2,780 matches
-
mântui pe om de blestemul muncii Înrobitoare... Iată că Învierea celor drepți era aproape. Poate că Oliver și pictorul ce Îi apăruse În cale nu erau altceva decât niște mesageri, Îmbrăcați În haina bicisniciei și neputinței omenești. Oare faptul că starețul se Întâlnise cu Bikinski, Într-un moment de rătăcire, când sufletul lui orbit de trufie uitase de Învățătura Sfintei Evanghelii, nu era un semn trimis de Dumnezeu?! Nu Întotdeauna adevărul răzbate din gura celor Înțelepți. Însuși Iisus, cînd se arătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Înțelepți. Însuși Iisus, cînd se arătase În lume, părea În ochii celor bogați sărac cu duhul. Chiar Solomon Însuși zice Într-una din pildele sale că acolo unde-i multă Învățătură, e și multă nebunie... „Fiți bineveniți, fiți bineveniți...” murmură starețul, deschizând larg ușa și trăgându-l apoape cu forța pe Bikinski În chilia sa... Pictorul nu se așteptase la o astfel de Întorsătură a lucrurilor De obicei, după astfel de discuții, era alungat și amenințat cu excomunicarea. Starețul Îl ospătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bineveniți...” murmură starețul, deschizând larg ușa și trăgându-l apoape cu forța pe Bikinski În chilia sa... Pictorul nu se așteptase la o astfel de Întorsătură a lucrurilor De obicei, după astfel de discuții, era alungat și amenințat cu excomunicarea. Starețul Îl ospătă cu pâine, brânză de burduf, nuci și vin, iar la plecare Îi strecură În geantă o sticlă de vin călugăresc și niște colaci pe care, la rândul său, cu o zi mai Înainte, le primise de pomană... „Sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ciripitul cu clinchetul dumnezeiesc pe care Îl scot crinii sălbatici atunci când Înfloresc pe țarină, dar În auz nu-i răzbătu decât un zumzet Îndepărtat al unui roi de albine. Ar fi vrut, drept mulțumire pentru găzduire, să-l răsplătească pe starețul Pafnutie fredonând această melodie, dar de pe buzele-i Întredeschise, de data asta, ieși ceva ce semăna c-un chițcăit sau scâncet. Tocmai atunci Începu să bată toaca și starețul, făcând În urma pictorului semnul crucii, se strecură Înapoi În curtea vechii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ar fi vrut, drept mulțumire pentru găzduire, să-l răsplătească pe starețul Pafnutie fredonând această melodie, dar de pe buzele-i Întredeschise, de data asta, ieși ceva ce semăna c-un chițcăit sau scâncet. Tocmai atunci Începu să bată toaca și starețul, făcând În urma pictorului semnul crucii, se strecură Înapoi În curtea vechii mănăstiri... Iar Bikinski, simțindu-și sufletul străfulgerat de o disperare fără margini, se grăbi să ajungă la Corso, unde Îl aștepta masterandul Oliver, cu ochii ațintiți În depărtări, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rădăcini În sufletul convivilor, inginerul Edward Își Îndreptă atacurile Într-o altă direcție. „Sunteți asemenea păsărilor cerului, sunteți asemenea crinilor sălbatici ce Înfloresc pe câmp...” spuse el, făcând aluzie la vorbele pe care i le aruncase la plecare lui Bikinski starețul Pafnutie. „Suntem”, răspunse scurt Bikinski. „Chiar suntem...” „Înfloriți așa frumos”, continuă pe același ton inginerul. „Înflorim, chiar Înflorim”, replică Bikinki. „Nu numai sus, ci și jos. Suntem numai stamine...” „Așa, așa”, făcu inginerul, scuturându-și alene scrumul În farfurioara de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
e prea alb pentru pielea dumneavoastră... Iar bradul e curat și el...” „Vreți să insinuați că eu n-aș fi curat?” „Cum să fiți curat dacă sunteți Însuși Necuratul?!” Bikinski râse de gluma lui. „Păi, mai adineauri, la mănăstire, În fața starețului Pafnutie, parcă-mi luaserăți apărarea, nu-i așa?!” Atunci a fost atunci, iar acuma e acum...” ...Uneori, ca să-l necăjească, Oliver se apuca să latre. Mângâindu-și bărbia, Satanovski scotea și el un lătrat atât de lung și de lugubru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de Iuda”, Își ieși din țâțâni pictorul. „V-aș fi profund recunoscător”, spuse cu o voce calmă Satanovski. „Dar, parcă”, remarcă inginerul, „cândva aveați o altă opinie...” „Atunci a fost atunci, iar acuma e acuma... Dacă v-am apărat În fața starețului Pafnutie, asta nu Înseamnă că trebuie să vă apar și acum. Nu-mi place să vorbesc de rău pe om În absența lui...” „Corect”, zise Satanovski, „atunci eu zic să facem târgul...” „Niciodată”, strigă pictorul, ridicându-se pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
idilic al stelei de seară sau al urbei pe munți, în apus. O față românească, dar străveche (daco-romană) încoronată de o calviție venerabilă, semnul climatului special ai ideii. Smerenia și pacea luminoasă a acestei figuri (ceva din ortodoxia rațională a starețului Zosim, din Frații Karamazov) la catedră și tablă se însuflețește. Gestul, mai larg, arată rândurile oștirilor de algebre. Un călugăr-soldat ridicând Cruciata de semne pentru cauza: cea mai adevărată, cea mai importantă, "cum sabia n-a pledat vreodată și nici
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
definește organicul prin următoarele concepte: viață, pământ, fire, toate concretizând nevoia spiritului ortodox de a găsi o corespondență între sfințenie și miracolul vieții. O metaforă a trăirii pătimașe ortodoxe este exemplificată din opera lui Dostoievski : Alioșa Karamazov la capătul patului starețului Zosima asociază moartea sa cu scena biblică a nunții din Cana, după care, sub „îndrumarea” Căii Lactee, „cade secerat și sărută pământul, aici mare păstrător al purității primordiale”. Metafore ale acestei trăiri le găsim frecvent în și în literatura populară dar
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
n-am mai văzut așa ceva, se... macină... nu știu cum să zic, nu înțeleg, dai puțin cu podul palmei și se șterge, parc-ar fi cretă. Și n-au falsificat vopselele, cum fac de obicei, să aibă ce să vândă, a stat starețul lângă ei, i-a controlat. Dacă te duci și te uiți, vezi că fața Sfântului Gheorghe s-a cam înverzit. - De mult se-ntâmplă asta? - Cam de o lună... - Și e din cauza ploilor? - Parcă mai știe cineva? Ce-am refăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ucenic se ridică de pe băncuță, își strânge poalele halatului albastru și-ncepe o serie de cruci mărunte. Spune repede rugăciuni. Asta-l aprinde și mai tare pe Leonard. - Ieși dracului afară! Zboară! Piei din fața mea, du-te și-i spune starețului să se roage, că nu pot da cu pensonul! Să facă molitve că se-ngrunzește vopseaua... Pleacă, să nu te mai văd! Poate mă exorcizați? A intrat Necuratu-n pictor, să-i spui... Ieși, să nu te scot în șuturi! Cutia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe jumătate. Povestea cu aruncatul din mașină nu a fost nici pe departe o justificare pertinentă, portarul o servea fiecărui rătăcit prin munții Bârgăului. 21. Cuviosul i-a ascultat pe toți: care mai nuanțat, care mai cu lacrimi în ochi. Starețul, la început, o făcea pe-a naivul, apoi, după ce-i scana bine, le demantela fiecăruia în parte biografia. Dumnezeii mamei voastre de derbedei! Ați futut lumea cu pula îndoită, ați supt la o mie de țâțe, i-ați mâncat sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai bine, sparge-i rozeta, spânzură-l de limbă, rupe-i coastele, vreau să știu și ce lapte a supt de la mă-sa, iar până mă dumeresc ce hram poartă, îi dau canon să rânească în porcărie toată ziua. 48. Starețul, fost maior de securitate al direcției de informații, Consiliul Județean Buzău, secția anchetă și cercetări penale. Chiaburii semnau cu ochii închiși colectivizarea după ce tovarășul comandant îi convingea cu "vorbă bună". (26 au dat ortul popii pe timpul anchetelor, 30 închiși de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la o revistă de cultură, profesor de filozofie, poet, prefect, șef de secție cercetări penale, director de teatru! Individul acesta încă ne este de folos, domnule ministru. Comandantul Securității Buzău încerca să fie convingător. Visul său era să-l pună stareț la mânăstirea Poiana Mărului, locaș ce stârnea multă evlavie printre credincioși. Acolo avea nevoie de Marcu, toate capetele luminate mergeau în Poiană. Părintele Luca le alina suferințele, le boteza copii într-o anexă a blocului alimentar, în lavoarul de spălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mâna pe telefon și sună la minister mai repede că-ți și fut una peste meliță dacă mai ai și alte păreri personale! Dacă o mai faci pe-a mironosița cu mine, te bag sub masă! Marcu a fost numit stareț la Schitul Fântânele, securitatea de la centru a considerat că Bârgăul era o zonă strategică ce necesita atenție desăvârșită. Maiorul Marcu avea ochi de vânător de munte, 8 ani a vânat partizani în Nehoiu. Colonelul Preda a rămas fără trântor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
securitatea de la centru a considerat că Bârgăul era o zonă strategică ce necesita atenție desăvârșită. Maiorul Marcu avea ochi de vânător de munte, 8 ani a vânat partizani în Nehoiu. Colonelul Preda a rămas fără trântor în stupul cu miere. Stareț cu toate însemnele monahale: frate, rasofor, călugăr, schivnic, diacon, arhidiacon, preot, protosinghel, arhimandrit. Ștampilă lângă ștampilă pe certificatul de călugărie. În 3 ani de răbdare, monahului i s-a oferit cârja episcopală. Ce-i drept nu era la fel de îndemânoasă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a oferit cârja episcopală. Ce-i drept nu era la fel de îndemânoasă ca pistolul, dar destul de lungă cât să îndrepte șalele celor care nu făceau ascultare de tataia. Însemnele monahicești, niște falsuri bine făcute, întărite cu semnătura și ștampila episcopului Iacov, stareț într-o mânăstire anthonită din muntele Athos și el, cândva, purtător de epoleți pe o navă comercială, la rândul său, frate de cruce cu unul, pe care mai târziu securitatea l-a uns președinte. Marcu nu a trecut niciodată frontiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
preaplinul în vitrinele odăii de protocol; licorile multicolore reliefau ipostazele fericiri. În chilie, peste trei scânduri, o pătură roasă de molii, un ghemotoc de cârpe, o piele de oaie. În odaia jupânului, salteaua ergonomică relaxa, doldora cu valută, îndulcea visarea; starețul număra în somn. Sub pernă, pistolul și două încărcătoare pline. Lada cu muniție, deasupra ușii, stăvilea trecerea. La început, canonul a fost mai lumesc, după nevoințele bătrânilor, însă părintele Spiridon, fostul maior Marcu, a schimbat rânduiala. Oasele cară hoitul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iar pacea mânăstirii "s-a dus pe pulă. Banu-i ochiul dracului. Sfințenia ca sfințenia, treacă meargă, dar ce fac cu plutonul de cadre? Ziariștii ăștia îi caută și în bârlogul ursului!" Turiști, fonduri, lume bună, istorie. Facem istorie, părinte stareț. S-a schimbat lumea, ne aliniem spre Vest, am intrat în Consiliul Europei, vom intra și în Uniune, în N.AT.O. Numai proștii se opun progresului, vin banii peste noi, părinte! Auzi, domnișoară, aici este poarta raiului: bați și Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mare, gâdileau în călcâie, furnicau șira spinării, arcuiau liniile. Mâinile de femeie muncită a maicii Benedicta frământau aluatul, plămada creștea printre degete. Saliva întrecea gerovitalul unde lingea sora Magdalena, reumatismul se tămăduia până la os. Văzând cât este de neînduplecat cheagul (stareț cu cârjă episcopală), domnișoara Cătălina a schimbat frontul. De, părinte, cum spui matale. Ești păstor peste 25 de suflete, ai răspundere mare în fața lui Dumnezeu, te înțeleg. Și eu am în subordine câteva zeci, fiecare, la rândul său, are casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Și apoi de mine, de matale, taică, cine crezi că se va îngriji? Abia așteaptă cuviosul Petru să-ți ia locul, deși cred că nu o să apuce, e beteag poponarul, scârțiie din toate încheieturile. Cât despre ava Ioan, de ajunge stareț, mută schitul în pustie. Trebuie să ne îndulcim singuri nevoințele, taică părinte. Acolo, sub mesteceni, este o poartă, aici în chilie, mai facem una. Prin poarta mănăstirii trec toți, prin poarta părintelui stareț nu o să treacă nimeni. Uite, vezi ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
încheieturile. Cât despre ava Ioan, de ajunge stareț, mută schitul în pustie. Trebuie să ne îndulcim singuri nevoințele, taică părinte. Acolo, sub mesteceni, este o poartă, aici în chilie, mai facem una. Prin poarta mănăstirii trec toți, prin poarta părintelui stareț nu o să treacă nimeni. Uite, vezi ușa țintuită ce dă spre dormitor? De azi înainte nu o mai numim ușă, ea este poarta: mata treci dincolo, eu vin pâș-pâș, bat și aștept Împăratul Slavei să-mi deschidă. Cine este Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
10 ani. Dar de ce vă spun eu toate acestea? Nu sunt la spovedanie, sunt în fața unui străin. Ce știe Sfinția voastră despre viață, despre încercările ei supraomenești, despre patimile ce o sfâșie? Judecați după cărți, și nu după lume, părinte stareț. Eu am venit cu probleme profesionale, dar se pare că nu am găsit înțelegere. Nu știu de ce am mers mai departe, mi-am deschis inima, v-am simțit ca pe un prieten, ca pe un frate mai mare, v-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și bice! Pe calul altuia nu ai de ce să ocolești vreun un obstacol. Asta s-a copt de una singură. După cum văd, are ceva probleme. Prea chișă ochii, da-i bag două pahare de votcă sub bot și rupe oiștea." Starețul nu a pierdut nicio virgulă din sclifoselile domnișoarei, asculta cu atenție ca la spovedanie și, în același timp, interpreta intențiile, concluzionând ca pe timpul unei anchete (niciodată intuiția nu i-a jucat feste). La început, a fost suspicios, dar pe măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]