3,995 matches
-
Delicioasă. Totdeauna... ― Stai! Doamna Miga o opri cu un gest: Ce se aude în bucătărie? Parcă mișcă ceva... ― Fii serioasă, dragă, râse Șerbănică. E mobila veche. ― Vrei să-mi spui că scârțâie aragazul? Melania își duse mâna la inimă clipind speriată. ― Dumnezeule! Nu mai faceți astfel de glume. Tăcură brusc. De astă dată se auzea limpede. Erau pași, pași care se apropiau. Traversau bucătăria, acum coridorul... Bătrânii priveau înspăimîntați ușa, incapabili să facă o singură mișcare. În mâinile doamnei Miga un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
era minuscul și doar o arcadă fără ușă îl despărțea de sufragerie. ― Sânt șofer pe getax... Ochii scormoneau peste umărul bătrânului. Am adus aici acum două ore un domn. Ioniță Dragu tresări și ridică brusc gâtul. Semăna cu un cocostârc speriat. ― Da, probabil, se auzi glasul lui Miga. Avem oaspeți... Hm, puțini de tot. ― Poate vreți să-l chemați. Un domn slab, mai în vârstă. Făcu cu ochiul: A uitat ceva la mine. Profesorul se răsuci spre Scarlat care înclină capul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aici te duci întins la Miliție în speranța că or să găsească ăia o formulă să ieși din încurcătură, poți fi sigur că vei asista la patru înmormîntări! Făcu un gest circular spre bătrâni. Alexandru înghiți în sec. Întâlni ochii speriați ai lui Șerbănică. Desluși în ei o implorare mută, disperată. Avea fruntea roșie și în mod ciudat obrajii rămăseseră palizi. Ioniță Dragu, complet stors, părea de cârpă. Privea fix într-un singur punct, neîndrăznind să se uite la Florence. Pilotul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
expresie. * Se strecuraseră în locuință fără să-i vadă nimeni. Vecinii căruntului, o familie de medici, erau plecați pentru doi ani în Iran. Pășeau totuși în vârful picioarelor. Scarlat cu degetul la buze solicita liniște. Alcătuiau un grup bizar: bătrânii speriați, cu hainele trântite alandala, tinerii murdari, aproape în zdrențe, febrili, mereu atenți. Ochii le luceau în întuneric ca la pisici. Se mișcau precipitat cu o grație sălbatică. Nucu Scarlat avea fața asudată din cauza efortului. Își dădu drumul pe un divan
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ha, ha! Florence Miga oftă. "Biata Melania! S-a zaharisit de tot." Cârnul exclamă pe neașteptate. ― Ce fac ăia, domnule?! Au înnebunit? * În ultima clipă, viră reflex ca și cum nu și-ar fi putut stăpâni mâinile. Șerbănică veni peste el bolborosind speriat: ― Ce-a fost asta? ― Fără demonstrații, scrâșni Raul Ionescu. Ne-am înțeles? Ioniță Dragu își înghiți lacrimile: Sînt un laș! Un laș mizerabil". Mașinile goneau lăsând în urmă ogrăzi pustii, mușcate râzând rural pe perdele croșetate, birturi fără mușterii, cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a împiedicat de tine. Ca și cum ăla I-ar fi lăsat să scape! Era în stare să alerge după el pe stradă. ― îmi dai vești îngrozitoare. De ce nu mi-ați spus atunci, imediat? ― La ce bun? Și așa erai teribil de speriată. N-ai idee cât s-a chinuit Florence până ți-ai revenit! Am vrut să-ți demonstrez că maiorul își bate capul cu nimicuri. ― Poate că nu sânt chiar nimicuri! Ce știm noi? ― Draga mea, pretinzi că nu ești în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o periuță de dinți peste țeasta goală, atârna în șuvițe țepene. ― Pune mîna! Nu vezi! țipă Valerica Scurtu. Cade casa pe noi! Melania Lupu apăru zâmbitoare în prag: ― Ce faceți, copii? Dădu cu ochii de zidul ud și înaintă fragil, speriată, cu pași mici. Împingeau mobila greoaie, înțepenită de ani. Panaitescu scrâșnea, opintindu-se din greu. Valerica Scurtu se agita isteric, împiedicîndu-se de bătrână. Grigore Popa simula efortul lăsîndu-i pe ceilalți să se căznească. Se auzi un hohot de râs și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
două sprâncene inegale, învioră cu un roșu de cărămidă buzele zgrunțuroase și obrajii surpați. Își strânse lațele într-o panglică neagră apoi schimbă capotul. Reveni prima în hol. Melania Lupu se interesă din pragul bucătăriei: ― Gata, copii? Panaitescu se trezi speriat. Le privi rătăcit și articulă greu, cu limba împleticită: ― Ce-i? Ce vreți? ― Totul e în ordine, zâmbi bătrâna. V-am pregătit ceva bun, dar poate că înainte ați vrea să vă faceți puțin toaleta... Panaitescu își plimbă automat mâna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu vom observa când trece timpul. ― N-am chef! făcu scurt Matei. ― Nici dumneavoastră, domnule Popa? Bătrânul clătină hotărât capul. Melania Lupu oftă și scociorî în pungă după altă bomboană. Matei începu să se plimbe prin încăpere. Se opri deodată speriat. ― Dumnezeule! Ce-i asta? O grimasă oribilă strâmbă trăsăturile Valericăi Scurtu. Se repezi cu brațele întinse. Ultimul suspin al femeii îi atinse obrazul. Mirosea a migdale amare. * "Nenorocita, gândi Dom Matei. N-a avut parte de nimic. O viață goală
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
foarte pricepută, or să spună prietenele. Croșeta tot timpul..." Găsind andrelele și lucrul început acasă înseamnă că Valerica nu avea de gând să meargă azi la serviciu. De aici, se pot conchide multe. Se auzi soneria. Cei trei se priviră speriați. ― Au și început să pice mitocanii, spuse Matei. Le miroase a colivă... ― E prea devreme, observă Melania Lupu. Își mușcă buzele. Mă duc să văd cine e. Apăru după câteva minute ducând o coroană uriașă. Odaia se umplu de miros
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
curios mișcările. Bătrâna se apropie de odaia Valericăi Scurtu. Bătu discret, așteptând câteva clipe cu urechea lipită de ușă, apoi bătu mai insistent. Privi contrariată spre maior și chemă cu glas tare. ― Valerica! Dormi, draga mea ? Valerica! întoarse o față speriată. Sânt extrem de derutată, nu știu ce să cred... ― Încercați ușa, propuse calm maiorul. ― Sigur... e o idee. Melania Lupu apăsă pe clanță. În odaie era întuneric. Lumina din hol căzu pe divan. Se vedeau cuvertura de pluș și ruloul de la capăt. ― Extraordinar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la auzul propriei ei propagande! Însă așa era. În atît de mare măsură încît nervii i se liniștiră deajuns ca să poată susține o întrevedere pe care o amînase toată dimineața. Întrevederea cu Greer. Șezu rece ca o stîncă în timp ce nenorocitul speriat își desfășură povestea. Omul era înnebunit de groază și limba i se tot învîrtea formulînd rugăminți de îndurare. O vreme asta n-o deranjă. Era doar firul poveștii sale despre Kershaw și Neelan și... Și Neelan! Oftă manifestîndu-și înțelegerea. Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mult dacă asemenea oameni trăiesc sau mor. Șovăi în ciuda logicii simple și a impulsului și mai simplu de care era nevoie. Îi trebuiră cîteva secunde pentru a-și da seama de ce. Fantastic! Cauza era propria ei fiică. Nu era la fel de speriată ca individul din fața ei. Nu-i era teamă pentru sine, ci pentru Casa Isher. Era ciudat să stea acolo și să recunoască în sinea ei că-i e frică. Simți repulsie la gîndul că e rudă cu această ființă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ascult. Hedrock păși spre mîna întinsă ca și cum ar fi vrut să i-o strîngă. Dar în ultima clipă trecu dincolo de individ și imediat se si așeză pe fotoliul impresionant din spatele biroului în formă de inimă. Îl înfruntă pe înaltul funcționar speriat, gîndindu-se cu asprime: "Va să zică Triner e dispus să discute, da? Asta e foarte drăguț. Dar în primul rînd trebuie să-l supun la un bombardament psihologic și să-i dau o lecție de cruzime neîmblînzită, subliniind apăsat faptul că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mecanic și-l smulse, aducîndu-l în propriul său spațiu. Apoi se așeză, cu degetele pe clapele de control al timpului, asteptînd să vadă ce se mai întîmplă. În camera în sine, tăcerea era dominată de încordarea nervoasă și de privirile speriate. Hedrock-arestatul stătea în picioare, liniștit, cu un ușor zîmbet ironic pe buze, fără a face vreun efort de a se smulge din mîinile paznicilor. Nu simțea nici un fel de remușcări. Avea o treabă de făcut și-și pusese în gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
O CLIPĂ. Reveni la panoul de comandă, își ajustă ritmul de la zero la normal și ascultă zarva făcută de consilieri și paznici cînd descoperiră starea în care se aflau. Se stîrni o zăpăceală îngrozitoare. Lanțurile zornăiau. Oameni strigau uimiți și speriați și apoi recădeau pe locurile lor, palizi și înspăimîntați. Hedrock știa că nu e vorba decît în mică măsură de o frică personală. Era mai mult decît limpede că toți cei de față avuseseră brusc o viziune teribilă a sfîrșitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
strălucea, strălucea. După multă vreme observă că nu e o lumină albă și, invers, nu i se părea totuși că ar avea o culoare bine definită. Nu era nici prea strălucitoare, nici prea caldă. Făcu o pauză în gîndire; tresări speriat. Tocmai noțiunea de căldură puternică realiza aceasta, făcîndu-l conștient de răceala înconjurătoare. Lumina era glacială. DESCOPERIREA FU PENTRU EL UN FEL DE SEMNAL, O INDICAȚIE. \ EMOȚIA (SPUSE PRIN VIBRAȚII DIN DEPĂRTARE O MINTE DE PĂIANJEN) ESTE O MANIFESTARE A ENERGIEI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
spuse decît atît: ― Continuă. Cadron era emoționat la culme: ― Am primit de la ea o ofertă absolut remarcabilă: Recunoașterea Arsenalelor și participare la guvern. Este o capitulare splendidă. ― Și bineînțeles că voi refuzați. ― Cum? întrebă Cadron, și imaginea lui se holbă speriată. ― Nu cumva vrei să spui că are de gînd Consiliul să ia în considerație posibilitatea unei acceptări? Nu se poate să nu vă dați seama că niciodată nu va exista un teren comun între două forțe atît de diametral opuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Inneldei nu-i făcuse nici o plăcere. De asemenea, ascultîndu-l pe Telinger, Hedrock își dădu seama că noului doctor nu i se acordase privilegiul unui examen medical complet. Innelda făcuse o alegere bună. Doctorul părea a fi genul de om prea speriat și respectuos ca să se împotrivească pacientei sale imperiale. ― Abia acum am descoperit adevărul, îi spuse lui Hedrock, bîlbîindu-se ca un copil fîstîcit. E sub efectul analgezicelor, dar mi-am păstrat un canal de comunicare. Prințe Hedrock, trebuie neapărat s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de la Fabrica de biscuiți care se afla pe aceeași stradă, s-au alarmat și mergând la locul de unde se auzea zgomotul au gășit în magazia locuinței două cadavre care ardeau sub nșite lemne cu o flacără mocnită, scoțând mult fum. Speriați și îngroziți de imaginea din fața ochilor, vecinii au sunat la Miliția orașului Galați, de unde a plecat imediat, echipa de ofițeri competenți și cu experiență, formată din: Mighiu Vasile, lucrător judiciar, sublocotenentul Pandrea Dumitru, un tânăr subofițer, Iacob Ioan, de câteva
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
au aflat nimic, au decis să meargă acasă la Mă țar și să vadă ce cunoaște soția despre legăturile soțului, despre dușmani, despre amenințări cu moartea. Ajuns acasă la domiciliu și ciocănind la ușă până a ieșit soția răvășită și speriată când a dat cu ochii de milițieni. A răspuns scurt căț so țul ei e mort, atunci subofițerul a zis: ați auzit tovarășe comandant, nu m-a și crezut. Comandantul mirat a întrebat, cum vine asta, femeie și cum s-
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
acolo, în toată splendoarea lui, la fel ca de oriunde. Dar nu, nu mă puteam resemna să rămân acolo. Singura soluție era să mă rog lui Dumnezeu să mă ajute să scap din capcană. Și chiar am început să bolborosesc, speriat, o rugăciune când mi-a trecut prin minte că Dumnezeu este Marele Dresor în fața căruia tremură toate fiarele pământului și că eu, ah cât de bine cunoșteam mirosul de la circ, mă aflam de fapt într-o cușcă pe acea mică
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă despart de viață, păcătos de dulce și pentru un ratat. Încercam să mă liniștesc. Abia după ce m-am ridicat și m-am dus în casă, am observat că-mi apăruseră pete roșii pe mâini. Parcă eram mânjit de sânge. Speriat, am alergat la oglindă. Și pe față aveam asemenea pete. Tulburat de această descoperire, i-am cerut Liviei să-mi facă un ceai. Ea s-a uitat la mine curioasă, temătoare, a dat din cap și a ieșit pe ușă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
talent. Nu vii?" Apoi strălucirea ironică a ochilor a înghețat și privirea a devenit încruntată. A urmat o tăcere lungă, în timpul căreia nu știam ce să fac. Deodată, Bătrânul a început să râdă. Lung, în cascadă, înfricoșător. M-am trezit speriat și n-am mai putut să readorm. Cum nu reușeam nici să citesc ceva fiindcă literele îmi jucau prin fața ochilor, m-am îmbrăcat și am ieșit să mă plimb prin oraș. Străzile erau pustii. Nici țipenie de om. În gară
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
voi invita prin Francisc să ne vizitezi. Îi voi șopti Bătrînului: "Chemați-l pe doctorul Dinu aici, vă rog. Faceți-mi acest hatâr. Vă prețuiește, dealtfel, foarte mult și ar merita să-l cunoașteți."" Dinu mă privea, jumătate amuzat, jumătate speriat. Sper că n-ai să faci una ca asta." "Dar de ce nu?" "Pentru că te rog", zise el serios, uitîndu-se la mine cu admirație. Pe el, umbra nevăzută a Bătrânului aproape îl paraliza, îl silea să dea înapoi. Eu, dimpotrivă, simțeam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]