5,507 matches
-
entero-endocrine și eliberarea de 5-HT (35, 39). Aceasta stimulează neuronii IPAN din submucoasă, iar axonii lor centrali fac sinapsă cu interneuronii interplexuali care, la rândul lor, activează neuronul secretomotor/vasodilatator VIP-ergic determinând vasodilatația preinflamatorie. În tubul digestiv același tip de stimuli declanșează atât fenomene motorii cât și secretorii, între cele două activități existând un sincronism funcțional asigurat de SNE (31). I.3. DATE SUMARE PRIVIND GENEZA ȘI CONDUCEREA INFLUXULUI NERVOS Ion HAULICĂ Mecanisme fizico-chimice ale manifestărilor electrice celulare După cum se știe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
specializată în receptarea, procesarea, elaborarea și conducerea influxului nervos ca suport al transmiterii de informație, interdependența existentă între polaritatea electrică a membranei celulare și sistemul de transport ionic membranar, asigură capacitatea înaltă de răspuns specific a țesutului nervos la diverșii stimuli din mediul extern sau intern. Ca țesut excitabil prevăzut cu proprietăți specifice de producere și transmitere a semnalelor sosite pe diverse căi (electrice, chimice, termice, mecanice etc.), țesutul nervos emite două tipuri principale de manifestări electrice: A)Potențiale gradate care
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
electrice locale (10-20 mV) de depolarizare, repolarizare și hiperpolarizare ale potențialului membranar de repaus produse de deschiderea canalelor ionice de Na+. Depolarizarea rezultată este limitată la mici zone ale membranei plasmatice generatoare de curenți locali și este proporțională cu intensitatea stimulului. Amplitudinea și viteza de deplasare a potențialului gradat fiind decremențială, scad progresiv cu creșterea distanței parcurse de la locul de pornire (aria activă). Potențialele locale gradate dețin un rol important în realizarea potențialului postsinaptic, potențialelor de placă motorie, de receptori sau
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ATP-ază (Na+-K+). Modificările excitabilității neuronale din cursul potențialului de acțiune sunt dominate de perioada refractară absolută și relativă (fig. 26). În timp ce perioada refractară absolută are loc în cursul depolarizării membranare, ca urmare a incapacității de răspuns la un nou stimul a canalelor de Na+ total deschise în timpul depolarizării, perioada refractară relativă are loc în timpul repolarizării și restabilirii excitabilității odată cu ieșirea ionilor de K+. Perioada refractară asigură propagarea unidirecțională a potențialului de acțiune și limitează frecvența acestora. La rândul său, mielinizarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
La rândul său, mielinizarea, impermeabilizând discontinuu membrana axonală crește viteza de conducere a potențialului de acțiune și conservă energia necesară procesului de conducere saltatorie a undei de excitație de la o ștrangulație (nodul) Ranvier la următoarele. Potențialul de acțiune declanșat de stimulii supraliminari oferă informații asupra duratei, intensității și amplitudinii stimulării. Spre deosebire de stimularea subliminală care determină răspunsuri locale nepropagate, stimulii supraliminari, depolarizanți, generează trenuri de potențiale electrice invariabile, ce transportă codificat informațiile producătoare de creșterea excitabilității de către excitanții termici, mecanici, chimici, electrici
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
energia necesară procesului de conducere saltatorie a undei de excitație de la o ștrangulație (nodul) Ranvier la următoarele. Potențialul de acțiune declanșat de stimulii supraliminari oferă informații asupra duratei, intensității și amplitudinii stimulării. Spre deosebire de stimularea subliminală care determină răspunsuri locale nepropagate, stimulii supraliminari, depolarizanți, generează trenuri de potențiale electrice invariabile, ce transportă codificat informațiile producătoare de creșterea excitabilității de către excitanții termici, mecanici, chimici, electrici supraliminari de diferite cauze de lungă durată etc. Printre factorii de scădere a excitabilității figurează fenomenul de acomodare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de creștere. S-a dovedit că în perioada care precedă stabilirea legăturilor funcționale sinaptice între neuroni, potențialul de acțiune modifică morfologia conului de creștere și stopează mișcarea filopodelor. Pe culturi de neuroni in vitro, la 15 minute de la aplicarea unui stimul nervos asupra unui neuron aflat în creștere activă, conul de creștere își retrage filopodele și-și suspendă extinderea. S-a constatat că în cursul blocării extinderii conului de creștere, canalele ionice sunt mascate. Se presupune că acest fenomen ar fi
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în creștere activă, conul de creștere își retrage filopodele și-și suspendă extinderea. S-a constatat că în cursul blocării extinderii conului de creștere, canalele ionice sunt mascate. Se presupune că acest fenomen ar fi consecința activării unor molecule prin stimul electric, molecule ce ar acoperi canalele ionice necesare reglării creșterii normale a conurilor. I.4.3. ÎNMUGURIREA AXONALĂ Înmugurirea axonală reprezintă procesul prin care axonii neuronilor nelezați formează noi ramuri (muguri) și stabilesc noi conexiuni, după ce un impuls spre un
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sinapsele. Înmugurirea axonală este întregită în unele zone de un proces de creștere și formare de spini dendritici participanți la formarea de noi sinapse. În general, sinaptogeneza la acest nivel poate fi considerată reactivă, ea survine ca răspuns la unii stimuli și nu ca o parte a unui program normal de dezvoltare. Cele mai multe date privind turnover-ul sinaptic au fost obținute prin denervare parțială. În studii efectuate la nivelul hipocampusului de rozătoare, la o zi după lezare 90% din sinapse dispar, la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
descrește numeric după necesități. Încă din 1894, Ramon y Cajal a presupus că procesul de învățare produce schimbări prelungite în eficacitatea legăturilor sinaptice interneuronale, ipoteză care a fost confirmată prin studii experimentale în 1948 de către Jerzi Konorski. După Konorski (1975) stimulii senzoriali pot determina două tipuri de schimbări în celulele nervoase și în prelungirile lor: modificări de excitabilitate, constante, dar tranzitorii și modificări plastice, facultative, dar durabile, care ar fi urmate de transformări funcționale permanente într-un sistem de neuroni. S-
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ce afectează activitatea neuronilor asociați, care converg asupra sinapsei respective. Plasticitatea sinaptică este materializată prin turnover-ul (ciclul) sinapselor, al căror ritm variază cu vârsta indivizilor (fiind mai activ la tineri, decât la bătrâni), cu regiunea sistemului nervos, precum și cu intensitatea stimulilor. Stimulii naturali sau agresiunile de diferite tipuri pot produce pierderi, formarea sau înlocuirea sinapselor din toate regiunile sistemului nervos și la toate vârstele. Înlocuirea sinapselor, ca și modificarea numărului lor pot fi incluse în conceptul turnover-ului sinaptic, definit drept procesul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
afectează activitatea neuronilor asociați, care converg asupra sinapsei respective. Plasticitatea sinaptică este materializată prin turnover-ul (ciclul) sinapselor, al căror ritm variază cu vârsta indivizilor (fiind mai activ la tineri, decât la bătrâni), cu regiunea sistemului nervos, precum și cu intensitatea stimulilor. Stimulii naturali sau agresiunile de diferite tipuri pot produce pierderi, formarea sau înlocuirea sinapselor din toate regiunile sistemului nervos și la toate vârstele. Înlocuirea sinapselor, ca și modificarea numărului lor pot fi incluse în conceptul turnover-ului sinaptic, definit drept procesul de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
unor noi bulbi presinaptici; c)stabilirea unor noi contacte sinaptice; d)maturarea noilor sinapse, apariția veziculelor sinaptice și a densităților pre- și postsinaptice. Turnover-ul sinaptic este un proces în plină desfășurare în organismul adult normal. El poate fi determinat de stimuli ca experiența, modificările de mediu, ca și de activitatea fiziologică normală a organismului. Acest tip de plasticitate sinaptică, observat în absența oricărei lezări tisulare, reprezintă turnover-ul spontan și diferă de cel produs de leziuni. Markus și Petit (1989) discută semnificația
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a permeabilității postsinaptice pentru K+ și Cl-, în timp ce permeabilitatea la Na+ rămâne nemodificată. În acest mod apare o hiperpolarizare tranzitorie. Prin propagarea electrotonică, PPSI deprimă excitabilitatea zonelor din jur sau chiar a întregului neuron, împiedicând apariția PA sub efectul unor stimuli excitatori. Astfel de conexiuni reprezintă adevărate filtre ce modulează transmiterea în lanțurile neuronale; c) inhibiția presinaptică: în cazul unor sinapse axo-axonice excitatoare, depolarizarea sinaptică se propagă electrotonic până la nivelul butonului terminal al axonului postsinaptic. Această depolarizare relativ persistentă reduce cantitatea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
formează sinciții funcționale, fibrele musculare fiind unite în fascicule sau pături în care membranele musculare intră în contact direct formând joncțiuni („gap junction” sau nexus). Prin intermediul joncțiunilor se pot produce fluxuri ionice intercelulare. Fibrele nu au inervație motorie individuală, iar stimulii se propagă de la o fibră la alta cuprinzând porțiuni largi sau chiar întreg mușchiul care acționează ca o unitate (mușchi unitari). Prezența joncțiunilor permite propagarea electrotonică a potențialelor de acțiune. Astfel de mușchi se întâlnesc în tubul digestiv, canalele biliare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
alunecarea reciprocă a filamentelor, ca în mușchiul striat, dar cu multiple diferențe. Filamentele de actină și miozina nu au dispunere sarcomerică. În locul membranei Z, filamentele de actină se leagă de structuri speciale numite corpi denși. Contracția este susținută atâta timp cât prezența stimulului menține intrarea calciului, dar aceasta este însoțită de valori scăzute (apropiate de cele bazale, dar mai mici decât cele necesare pentru dezvoltarea forței) pentru: calciul citosolic, activitatea MLCK și fosforilarea MLC, ciclarea punților transversale. Contracția este susținută în asemenea circumstanțe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stabile actină-miozină, ce rezultă din caracteristicile kinetice ale ciclului de reacție (detașarea lentă a punților în care lanțul ușor este defosforilat). În unele miocite netede, fosforilarea lanțului ușor al miozinei este menținută la un anumit nivel chiar în absența unor stimuli externi, rezultând un tonus muscular bazal intrinsec. I.6. MEDIAȚIA CHIMICĂ ORGANO-VEGETATIVĂ Ion HAULICĂ Transmiterea influxului nervos de la un neuron la altul sau de la celula nervoasă la organul efector se realizează în majoritatea cazurilor cu participarea obligatorie a mediatorilor chimici
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și ca agent citotoxic în reacțiile de apărare imunitară antimicrobiană, antivirală și antitumorală. La nivel central, NO participă atât ca neuromodulator cerebro-vascular, cât și ca participant la biochimismul funcțional al creierului. Enzima nitroxid-sintază formatoare de NO este implicată în medierea stimulilor nociceptivi de la nivelul căilor somato-senzitive cerebrospinale (Meller și Gebhart, 1993). Fiind produs neuronal gazos cu moleculă mică ușor difuzibilă prin membranele celulare, NO asigură transmiterea chimică nitrinergică centrală și periferică a mesajelor atât în sens anterograd postsinaptic, cât și retrograd
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
filetelor senzitive ale unui singur neuron. Fiecare nerv senzitiv se ramifică într-un număr variabil de terminații dendritice, care se distribuie pe cale axonală fără articulație sinaptică atât la piele, cât și la vasele din zona respectivă. Când se aplică un stimul nociceptiv pe piele, injuria axonală rezultată se transmite ascendent (ortodromic) până la locul de bifurcație a fibrei senzitive, de unde coboară apoi antidromic pe traiectul filetelor din jur până la capilarele de vecinătate. Printr-un mecanism umoral insuficient cunoscut, stimularea antidromică a terminațiilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neuroreflexe compensatoare de contracarare, autoreglare, apărare și adaptare la necesitățile variabile ale funcțiilor vitale (circulatorie, respiratorie, digestivă, excretorie, metabolică etc.), întregind componenta somatică voluntară. Atât comenzile plecate de la centrii superiori somatici, cât și reacțiile organo-vegetative reflexe însoțitoare declanșate de diverșii stimuli exogeni sau endogeni, antrenează ambele căi eferente, punând în stare de activitate simultană mușchii scheletici pe de o parte și organele viscerale pe de alta. La rândul lor, cele două componente eferente ale sistemului nervos vegetativ sunt dominante în anumite
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
La rândul lor, descărcările simpatico-adrenergice determină vasoconstricția coronarelor, arterelor viscerale și venelor. II.1.5. EFECTELE STIMULĂRII SIMPATICE ȘI PARASIMPATICE LA NIVEL GASTROINTESTINAL Sistemul gastrointestinal prezintă inervație intrinsecă proprie cunoscută sub denumirea de plex intramural sau sistem nervos enteric. Atât stimulii parasimpatici cât și cei simpatici generați la nivel cerebral pot influența activitatea gastrointestinală, în principal prin amplificarea sau diminuarea intensității unor acțiuni specifice ale plexului intramural. În general, stimularea parasimpatică determină creșterea activității tractusului gastrointestinal prin stimularea peristaltismului și relaxarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și viscerale converg spre aceiași neuroni ai căii aferente spinotalamice, durerea viscerală va fi resimțită și într-un alt teritoriu cutanat decât cel care corespunde topografic viscerului respectiv. Ca exemplu poate fi dată convergența în măduvă a fibrelor care transportă stimulii nocivi de la nivelul cordului cu cei ce conduc excitațiile de pe marginea internă a membrului superior stâng și din regiunea precordială. De aceea, durerea cardiacă este resimțită precordial și pe marginea cubitală a antebrațului. Numeroase alte exemple de durere reflectată oferă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
un dispozitiv nervos bogat reprezentat, la nivelul venelor mici și mijlocii. Exceptând teritoriul venos cefalic și pelvin, care primește filete eferente atât simpatice, cât și parasimpatice, restul venelor prezintă numai inervație simpatică. În general, sistemul venos răspunde înaintea arterelor la stimulii adrenosimpatici și la intensități mai mici, fără modificări semnificative ale rezistenței periferice, în schimb, venoconstricția de natură simpatică, reducînd complianța, activează întoarcerea venoasă și crește debitul cardiac. În felul acesta, creșterea rezistenței arteriolare periferice produsă de stimularea căii eferente simpatice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vagală diureză reflexă prin inhibarea secreției de hormon antidiuretic, în vederea eliminării excesului de apă și descărcării patului vascular. În afara receptorilor arteriali și auriculari, un rol mai puțin fiziologic și predominant patologic îl au reflexele cardio-vasculare cu punct de plecare ventricular. Stimulii nocivi fizici și chimici aplicați asupra ventriculului stâng, de exemplu, produc reacții neuro-reflexe hipotensoare. Injectarea de substanțe iritante în circulația coronariană, ca și obstruarea acesteia cu sfere de sticlă sau plastic sunt urmate de prăbușirea presiunii sanguine. Fenomenul, cunoscut sub
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu diametrul sub 3 mm. Numeroase substanțe endogene și exogene influențează circulația pulmonară. Spre deosebire de acetilcolină care acționează ca mediator chimic vagal în sens vasodilatator numai pe vasele pulmonare contractate, catecolaminele produc vasoconstricție prin intermediul receptorilor alfa-adrenergici și vasodilatație prin mecanism beta-adrenergic. Stimulul cel mai important al vasomotricității pulmonare este hipoxia alveolară. Efectele sale sunt potențate de acidoza metabolică sau respiratorie, care și prin acțiunea proprie exercită efecte vasoconstrictoare. Pe această dublă cale, hipoxia produce vasoconstricție în teritoriul arterial pulmonar, contribuind la adaptările
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]