5,679 matches
-
Așa deci, acest filosof a reușit să-și croiască drum spre o concluzie. Necazul era că America tabloidelor și antetelor ajunsese de mult la această concluzie. — Bun, am spus eu. Acum știi cum e. A sărit în picioare, îndreptându-și spinarea ca un băț în întâmpinarea lui Butch, după care s-a mozolit și s-au giugiulit în timpul desertului ca doi liceeni în călduri - nu, nu așa, mai curând ca un cuplu de actori în secvențele de generic dintr-un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mâinile s-au arătat leneșe, leneșe și nesigure, învățând încă o dată atingerile pielii și pielea, țesând modele inegale pe trupurile surori. Apoi însă, încet, mâinile acelea bucuroase își aflară rostul, frământând și sfărmând nodurile încordării din gâturi și umeri și spinări și găsindu-și un ritm firesc. Așa că de-acum mâinile își aminteau, ca și buzele, buzele ce se căutau înfierbântate unele pe altele, despărțindu-se și regăsindu-se, ca și limbile ce li se împleteau în entuziasmul redescoperirii. — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ciripi ea. E timpul să mergem. Nu vin cu tine, zise el. — Bine, iubitule, spuse femeia. Tu vii pe urmă, ca de obicei. Ne vedem jos. — La revedere, Dolores, îi spuse Virgil. Ea ieși șchiopătând din colibă, cu balansoarul în spinare. Virgil îl luă pe Vultur-în-Zbor de lângă fântână. Indianul axona își legase o cârpă în jurul frunții și îi înfipsese o pană în spate. — Veșmântul de ceremonie, glumi el. Virgil Jones nu zâmbi. — Să mergem, zise el. Balansoarul era așezat pe plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
osul spre el. îi căzu drept în mână. Dintr-o crăpătura a lui creștea un trandafir. Vultur-în-Zbor și-l îndesă în pantaloni. Prepelicatul stătea întinsă batjocoritor pe stâncă ridicându-și fusta zdrențuită, până la talie, desfăcându-și picioarele și arcuindu-și spinarea. — Intră, frățioare, îi zicea ea. Vino și îngroapă-l. Vultur-în-Zbor se târî slăbit către ea și cu cât se apropia mai mult, cu atât Prepelicarul devenea mai mare. Când ajunse la o distanță de doar o sută de metri, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mici, creaturi ale nopții, le zburătăceau prin față. Scena era pregătită. TREIZECI ȘI NOUĂ Măgarul familiei Gribb, poate cel mai ascultător și cel mai puțin încăpățânat măgar din câți au existat vreodată, mergea serios de-a lungul Drumului Pietruit, în spinare un Vultur-în-Zbor măcinat de îndoieli. Indianul își petrecuse cea mai mare parte a zilei explorându-și noul cămin, iar mintea îi era acaparată de lupta dintre dorința de a ajunge în miezul contradicțiilor și anomaliilor pe care le descoperise deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
scripeți, scoțând astfel apă din puț cu un șir continuu de găleți, apă pentru irigații, apă ce se revărsa pe câmp. Privind animalul Elfrida a spus: — Animalele sunt mai norocoase decât noi. Vultur-în-Zbor a așteptat. Ea a mângâiat animalul pe spinare atunci când a trecut pe lângă ei, apoi a continuat: — Ele mor. Ești nefericită aici, a zis Vultur-în-Zbor și știa că e adevărat. — Prostii! a spus grăbită Elfrida. Sunt foarte fericită. Și pentru prima dată s-a gândit că acele cuvinte sunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
O singură lumânare făcea lumină în cameră. Irina era flămândă și poruncitoare ca un monarh absolut, iar Vultur-în-Zbor era în starea de spirit potrivită pentru a-i îndeplini poruncile. A fost o noapte violentă și frenetică pentru bestia cu două spinări și, în mijlocul luptei lor, Vultur-în-Zbor a avut viziunea. Chipul ei în lumina lumânării, chipul Elfridei, palidă și delicată ca un elf. Trupul care fremăta, trupul Elfridei. Gemetele ei, gemetele Elfridei. Era ca și cum, prin carne, cele două femei deveniseră una și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ajungeau să rodească. Acceași enumerare de păsări mitice apare în nota de subsol oferită de Richard F. Burton ca explicație în povestea lui Sindbad marinarul din O mie și una de nopți. în miturile din America de Nord Marea Țestoasă poartă în spinare Pământul. La indienii cheyenne Marea Țestoasă e singura care poate purta în spinare pământul pe care îl frământă Marele Spirit. Când povara devine prea grea, Țestoasa se mișcă și se întinde, provocând cutremure pe pământ. Vers din poemul lui T.S.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
oferită de Richard F. Burton ca explicație în povestea lui Sindbad marinarul din O mie și una de nopți. în miturile din America de Nord Marea Țestoasă poartă în spinare Pământul. La indienii cheyenne Marea Țestoasă e singura care poate purta în spinare pământul pe care îl frământă Marele Spirit. Când povara devine prea grea, Țestoasa se mișcă și se întinde, provocând cutremure pe pământ. Vers din poemul lui T.S. Eliot The Four Quartets. în religia hindusă lingam este simbolul zeului Shiva, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu m-ar fi ținut el. — Arde cumva cina? —Îți pasă? Mă strânse și mai tare. — Nu prea. De fapt, nu, deloc. I-am mușcat din nou buza de jos. Fiorii de excitație îmi treceau atât de repede pe șira spinării, încât credeam că mă conectase la o priză fără știrea mea. —Spune-mi ceva, Sam. Sunt primul băiat de școală privată pe care l-ai avut? m-a întrebat sărutându-mă pe gât. Impulsul electric spori în intensitate. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Ei bine, m-am gândit să te las pe tine să dai startul. Nu am vrut să-ți șochez sentimentele. Dar acum te-ai lămurit. — Absolut. Ochii noștri se întâlniră peste masă. Fiori plăcuți de anticipare îmi treceau pe șina spinării. — Parcă ești căpitanul echipei de cricket în puloverul ăla, am spus fără nici o legătură. — Apropo, care a fost verdictul privind băieții de la școala privată? —O adunătură de deștepți și de perverși, dacă mă iau după tine. — E un da? — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lume răsturnată “față de cea cu care se obișnuiseră simțurile noastre”: “(...) o lume așezată cu capul în jos, în care câinii aleargă înaintea iepurelui, și cerbii îl vânează pe leu. Capete mici, cu gheare de păsări, animale cu mâini omenești pe spinare, capete pletoase din care țâșneasu picioare, dragoni zebrați, patrupede cu gât de șarpe care se înfășura în mii de noduri de nedesfăcut, maimuțe cu coarne de cerb, sirene cu forme de zburătoare cu aripi pieloase pe spate, oameni fără brațe
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
cu gât de șarpe care se înfășura în mii de noduri de nedesfăcut, maimuțe cu coarne de cerb, sirene cu forme de zburătoare cu aripi pieloase pe spate, oameni fără brațe cu alte corpuri de oameni care le răsăreau din spinare în chip de cocoașă, și figuri cu gură plină de dinți pe burtă, făpturi omenești cu cap de cal și cabaline cu picioare umane, pești cu aripi de pasăre și păsări cu coadă de pește, monștri cu un singur trup
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
care, fără să mai stea prea mult pe gânduri, Îl lovi cu palma deshisă peste ceafă. „Vezi, dacă ești lacom”, zise el. Și atunci Oliver, ridicându-se cât era el de lung În picioare și Îndoindu-și și dezdoindu-și spinarea, bătu de cîteva ori din mâini și Începu să cânte cucurigu. „Totuși, există un oarecare adevăr și-n Satanovski”, conchise el după ce se liniști și se așeză la locul lui. Liniștea aceasta nu dură Însă prea mult și Oliver sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
euri care s-au evaporat În aer”, gândește Noimann și gândurile Îi ies din cap și se agață de păienjeniș... Lilith, Lilith... „Eu și cu Lilith am fost totuna. Un singur corp, patru picioare, patru brațe, patru sfârcuri și două spinări, când deasupra, când dedesubt... Apoi o singură spinare, ca și cum ar fi fost două, stând În două picioare, ca și cum ar fi stat În patru, târându-se În patru labe, ca și cum s-ar fi târât În opt. Un singur chip, mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann și gândurile Îi ies din cap și se agață de păienjeniș... Lilith, Lilith... „Eu și cu Lilith am fost totuna. Un singur corp, patru picioare, patru brațe, patru sfârcuri și două spinări, când deasupra, când dedesubt... Apoi o singură spinare, ca și cum ar fi fost două, stând În două picioare, ca și cum ar fi stat În patru, târându-se În patru labe, ca și cum s-ar fi târât În opt. Un singur chip, mai mulți sâni, mai multe brațe... Păianjenul, păianjenul autodevorator... Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
drumul lui. Cunoscând pe pielea sa păcatul, s-ar fi putut lepăda mai ușor de el. Aruncând o privire spre femeia Babel, ce-și Împreunase mâinile căzând În genunchi lângă taburetul lui, fiori reci Îi străbătură trunchiul, alunecând pe măduva spinării, de jos În sus... Frunzele sale dădură semne de neliniște, fremătând Înăuntru fără glas. De pe fața de mironosiță a femeii atârnau douăzeci și patru de limbi de foc lipicioase, scurgându-se din gurile-i larg deschise pe podea. Oliver Își făcu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
el cândva se afla acum femeia-salcie, Olivia. Aceeași lună nefirească Îi lumina trupul slab, acoperit de un lințoliu, ca un reflector. De pe fața sa, ca dintr-o scorbură, se revărsau În valuri-valuri cohorte de melci, purtând În loc de cochilii zaruri În spinare, răspândindu-se În toate părțile. Piciorul alerga În fața lui Noimann, oprindu-se din loc În loc, chipurile pentru a-și trage răsuflarea. De fapt, arătarea Își bătea joc de medic, lăsându-l să creadă că e atât de obosită, Încât, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
450 kg Urmați exemplul lui! Elevul Popescu Gelu Își amintise chiar acolo că trebuise să-și suflece pantalonii și se aplecase. Încerca În același timp să facă astfel Încât rucsacul din spate să nu-i cadă peste ceafă. Pentru asta ținu spinarea cât mai dreaptă și capul ridicat, așa că putu citi Întreg textul panoului În timp ce-și sufleca pantalonii. Cum n-avea nici o treabă la acel dispensar comunal, Își aranjă dintr-o singură mișcare rucsacul și porni mai departe prin mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ciobănesc, paznicul curții. Cum o văzu că se apropie îi ieși în întâmpinare. Pe cât era de rău și de neîndurător cu străinii care intrau în curte, pe atât de blând și îngăduitor era cu fetița. Viviana se aruncă voinicește în spinarea lui, strigându-i: Diii, calule! Diii, Ursule! Ursu porni agale prin obișnuita lor plimbare printre acareturile curții; dar după un timp, obosit, se lăsă cu grijă la pământ, ca să-i îngăduie fetiței să coboare în siguranță și se furișă în
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
lăsa să fie lovit, și-și refuza atât ajutorul cât și ascultarea, în mâna lui Sacripant care nu putea da decât lovituri în vânt, calul sărind îndărăt atunci când el ar fi vrut să meargă înainte, plecându-și capul, arcuindu-și spinarea, azvârlind din picioare, ca și cum ar fi vrut să-l trântească pe cavaler din șea. Sacripant, văzând că nu-l mai poate manevra, prinse un moment prielnic și se ridică în șea, sărind jos; apoi scăpat de piedicile ce i le
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Ea venise la marginea apei, spre a pescui iar noi ne-am oprit să vedem cum, fără undiți sau plasă, ci numai cu vrăjile ei, scotea din apă tot ce dorea. Nu departe de țărm, o balenă uriașă arăta o spinare atât de lată și de neclintită încât părea o insulă. Intre timp Alcina își pusese ochii pe mine și plănuia să mă prindă în puterea sa. Apropiindu-se de noi ea ne-a vorbit: Aceasta este ora la care cea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-n suflet, că animalul își rupse frâul și fugise. Această pierdere , adăugându-se dezamăgirii ce o încercase cu puțin timp mai înainte, l-a copleșit luându-i curajul. Întristat, el și-a strâns armele și și-a luat scutul în spinare, apucând pe prima potecă ce i se deschidea în cale; curând s-a văzut la marginea unei păduri dese și foarte întinsă. A făcut o bună bucată de drum în această pădure când a auzit un zgomot în dreapta sa și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și a continuat a-și purta povara singur, cum putea, în vreme ce Cloridan fugea. În apropiere se afla o margine de pădure deasă de parcă niciodată n-ar fi trecut picior de om pe acolo. Nefericitul tânăr cu povara stăpânului mort în spinare, s-a afundat în acest desiș. Cloridan, când s-a văzut în siguranță, a băgat de seamă că Medor nu era cu el.” O dragul meu Medor! exclamă el, cum de am putut oare să mă gândesc numai la scăparea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
le-a dat Și se gândesc să se apuce De mâine, toți, la adunat... Se bucură că iarba-i mare, Că spicul grâulu-i frumos, Că au ce pune în hambare Și anul, e un an mănos... Trudiți, cu coasa pe spinare Și gândul la acei de-acasă, Pe drumul vechi, pe lângă care, Se-ntorc țăranii...de la coasă...
LA COAS? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83817_a_85142]