2,703 matches
-
humoristicul Iacob Negruzzi, scriitorul acestor rânduri cu militarul autodidact M. Cerchez, tra ducătorul lui Heine, N. Schelitti, cu franțuzitul M. Korné, închisul estetic Burghele cu vârtosul glumeț Creangă, juristul Mandrea cu hazliul Paicu, agerul și recele Buicliu cu sentimentalul Gane, spaniolul Vârgolici cu obscurul german Bodnărescu, horațianul OllănescuAscanio cu liricul ofițer Șerbănescu, tăcutul Tasu cu vorbărețul Ianov, viul cugetător Conta cu poligraful Xenopol, exactul Melic cu „volintirul“ Chibici, amarul critic Panu cu blândul Lambrior, anecdotistul Caraiani cu teoreticianul Missir“, bunul „papa
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ei. Ignorând elementele fantastice, adăugirile, impreciziile istorice și alterațiile scrierilor amintite, ne rămâne partea esențială: la Agaun, în Elveția, s-a petrecut un masacru împotriva creștinilor!... Dintre soldații creștini uciși din porunca lui Maximian, martirologiile occidentale amintesc disparat martiriul centurionului spaniol Zenon și al camarazilor săi, menționați pe inscripția de la Tre Fontane (Via Laurentina): La Roma lângă izvorul Guttei sfinții martiri Zenon și alți zece mii două sute trei însoțitori. În Chroniconul lui Flavius Lucius Dexter (secolele IV-V) numărul martirilor este redus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Roma lângă izvorul Guttei sfinții martiri Zenon și alți zece mii două sute trei însoțitori. În Chroniconul lui Flavius Lucius Dexter (secolele IV-V) numărul martirilor este redus la 1.200: La Roma sfinții martiri Zenon și alți o mie două sute de spanioli proveniți din Celtiberia. Vorbind despre acest episod, cardinalul Baronio, ne spune că: Toți acești martiri, împreună cu tribunul Zenon, care excela între ceilalți prin gradul său, conduși în împrejurimile porții Trigemina, în adâncitura unei văi, într-un loc care se numește
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fost aproape distruse, deoarece erau lucruri mârșave) putând să se înalțe astăzi acolo Biserica Sfânta Maria a Îngerilor. Până acum nu există alte surse care să confirme veridicitatea masacrului, deși este susținut de martirologiile care ne spun că acești soldați spanioli ar fi fost aduși la Roma în anul 298, tocmai când Maximian a mers la Roma pentru inaugurarea lucrărilor de la terme! Nu este exclus să fi adus soldații creștini din Spania pentru a-i folosi la muncile imense de la terme
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să îi ofere o scăpare de lumea în care trăiește. Revenind la această nouă critică, a limbajului, care devine esențială, întâmpinând actul de creație al unei noi poetici, reluăm ideea abordării ei majoritare în afara țării noastre, în special prin vocea spaniolilor sau a italienilor, care îi cercetează opera autoarei. Totuși, Liliana Armașu face următoarea precizare, într-un scurt studiu eseistic al poeziei Anei Blandiana: "Poeta caută să exprime nu numai gândul, dar și frumusețea lui, având grijă să-i dea o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
romanticii, numai el scrie În românește. Există Însă numeroase motive pentru care putem considera literatura franceză superioară literaturii române, iar În momentul În care studiul literaturii se instituționalizează și vizează cunoașterea, accesul la autori francezi, englezi, germani, englezi, italieni sau spanioli mi se pare esențial, mult mai important, În linii mari, decît cel la autorii români care i-au continuat/preluat . Argumentul lingvistic nu e de lepădat, totuși. Literatura este În primul rînd o limbă, iar limbile nu pot fi ierarhizate
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acuzație. Ea întruchipează și speranța supraviețuirii. Această temă este susținută de vectorul excentric care copleșește tema centrală cu o acțiune precis direcționată; ea adaugă timp spațiului. Toate figurile din zona centrală și stânga picturii sunt orientate către taur, emblema curajului spaniolilor, ca țintă a speranței lor. Cu toate acestea, și aici, ca și în Familie de saltimbanci, taurul este doar obiectivul imediat al cerinței generale. Taurul, deși înfruntă scena cu trupul său, își întoarce capul în direcția mișcării atotcuprinzătoare spre stânga
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
sporește nenorocirea. Personajele principale din Piatra filozofală sunt Zenon (date fictive 1510-1569) și vărul său Henri-Maximilian, un mercenar învățat. Zenon este o minune a științei, educat în Țările de Jos într-o perioadă cînd protestanții de acolo erau conduși de spanioli și francezi. Convins că numai cărțile nu-l pot învăța de ce ființele umane sunt atât de crude unele față de altele, călătorește în toată Europa și Mediterana, fugind de autoritățile bisericești care îl persecutau pentru scrierile lui eretice. El mai curând
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
partidele naționaliste catalane sau basce sunt bine reprezentate în parlament. Pe de altă parte, partidele mai mici al căror sprijin este disperat, precum partidele comuniste și de centru, începând cu anul 1982, nu sunt bine reprezentate. Sistemele electorale precum cel spaniol au un avantaj asupra sistemelor majoritare. Ele sunt teoretic proporționale și nu suferă astfel de oprobriul de a fi "majoritariste", care, pentru mulți, înseamnă că sunt nedrepte. Totuși, ele au aproape același efect, cu excepția faptului că dau mai multă putere
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
că, într-o a doua etapă, Europa se creează ea însăși opunîn-du-se Islamului, căruia îi oprește înaintarea la Poitiers (732). Noțiunea de Europă cunoaște o răspîndire efemeră în perioada imediat următoare bătăliei de la Poitiers. La treizeci de ani de la aceasta, spaniolul Isidor cel Tînăr scria: " Cînd au ieșit în zori din casele lor, europenii au zărit corturile bine rînduite ale arabilor". Ulterior, după ungerea sa ca împărat, în 800, Charlemagne este numit "preamăritul stăpînitor al Europei", "părintele Europei". Însă după moartea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
mai vrednice popoare din Asia sînt: indienii, serii, perșii, mezii, parții, arabii, bitinii, frigienii, capadocienii, cilicii, sirii și licii. În Eu-ropa cel mai vestite popoare sînt: sciții, sarmații, germanii, dacii, moesii, tracii, macedonenii, panonii, dalmații, ilirii, grecii, italienii, galii și spaniolii. În Libia popoarele cele mai vestite: etiopienii, maurii, numizii, punii, getulii, garamanții, nasamonii și egiptenii”. Textul arată că nebunia iudaică nu o lua nimeni în seamă în secolul ll chiar dacă răcneau că este trimisă de Iahwe, autorul nu-i amintește
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ideale weberiene, fiindcă ele coexistă, dialoghează și se întrepătrund în textura oricărei comunități politice reale (polis, pentru a reveni la surse)5. Majoritatea referințelor la Tönnies utilizează termenii germani, dând eventual traducerea lor brută în paranteză. După știința mea, doar spaniolii preferă să echivaleze Gesellschaft prin asociación, păstrând astfel ideea de asociere voluntară, contractuală (care este sensul prim al lui Gesellschaft atunci când vorbim în germană de societate în sensul de asociație sau societate comercială)6. Fiindcă acesta este aspectul cardinal evidențiat
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în primul rând pentru aborigeni) de a permite instalarea de cazinouri fără obligații fiscale. Nu mai puțin problematici sunt termenii, astăzi în vogă, care desemnează persoanele de origine latino-americană: cei numiți Hispanics nu sunt hispanici, nu vin din Spania (uneori, spaniolii sunt ofuscați de acest termen, cam cum suntem noi - nu și italienii - contrariați de termenul Roma, preferând să scriem rrom), deși vorbesc (cum pot ei) spaniola (lor), când nu vorbesc portugheza; sunt ei însă Latinos/Latinas (americanii anglofoni țin să
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
este adesea tragică. Dintre exemplele legate de discuția noastră, rețin unul singur: marea teorie a societății ca proces dată de Georg Simmel (poate cel mai tentant critic al lui Tönnies) este perfect sintetizată de conceptul Vergesellschaftung, tradus (până și de spanioli), în disperare de cauză, prin „socializare”, un termen mai cunoscut în accepția conferită de Basil Bernstein în cadrul propriei sale teorii despre emergența și integrarea actorilor sociali. Termenul-pereche, (soziale) Vergemeinschaftung, exprimă procesul complementar. 7. Mathieu Deflem, specialist în contribuția lui Tönnies
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
gospodăresc făcute, ca pentru o climă deloc mediteraneană. Acestor fațade, camuflând de fapt locuințe de oraș ale protipendadei (care își decorează spațiul "cubist", ca în Patul lui Procust, dar își face conacul neoromânesc sau chiar în "stil românesc de rit spaniol"26) li se poate cu greu concede apartenența la modernism. Ele sunt mai degrabă semnul unei inteligente, snoabe și -încă! - superficiale racordări la spiritul timpului - dacă privim la scara întregii societăți - fără asumarea tuturor consecințelor de profunzime pe care proiectul
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
episcopi, o serie de nume ilustre au dat strălucire creștinismului apusean, mai ales în secolele al XIII -lea și al XIV-lea, considerate, de altfel, și perioada apogeului creștinismului. Așa de exemplu Sf. Francisc din Assisi (11821226) de origine italiană, spaniolul Sf. Dominic din Gaza, ambii fondatori ai ordinelor cerșetoare, structuri ce continuă și astăzi lupta împotriva Hoției și Trufiei. Apoi Sfânta Elisabeta (1207-1231), născută dintr-o familie domnitoare a Ungariei și devenită prin căsătorie ducesă de Turingia, a preferat sărăcia
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Rezultatul ereziei a fost că opt națiuni se desprind de biserica apuseană, în special cele de origine germanică: germanii, elvețienii, englezii, scoțienii, olandezii, danezii, suedezii și o mică parte din francezi. Rămân alipite bisericii romane națiunile de origine latină: italienii, spaniolii, portughezii, belgienii, cea mai mare parte din francezi, la care se adaugă Polonia, Ungaria, Bavaria, Tirolul, Austria și Bohemia. Analiza paulesciană găsește că adevărata cauză este dorința de libertate deplină a națiunilor nou născute, care-și doreau o biserică proprie
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
națiuni" universitare indicau oarecum proveniența, însă nu corespundeau nicidecum cu Franța, Picardia, Normandia și Germania geografice. "Națiunea" universitară franceză, spre exemplu, era circumscrisă cu ajutorul unui decupator lingvistic, cuprinzându-i pe toți vorbitorii de limbi romanice - francezi, desigur, alături de italieni și spanioli. "Națiunea picardă" făcea referire la olandezi, în timp ce sub cupola "națiunii normande" erau asimilați studenții veniți din nord-estul Europei. Semantica națiunii bazată pe acești referențiali lingvistico-geografici imprecis făcea posibil ca "națiunea germană" să îi pună alături de germani și pe englezi. În
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
edited by Theodore Ziolkowski, translated by Denver Lindley, Farrar, Straus and Giroux, 1974, p. 303. (trad. n.) 274 Povestirea economului), căreia terminația accio îi completează sensul de „urât” sau „rău”1025. O altă sursă a termenului poate fi regăsită în spaniolul corbacho sau în francezul courbache care desemnează o cravașă, un bici, reliefând astfel faptul că romanul se dorește un pamflet.1026 Probabil că acest apelativ se referă și la personajul feminin ce devine o anti eroină în această satiră și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai importante case regale europene. Genealogistul C. Carretier, care s-a ocupat în mod special de arborele genealogic al regelui, până la a zecea generație, a dezvoltat o metodă de calcul procentual al strămoșilor lui Ludovic. Astfel, era 28% francez, 26% spaniol, 11% austro-german, 10% portughez, restul fiind ocupat de influențe italiene, slave, engleze. Bunicii săi materni erau Filip al III-lea al Spaniei și Margareta de Austria. Bunicii paterni erau Henric al IV lea al Franței și Maria de Medici. Printre
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
elibereze, iar, apoi, ca un demon dezlănțuit, să se stârnească și să urle de turbare" (apud Epstein, 2008); marele gânditor german ne amintește că întotdeauna ura însoțește invidia 54. Mult mai aproape de vremurile noastre (începutul secolului al XXI-lea), gânditorul spaniol Fr. Savater consideră că, în ceea ce ne privește, ca oameni, "când este vorba de lucruri concrete, de bani, de prestigiu, de poziția printre ceilalți, invidia devine un element abrutizant", prezent aproape de la sine. Potrivit viziunii acestuia, "pizma este cel mai
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
1999, 2002). Dat fiind că suntem egali, oricine poate invidia pe oricine (Savater, 2008, p. 175). "Niciunul dintre noi nu se consideră exclus de nicăieri; orice lucru pe care-l are cineva putem să-l avem și noi", arată gânditorul spaniol (idem, p.176). Fr. Wilks (2003) face parte dintre cei care susțin faptul că invidia, oricât de rușinoasă ar fi, stă la baza societății capitaliste. "O parte din ceea ce ne face să câștigăm bani, statut social și posesiuni scrie psihoterapeutul
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în medicină (dintre care 355 pentru străini, după cum urmează: 191 pentru britanici - englezi, irlandezi, scoțieni, inclusiv cei din Commonwealth -, 70 pentru francezi, 33 pentru brazilieni, 23 pentru portughezi (luăm în calcul și populația din colonii), șapte pentru olandezi, șase pentru spanioli (inclusiv cu coloniile), cinci pentru persoane originare din diferite regiuni ale Africii, câte trei pentru germani și români, câte două pentru constantinopolitani, elvețieni și peruani, respectiv câte unul pentru cei care proveneau din insulele Antile, Azore, dar și din Chile
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
gesticulează cu moderație. Ei au tendința de a-și folosi mâinile când se entuziasmează, când trebuie să comunice la o distanță mai mare sau când vor să se amenințe sau să se insulte unii pe alții"; 3. "italienii, grecii, francezii, spaniolii și [...] portughezii, [... care] utilizează gesturile din abundență. Când se adresează unii altora, își mișcă mâinile și brațele desenând în aer, accentuând ceea ce spun și păstrând trează atenția interlocutorului. Chiar atunci când tac, mâinile sunt deseori ocupate să trimită mesaje prin intermediul semnalizatorului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
s-a realizat fără conflicte, căci un corp străin venea să tulbure ordinea feudală și rurală. Dar, inevitabil, civilizația noastră devine citadină. Cu-vântul francez burghez (la origine, locuitorul unui burg) nu definește la fel de bine personajul ca germanul Bürger sau spaniolul ciudadano: este vorba nu doar de un meșteșugar sau de un negustor care vrea să fie independent, ci și de un cetățean care vrea să își guverneze cetatea. Aceasta devine o entitate politică guvernată de autorități alese. Ea ne oferă
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]