3,853 matches
-
Residenciei Costasol produsese o ridicătură, un deal de dimensiuni modeste care le oferea celor trei locuințe priveliștea plăcută a grădinilor Înconjurătoare și Înălța piscina pînă unde putea fi văzută perfect de la fereastra la care ne aflam noi. Reflectată de oglinda spartă a apei, lumina vibra pe trunchiurile palmierilor și Împestrița pereții bungalourilor. O adolescentă tocmai ieșea din piscină; se ridică pe bordură, cu sînii goi, strîngîndu-și nările Între degete ca să-și scurgă apa din nas. Părul blond, precum cînepa arsă, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Muzica m-a înălțat undeva sus, chiar mai sus decât cerul cel posac, undeva deasupra a tot și a toate, unde nu mai aveam nevoie de nimic altceva. Apoi însă, tot muzica m-a trântit jos, ca pe un balon spart, lăsându-mă cu balastul gânduri lor mele în gâtlej. Și atunci, exact când eram trântită la pă mânt, te-am văzut, Edo. (Te-am numit Edo - un nume inventat de mine atunci, pe loc -, nu mă întreba de ce.) Am auzit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
despărțea niciodată. Se opri în fața unui Moskvici răpciugos și meșteri la portiera din dreptul șoferului până reuși să o descuie. Se furișă în mașină și scotoci prin interior, înfrigurat. în cele din urmă, dădu peste ceva. Era un pix negru spart. Mâzgăli apăsat în palmă, mi jindu și ochii. Pixul avea o mină neagră. Deșurubă pixul, scoase mina neagră de doi lei, o luă între degete ca pe o țigară, aruncă pixul înapoi unde-l găsise, căzut pe jos între scaune
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în capul lui, chiaburul îl socotea pe Mardare cel mai mare tolomac! Îndârjiți în sărăcia lor de veacuri (uneori, în Moldo-Valahia, doi tineri însurăței puteau să mănânce și dintr-un singur ou), plăcându-le sumanul subțire, cămașa de cânepă, căciula spartă, terciul de mămăligă, presărat cu puțină brânză, slana de Crăciun, de Anul nou și la Sfintele Paști, recomandarea acelui crai franțuz (pe care, cum îl chema? mi se pare, Henric al IV-lea), de a găti, duminica, o găină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unul dintre noi să scadă în putere și în posibilitățile sale, că nu mai reușea mai nimeni să coboare pe schelă, după apa de băut Însă eu, ca sondor-șef, le mai duceam apă, sus, pe sondă, dar fiind găleata spartă, când ajungeam cu aprovizionarea la geamblac, numai bine rămânea în ea doar atâta apă, cu care doar să-și ude gura Însă, de la un timp, am observat că nu mai am nici eu putere spre a face deplasarea după apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
interes și fără de spor ajunsesem în sinea mea și în judecățile mele și nici nu prea luam în seamă, ce se mai află în jurul meu Ci doar mă gândeam să nu se scapete Manuil Fragă de pe scară, fiindcă găleata, așa spartă cum era și curgea apa din ea, dar devenise pentru fiecare dintre noi o sarcină serioasă și o povară dincolo de puterile noastre, nu numai atâta cât zice cântarul că ar avea în greutate Deci așa fiind starea mea de istovire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Duran, ce faci acolo, nea Duran? Bagă de seamă, că o pățești, nea Duran!... Atunci, din partea unde se afla Pamfil Duran, a dat răcnet și Cornel Braiu și Daniel Mărăcinescu Iar eu, lăsându-l pe Manuil Fragă și găleata lui spartă, am abătut lumina în râpa întunecată, unde își dăduse drumul în scrânciob, ceva mai înainte, Pamfil Duran Și mi s-a făcut părul măciucă, de ce am văzut acolo, că Pamfil Duran, petrecându-și un capăt de funie pe după ceafă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
salopete, rătăcindu-se unul de altul, trebuie să dispară discret, care-ncotro, pentru a se reîntâlni în jurul halbelor de votcă. Atracția cârciumilor mereu pline, devansând interesul față de orice altă întrecere, plonjează totul într-un deșert dezolant, cu dune din cărămidă spartă, betoniere încremenite, lopeți aruncate, saci de ciment golindu-se singuri și pe nesimțite, astfel că liniștea solemnă se extinde pretutindeni, ca un lux impudic. Un soare prăfuit în drojdii rubinii, arătând un contur tot mai apoplectic, încearcă să sugrume, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ruinelor. Trecu de băieții de la Școala de reeducare care îl baleiară cu priviri îndărătul cărora nu se deslușea nimic, nici un fel de apreciere înaintând cu mersul acela contorsionat de șopârlă, la care îl obliga terenul, ocolind mormane primejdioase de cărămizi sparte și sărind peste decavări sterpe, nemaiținând seamă că praful roșiatic îi patinase în nuanțe de sepia costumul lui de un gri-metalic, pe care îl îmbrăca numai și numai la ceremonialul întâlnirilor cu Cristina lui cea adorată, care îl plesnea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Vai, utilitatea nu poate fi îndeplinită tocmai în asemenea dificile momente!), populând suplimentar, cu fantasme, primejdii și vătămări, penumbrele mirosind a dărâmătură și a urină proletară, Mircea practică, plin de fervoare, intuiția galeriilor, ce păreau aidoma unor hățișuri de cărămizi sparte, rătăcind pe versante de tencuială sfărâmicioasă, care se afundau în întuneric. Prin albia secată a unei cișmele de răspântii de altădată, având siluetă de fontă grea și muștiuc din bronz, strivite prin căderea peste ea a unui perete masiv, tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spre asfințit. Străbătu, gonind, un fel de curte interioară cu capace de fontă la gurile de canal, ocoli mai multe latrine, din acelea de scânduri, date cu var, și printr-o portiță de fier forjat, cu un rest de sticlă spartă, răzbi pe un fragment de străduță pavată, recunoscând, concomitent, în minte, binefacerile lesnicioaselor drumuri burgheze, ieșite, tot mai frecvent, din contemporaneitate. Tot numai în minte, îl înjură pe Babița-Pelicanul, care-i sărise în cale, umezindu-și buzele cu limba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de față se aflau Vânătorul și Fata lui mlădie. Prin involuntara simetrie a mișcării, cealaltă mână lăsă să-i scape jos, pe pardoseala de gresie, cănița de cafea. Atracția gravitațională a ceștii fu subliniată printr-un clinchet ușor de cioburi sparte. De după ușă, apăru soția Profesorului, care își plesni palmele răsunător la constatarea catastrofei. Văzu petele negre de zaț și cele decolorate de cafea arabă împroșcate din cana de porțelan de Sėvres, care, deși ciocnită și cu tortița fină sărită mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tot mă răstoarnă cu fața la podea. Când mă Întorc, Îl văd pe puști călare pe pieptul meu, cu sucitorul În mână ridicat spre tavan. Sunt teminat, acuma o Încasez, Îmi zic. Nu-mi zic până la capăt, se aude zgomot de sticlă spartă. Leac aruncase cu un scaun prin geamul ușii. Puștiul se sperie, Înlemnește urmărindu-l pe Leac cum curăță tocul ferestrei de cioburi. Nu știu ce vrea tovarășul meu, probabil se gândește să intre În bucătărie pe-acolo. - Stai pe loc! urlă puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sonor mesajele îngerilor către umanitate. Își dezbracă uniforma încărcată de noroiul și mirosurile tranșeelor, după care intră în baie. Învârte robinetul dușului și încearcă apa cu mâna. Ooo ...apă caldă! Ce senzație de confort și fericire gândindu-se la ciobul spart al unei oglinzi și căldarea cu apă rece socotite supremul lux pe front. Își freacă energic corpul cu mănușa spongioasă, apoi lasă jetul puternic să-i biciuiască îndelung pielea. Se bărbierește cu atenție. Aruncă peste obraji apa adunată în pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din lemn. Un nor de fum și cenușă năvălește înăuntru. Cu un pocnet sec, becul se sparge lăsând încăperea într-un întuneric rece și dușmănos. "Îngrădește-ne și păzește-ne Doamne, cu puterea Ta cea mare... Bucăți mari de cărămidă spartă încep să cadă din tavan. Dintr-un colț al beciului se ridică un geamăt. Brusc și intens, bebelușul începe să plângă până ce scâncetele lui ajung la o intensitate paroxistică. Oamenii se îngrămădesc îngroziți unii în alții. Praf înecăcios intră prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai puternic supraviețuiește, în cazul lor cea mai puternică rasă, comuniștii văd în clasa muncitoare singura pârghie de susținere a viitoarei lumi, restul sunt inutili. Și atunci cum rămâne cu iubirea, altruismul, compasiunea, speranța? Lumea antică a arătat prin exemplul Spartei, acolo unde copiii născuți slabi sau bolnavi erau aruncați imediat după naștere într-o prăpastie, că o astfel de societate nu poate supraviețui. De ce nu învață omenirea din greșelile făcute? Oare în viitor umanitatea va fi un loc unde, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
localizase lunetistul. Oboseala este uitată, rămâne instinctul vânătorului. Nu se grăbește, orice greșeală poate să-i fie fatală. Sub pașii precauți, zăpada trosnește scurt, tainic. Pătrunde în curte printr-o spărtură a gardului. Aici, numeroase scobituri, tranșee, grămezi de cărămizi sparte și moloz. Din vârful unui copac pipernicit și scheletic vine croncănitul funebru al unei ciori. Darie se oprește un moment ca să scruteze atent fațada imobilului, distrusă parțial de explozia unei bombe, dovadă craterul larg care se cască în apropiere. Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Din vârful unui copac pipernicit și scheletic vine croncănitul funebru al unei ciori. Darie se oprește un moment ca să scruteze atent fațada imobilului, distrusă parțial de explozia unei bombe, dovadă craterul larg care se cască în apropiere. Majoritatea ferestrelor sunt sparte iar cele care mai rezistă în cercevelele zbârcite sunt murdare și crăpate. Tencuiala căzută lasă să se întrevadă cărămida veche, de culoare pronunțat gălbuie. Pe zidul de la intrare cineva pictase cu vopsea roșie: "ROMÂNI! ENGLEZII V-AU VÂNDUT RUȘILOR! DE CE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lângă holul de la intrare. Probabil că fusese casa unor oameni bogați deoarece înăuntru poate să încapă o întreagă echipă de bucătari, împreună cu ajutoarele lor. Acum nu se vede decât uriașa sobă ruginită de tuci, precum și numeroase oale sau lighene metalice sparte ce zac împrăștiate peste tot. Crispat, trage încetișor baioneta din teacă. Protejat de întuneric, continuă să aștepte într-o imobilitate totală. Tăcerea grea a nopții îi mătură în rafale creierul surescitat, adâncind și mai mult tensiunea ce se deșiră de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
alte ordine pentru mine decât cele pe care deja le-am primit? întreabă Marius, privind spatele lat al căpitanului, atunci când ceilalți plecaseră la subunitățile lor. Acesta nu răspunde. Stă tăcut, cu mâinile întinse către mica soba de fontă. Prin portița spartă se vede imaginea plăcut îmbietoare a jarului. Nu este greu să fii atât de tânăr si să ieși permanent în întâmpinarea morții așa cum faci tu? Cu un gest obosit, își scoate casca după care se așează pe una din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
strânge în mâna dreaptă coada solidă a lopeții de infanterie. Dărâmă cu piciorul ușa micului adăpost. Dă nas în nas cu un soldat care tocmai dă să iasă. Înfige oblic muchia ascuțită ca un brici în fruntea neamțului. Sunetul osului spart se aude asemenea unei nuci zdrobite. Fără nici un țipăt, cel lovit cade pe spate, prins în spasme violente. Dâre late, roșiatice, inundă chipul alb ca varul. Aflat lângă telefon, transmisionistul se ridică pe jumătate cu o expresie de totală stupoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să-l întâlnesc într-un loc mai retras, unde să fim numai noi doi. Dă-l naibii, băiete, intri în păcat cu el. Mergi la oamenii tăi. Unde te-ai încartiruit? Am găsit o cameră într-o școală. Are ferestrele sparte, dar zidurile sunt întregi. Norocoșilor. Căpitanul încearcă un zâmbet, dar nu reușește decât o grimasă crispată: Trec mai târziu pe la voi, după ce revin de la comandament. Zilele trec liniștite, nu se mai aude tunetul artileriei sau zgomotul automatelor. În lume continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spune că aduce noroc! Privește în urmă, de-a lungul drumului pe care-l străbătuse. Plutoane stau cu fața la pământ, împrăștiate peste povârnișurile parcă nesfârșite. Cu o sonoritate aproape apocaliptică, nenumărate fulgere taie cerul. Acolo unde se prăbușesc, zăpadă murdară, stânci sparte și crengi retezate răbufnesc, gemând. Un mal uriaș de pământ îngroapă cu totul pe sublocotenentul Novăceanu. O mitralieră bate într-o cadență leneșă, dar precisă și nu dă voie companiilor să înainteze. Gloanțele mătură totul. Un vânător de munte răsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
stația. Se întoarce pe călcâie și străbate coridorul lung. Trece pe lângă camere cu ușile sfărâmate sau date de perete. Într-una din ele, doi militari montează o mitralieră la ferestră. Pretutindeni sunt prezente urmele luptei. Pereți ciuruiți, mozaicul zgâriat și spart, geamuri țăndări, tuburi goale de cartușe, mese răsturnate, dulapuri trântite. Numeroase cioburi de sticlă pocnesc ascuțit sub tălpile bocancilor. La capătul culoarului, câteva trepte duc către subsol. Le coboară grăbit. Se succed câteva săli, bucătăria, magazia de alimente, spălătoria, sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înțeleagă ce se întâmplă. Deschide ușa. Cu spatele la el, o femeie îmbrăcată în uniformă de infirmieră germană, trebăluiește ceva deasupra unei chiuvete. În stânga ei, fereastra camerei este obturată cu scânduri bătute în cuie. Printre spațiile înguste dintre ele se vede geamul spart și imaginea trunchiată a curții din spate. Sanitara se întoarce și la vederea lui buzele lipsite brusc de sânge sub imperiul unor emoții puternice încep să tremure, chinuindu-se să arate un zâmbet. E tânără, nu mai mult de douăzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]