Valentin intrară împreună în sala de spectacole a Casei de cultură, locurile erau deja ocupate. Colegii băiatului le reținuseră câte-un scaun și le făcură semn să se apropie. O luară într-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să mergem acolo unde am fost ieri cu Dan. E un loc superb, care... Băiatului i se păru că visează. Fata turuia fără opreliște, țintuindu-l de receptor, împiedicându-l să se întoarcă în pat și să-și continue dulcele somn de dimineață. Se dezmetici, se scărpină în vârful capului și se puse de acord că într-o oră vor fi la ea. În curtea Bicii, Oliviu și Renar, căscând de zor, se trântiră pe banca metalică în timp ce verișoara blondă, plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Fata se simți bine din prima clipă. După câteva zile îl vizită din nou, însoțită de colegele ei. Se stârni un chef pe nepusă masă iar băieții și fetele profitară de apropierea dansului pentru a se cunoaște mai bine. Odată ce somnul veni să le alinte genele, Victor scoase chitara și cocoțat în vârful patului începu să cânte. Mâhnirea din inima Luanei prinse glas. Avea, în sfârșit, posibilitatea să plângă, fără lacrimi, fără să se vaite. Să-și verse amarul prin cântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Sanda privea năucită când la ușa care se scutura sub bătăile enervate ale bărbatului, când la stiva de haine adunată în mijlocul camerei. Trezită de zgomot, Bica ieși afară să vadă ce se întâmplă. Mătușa Vanda apăru și ea, chioară de somn, în capul scărilor. Mama începu să plângă. O să treziți tot cartierul, Luana, mă faceți de râs. Într-un moment de neatenție al fetei, femeia deschise ușa. Ștefan năvăli înăuntru. Iubito, te rog să mă ierți. S-a stricat mașina. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
drum. Au curs râuri de lacrimi. Soția lui Rosti a frânt inimile tuturor cu disperarea pe care n-a reușit să și-o ascundă. Ținea de mână pe băiețelul cel mai mare care, în neștiința celor trei anișori, privea uimit somnul nemișcat al părintelui său și se întreba de ce această tihnită adormire a adunat și întristat atâta lume. Întoarsă de la cimitir, cu sufletul cernit în veșmântul negru, fata constată că îi este interzis să intre în curte. Lipiți de poartă, Anda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
goală de până atunci. Familia Darie erau singurele persoane din vechiul anturaj al nevestei pe care Radu le primi în casa lui. Iuliana venea, când și când, să-i ajute. Ea stătea cu fetița, în timp ce mama fura câteva clipe de somn. Când bărbatul se întorcea de la serviciu, o găsea veghind lângă pătuțul copilului. Iuliana se dovedise a fi o specie aparte, pe care el nu prea știuse cum s-o abordeze. Ea avusese curajul să vorbească despre întâia căsnicie a Luanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Urmă trupul inert al Luanei în goană nebună pe holurile spitalului, își făcu loc printre medicii aplecați asupra ei, strigând-o necontenit pe nume. Când o văzu culcată în așternutul alb, absentă la tot ce era în jur, pradă unui somn adânc din care doctorii se îndoiau că va mai ieși vreodată, el i se așeză alături, hotărât să nu plece de acolo decât împreună cu ea. Ce ți-au făcut, iubito? Cu ce te-au supărat atât de tare? Sanda și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
am trăit alături de tine o noapte unică, m-am bucurat de tot ce mi-ai dăruit, convins că ceea ce primeam avea să devină, în exclusivitate, al meu. Vorbi mai departe, cu naturalețe, despre tot. Știa că-l aude. În adâncul somnului ei, Luana Leon era un copil zăpăcit, speriat, pierdut pe un drum necunoscut, cufundat în întuneric. O lumină palidă licărea undeva, la un capăt îndepărtat și ea n-avea puterea să pornească într-acolo. Rezemată de peretele din spate, pipăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sentimentul vinovăției, pradă unei dureri covârșitoare, își lăsă fruntea pe genunchii ei și plânse în hohote, din tot sufletul. Escu îi aruncă o singură privire apoi coborî un etaj mai jos, se întinse pe o banchetă și dormi, instantaneu, un somn fără vise. Cea care visa era Luana. În capătul luminos al tunelului, ea zărise copilași durdulii, cu bucle blonde și aripioare albe, fluturânde, de îngerași. Și-ar fi dorit să alunece mai repede, să se bucure de râsul lor sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
unor formații pe care el nu le înțelegea. Îl lăsă pe celălalt să hotărască, întrebându-se cum și în ce moment acesta îl făcuse să-i accepte existența și tovărășia. Atent să nu greșească, să n-o arunce într-un somn și mai adânc, Ștefan puse una din casetele pe care le înregistraseră împreună de pe discuri, pe vremea când mai avea destulă minte să-și găsească timp și pentru ea. Lionel Richie aruncă acorduri calde cu "Ballerina girl", "Deep river woman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și lăsa privirea în jos. Când, dimpotrivă, suferea, își încrunta sprâncenele iar Ștefan se aștepta să-i ceară, mânioasă, să se oprească. Dar Luana voia să știe. O dată ce soțul ei își încheiase spovedania păcătoasă de la telefon, ea căzuse într-un somn adânc, ce-i amintise toată viața de până atunci. Marcată de suferință și dorința de răzbunare, completase visul cu o pedepsire a vinovatului care n-avea nimic în comun cu realitatea. Revenită la activitățile zilnice, nu mai știu ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ocazie. Avea dreptul la ea. Pentru a mia oară, în fața lui Dumnezeu Luana era a lui! Când se desprinse de ea, știu că se impune, pentru amândoi, o clipă de răgaz. Își neglijase îndatoririle de la cabinet și era restant cu somnul. Simțea o nevoie imperioasă de odihnă, de detașare. Va dormi și se va relaxa în vreme ce Luana, prea mult timp absentă, își va relua îndatoririle. Nu imediat și nu toate. Va trasa sarcini precise Sandei și Iulianei. În ziua următoare, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a unui puț fără fund și că e atras de adâncimea aceea. Atunci se trezește, pentru că nu suportă golul nesfârșit. Imaginile copilăriei nu-l Însoțesc nici când Închide ochii și se străduiește să le reconstituie În minte. Între trezie și somn, când pune capul pe pernă, Își lasă mintea să rătăcească, sperând că În acea noapte viața de dinainte va străbate În sfârșit prin crăpături și Îi va umple visele ca un torent fierbinte și Învolburat, Încărcat de amintiri. Aceasta nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să facă). Stătea În pat și asculta mieunatul insistent al pisicii care-l ținea sub observație de pe dulap. Asculta Însă mai mult decât orice altceva foșnetul Îndepărtat și adormitor al valurilor sparte de stânci, care Îl potolea până când Îl cuprindea somnul. Pricepuse de ce se afla acolo. Înțelesese și că făcea parte dintre cei norocoși. Fusese adus ca să Înceapă o viață mai bună. Dar pe atunci nu se socotea nici norocos și nici nu-i trecea prin minte ce ar fi putut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
știi, așa se Întâmplă mereu cu emigranții ăștia, nu s-au născut aici, așa că de ce să rămână? Adam a continuat să meargă la școală, dar zilele nu mai erau aceleași fără Neng. Nopțile lui, care o vreme fuseseră liniștite, cu somn adânc, au redevenit tulburi. Senzația de absență care l bântuia a revenit, mult mai adesea și mult mai intens. Când dormea, se simțea suspendat În gol, s-ar fi smuls din somn zvârcolindu-și picioarele nebunește. Dacă se trezea În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Nopțile lui, care o vreme fuseseră liniștite, cu somn adânc, au redevenit tulburi. Senzația de absență care l bântuia a revenit, mult mai adesea și mult mai intens. Când dormea, se simțea suspendat În gol, s-ar fi smuls din somn zvârcolindu-și picioarele nebunește. Dacă se trezea În Întuneric, avea senzația că-și visase fratele, dar nu păstra nici o imagine de-a lui Johan și Înțelegea că dormise fără vise. Mai degrabă Își Închipuia că l-ar fi visat pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
constatat ea ascultând vocea presantă, deosebit de con vingătoare. În camera de la capătul scării erau câțiva bărbați, doi dintre ei aplecați peste mașinile de scris; ceilalți, așezați pe scaune șubrede de birou sau pe paturi de campanie, trăgeau un pui de somn. Obloanele erau deschise, dar la umbra enormei clădiri vecine nu era niciodată multă lumină, doar un soi de permanent semiîntuneric. — Salut, matelot! a zis ea. — Ia te uită, a exclamat unul dintre ei rezemându-se de spă tarul scaunului, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mă sfârșesc, mă pierd... Adevărul rănește. Sună-mă! A făcut cale-ntoarsă Încetișor prin clădirea alăturată. De astă dată era ceva mai multă lume, funcționari Îmbrăcați strict, cu teancuri de hârtii, traversând holul fără grabă. O priveau cu ochi Înroșiți de somn. Unele femei purtau jilbab. Acoperite din cap până la mijloc cu șaluri, nu li vedea decât chipul, calm, pudrat. Margaret și-a dat seama că singurul sunet venea de la pantofii ei de sport; sunetul căpăta ecou prin spațiul acela răcoros și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]