38,669 matches
-
îi iese din pântec. Tu nu vrei decât să impui legi noi... Cine ți-a spus asta? și cum Marina tace, continuă ridicând vocea: Cine ți-a spus-o? Să vedem, răspunde. Nu știi că sunt soțul tău? Săraca Materie, strângând geniul la pieptul său, simte cum o bilă de teamă îi ridică întâi pe dinlăuntru pieptul umflat, îi înfundă gâtlejul, apoi își vede soțul prin umorul amar care îi purifică ochii limpezindu-i. Ai nefericirea să te fi născut cretină
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
dulce: Hai, Marina, am fost dur, o recunosc, dar... și se apropie oferindu-și buzele, în timp ce vocea interioară murmură: "Ai căzut, te întorci să cazi și vei cădea de o sută de ori mai mult...". Se lasă sărutat de Marina, strângând la piept copilul și recade în somnul vieții sale. Da, am fost dur, dar... dar este nevoie, trebuie să-mi împlinesc voința... și botezul? De ce? Pentru a se spăla de păcatul originar? Dar tu crezi că această inocentă creatură are
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Carrascal. Lui Dumnezeu, da, lui Dumnezeu! repetă don Fulgencio cu un surâs enigmatic. Dar cum se face că acum crezi în Dumnezeu? întreabă alarmat celălalt. În timp ce El crede în mine... și ridicând episcopal mâna dreaptă, adaugă: ai răbdare puțin, Avito. Strânge buzele și coboară ochii, simptome clare ale unei părți dintr-un aforism, și, luând o bucată de hârtie scrie ceva, poate, un fragment din Tatăl nostru, sau vreo mâzgălitură fără sens. Între timp, vocea interioară îi spune lui Carrascal: "Cazi... te-
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să vină la el, să-l vadă cum se clatină, întinzând brațele: Fii calmă, calmă, lasă-l să cadă, că nu va trece de pământ. Ce lume e asta Sfântă Fecioară! Și continuă visând, mama. Mama, care pe furiș își strânge în brațe fiul, îi zice: "Spune mamă, dragule, spune mama". Frecționările superauriculare au dat rezultat; Apolodoro începe să rupă a vorbi și tatăl spionează primul cuvânt, expresia sa naturală, individualizantă. Și se face că este: gogo!, gogo!, solemn mister!, gogo
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mult decât pe tata? Se înnourează fruntea Marinei, dacă ar vedea asta Avito... Cu remușcarea unei ascunse crime, îngrozită în fața apariției invizibile a destinului, se ridică repede și lasă copilul pentru a continua visând. Și aici, acum, ca altă dată, strângându-l la piept exclamă: al meu, al meu, al meu, Luis al meu, Luis al meu, al meu, al meu, în timp ce copilul o privește senin, cum se privește cerul la plimbare. În aceste tainice întâlniri îi vorbește despre Maica lui
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
înveți să vindeci. Și de ce nu îl vindecă pe iepuraș? În această noapte, Apolodoro se visează cu bietul iepuraș și Avito cu fiul său. * Ce scene liniștite și tainice când în rarele momente în care tatăl îi lasă, mama îl strânge la piept pe fiul său, îl îmbrățișează și fără să scoată vreun cuvânt îl ține așa strâns, privind în gol, umplându-i fața de sărutări. Copilul deschide ochii, surprins; asta e altă lume, la fel de incomprehensibilă ca și cealaltă, o lume
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
reprezintă Materia, Natura; în mod material și natural trebuie educată, așadar. Cu copila, Marina, mult aer, mult soare, multă plimbare, mult exercițiu ca să prindă forță... Eu am ideile mele... Și săraca Marina privește la Forma sa, care are ideile sale, strângând la piept micuța, săraca fată, care va fi la sfârșit femeie, sărăcuța! Se lasă, se lasă numai pentru ea, îi lasă floarea visului ei, surâsul trist făcut carne. E o minune de fată când un vis îi par buzele sale
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
murmură Apolodoro fără să se miște. Bine, omule, bine și maestrul se ridică pentru ca să-i pregătească șederea, așează-te! Și eu? zice don Avito. Dumneata... mai bine ar fi să ne lași singuri. Tatăl se duce spre maestru și-i strânge cu efuziune mâna zicându-i: Acesta rămâne aici; tratează-mi-l cu răsfăț" și, fără să întoarcă privirea spre fiul său, iese. Apolodoro s-a așezat și așteaptă cu picioarele apropiate și cu mâinile pe genunchi. Bine, omule, bine, și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să văd mai vine și aprecia farmecele unice ale orașului, unica reședință demnă de o ființă rațională, căci câmpul este al animalului uman. Apolodoro este distrat; nu poate rezista la cravata roșie a lui Federico, spongioasă și umflată, care îi strânge gâtul. Ceva melancolic, zice Apolodoro ca și cum ar vorbi cu sine însuși, monotonia... melancolia... Nu, răspunde Federico, cineva pe care moartea l-a îngrozit. Cum? S-a lăsat în voia ei, fără îndoială, pentru că o ura cum se lasă unii bărbați
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
umbra lui Federico îl împinge înapoi. Inima începe să-i zvâcnească în cap, o apucă pe Clarita și o îmbrățișează bine, lăsându-se și ea. Sunt cuceritor, hotărât, masculin." Mă iubești? Deja o știi, dar lasă-mă... lasă-mă... Și strângând-o la piept, cu o voce sufocată: Deja o știi, nu; mă iubești? Ei îi scapă un "da". Da, nimic mai mult? Dar, ce vrei să-ți spun? Dar lasă-mă... lasă-mă... Apolodoro o privește în ochi și ea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
științei să facă pentru a ne domina instinctele! și iese din cameră. Marina ridică capul, ca cineva care parcă se trezește dintr-un coșmar, cu ochii îngroziți, exclamă: Luis! Luis! Luis! Și Apolodoro se aruncă în brațele ei și se strâng și stau în tăcere strânși, plângând. Rosa, Rosa, Rosa mea, soarele meu, viața mea... Luis al meu, Luis, Luis, Luis al meu, Luis, Rosa, Rosa mea... ce lume, Sfântă Fecioară, ce lume! Luis... Luis... Luis... Papá... Taci, Apolodoro... Luis... Luis
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
îi scufundă pământul, se vede în vid, privește la corpul inert pe care-l are în față, da, la femeia sa, apoi, exclamă chinuit: Fiul meu! Auzindu-l, se ridică Materia și apropiindu-se de Formă îi prinde capul, îl strânge între palmele convulsive, îi sărută fruntea arzândă și-i strigă din inimă: "Fiul meu!" Mamă! geme din adâncurile insondabile sărmanul pedagog și cade leșinat în brațele femeii. Dragostea învinsese. EPILOG Prima mea intenție atunci când am început să scriu acest roman
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
rupă pe don Fulgencio, să-l distrugă pe Menaguti și pe alți mulți să-i tragă, suiș și coborâș, așa. Dacă maestrul Pedro, cel care pe dedesubt, bine face după părerea mea, mișcă mașinăria toată, nu se oprește, atunci se strânge, se ghemuiește, îi sfarmă capul cu mai multă ușurință, ca și cum ar fi făcut din pastă de marțipan. Și la nimic nu servește că maestrul Pedro nu se reține să nu-l avertizeze pe don Quijote că personajele acestea nu sunt
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sprijinul ideii că orice mare creator este expresia firească a epocii și țării sale, cu întreaga ei configurație materială și spirituală, cu întreaga ei evoluție istorică legată de antagonismele și luptele de clasă care au frământat-o. Opera lor este strâns legată de momentele culminante ale vieții politico-sociale și spirituale ale Eladei. Este vorba despre Eschil, Sofocle și Euripide, trei mari nume ale patrimoniului culturii universale. Cum s-a născut însă tragedia, această specie a genului dramatic ce a ajuns să
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
transmise de tradiție” și, în primul rând, de Homer, pleacă tragicii greci. Vito Pandolfi observă că lumea religioasă își păstrează la Eschil „toată prospețimea inițială” și se contopește cu povestirile mitologice într-o viziune completă despre lume. La Sofocle este strâns legată de lumea mitologiei și constituie „elementul determinant al structurii sociale”, în timp ce la Euripide reprezintă un simplu element convențional 2. Eschil aparține încă epocii mitice, stăpânite de conștiința soartei implacabile; față de lumea lui Homer, care nu cunoaște sentimentul culpei, eroul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
pe convențiile tragediei, pentru crearea de atmosferă 1. O altă scenă de mare intensitate a trăirii, desăvârșit condusă de autor, este cea în care apare Oreste, aducând urna cu pretinsa lui cenușă; indicațiile scenice sunt de mare importanță: Electra o strânge în brațe, jocul actoricesc presupune sugerarea unei dureri sfâșietoare; în plan textual, Electra pronunță un monolog plin de jale care îl impresionează într-atât pe Oreste, încât își mărturisește identitatea. El intră în palat și își lovește mama; nici în
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
atât de greu a ajuns la izbândă! La câteva luni după Euripide moare și Sofocle, iar după un an Atena va fi distrusă de dușmani. Nu interesează în lucrarea de față cum au decurs mai departe evenimentele. Reținem însă legătura strânsă dintre viețile celor trei mari autori și viața cetății, operele lor reflectând bucuriile și durerile colectivității, mentalitatea și legăturile ei cu zeii Olimpului. II.5. Personajul tragic Tragediile lui Eschil sunt toate impregnate de o majestate grandioasă, de o forță
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
tehnologia, pentru că ele deja pot controla corpul fizic și acum aceste forțe negative Încearcă să ajungă pe corpul spiritual al umanității. Acum, lupta noastră este mult mai subtilă și Încercăm să contactăm mai mulți oameni care au diverse capacități, ca să strângem rândurile, pentru a Încerca să vă protejăm cât mai mult, dar să vă ajutăm să Învățați cum să vă protejați și singuri. În acest moment, omenirea trece pe o altă treaptă a evoluției sale, iar tehnologic nu s-a oprit
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
bucurați dacă veți auzi aceste perioade de timp, pentru că În ritmul În care mergeți timpul alege să se contracte și lucrurile se pot Întâmpla mult mai repede. Este foarte important să Încercați să vă schimbați vibrația, pentru că acum timpul se strânge, se chircește În el. Ziua nu mai are demult douăzeci și patru de ore, În timpul vostru. Așadar, prima Încercare În doisprezece ani, mare, majoră, următoarea În patruzeci de ani Începând din anul 2011. Dar nu vă imaginați că aceste Încercări sunt neapărat
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
gand, de idee, de spirit idee pe care Eminescu o subliniaz? adesea În crea?ia să: A afla „sâmburul lumii / Tot ce-i drept, frumos ?i bun", „a ? ine lumea ?i vecia Într-un num?r" {Scrisoarea I") sau a strânge, În chip metaforic, toate stelele cerului Într-o oglind? de aur (precum magul egiptean din „Memento mori") reprezint? unicul mod prin care fiin?a uman?, supus? trecerii timpului, ca ?i zidurile vechilor cet??i devenite acum ruine, poate aspiră ??tre
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pedant cu ochii cei verzi, peste un veac, Printre tomuri l? cuite a?ezat ?i el, un brac, Aticismul limbii tale o s?lpun? la cânt?ri, Colbul ridicat din carte-? i l-o sufla din ochelari ??i te-o strânge-n dou???iruri, a?ez?ndu-te la coad?, În vro not? priz?riț? sub o pagin? neroad?". [...] „Astfel Inc?puț pe mâna a oric?rui, te va drege, Rele-or zice c? sunt toate câte nu vor În? elege... Dar
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Ciute sprintene de munte ". (Povestea codrului) Animalele mitice („curteni din neamul Cerb", „bouri nal?i cu steme-n frunte", „caii m?rii albi că spumă" „ale Cur?îi mandre neamuri"), venind din lumea str?veche a basmului pentru a se strânge În jurul perechii de Îndr? gosti?i, „nu sunt evoc?ri fantastice, hieroglife literare ?i ornamentale", ci imagini subiective ale unui univers mitic, sunt „expresia sensibil?" „a unei armonii de o esen?? mai profund?, ce leag? via?a omului de aceea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
asemenea momente îmi puteți spune Jeni. E mai intim. MINISTRUI.: Da, Jeni. La mulți ani! De ziua Europei... De ziua intimității. Intră violent Patroana de bordel PATROANA: Am să te distrug. Am să te omor! Nu!Că dacă nu te strîng eu de gît, nu te mai strînge nimeni! MINISTRUL: Ieși afară! JENI: Cum ați intrat aici? PATROANA: Pe ușă, pațachino! Pe unde voiai să intru? JENI: Voiam să zic: cum v-ați permis să intrați aici? PATROANA: Da' tu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mai intim. MINISTRUI.: Da, Jeni. La mulți ani! De ziua Europei... De ziua intimității. Intră violent Patroana de bordel PATROANA: Am să te distrug. Am să te omor! Nu!Că dacă nu te strîng eu de gît, nu te mai strînge nimeni! MINISTRUL: Ieși afară! JENI: Cum ați intrat aici? PATROANA: Pe ușă, pațachino! Pe unde voiai să intru? JENI: Voiam să zic: cum v-ați permis să intrați aici? PATROANA: Da' tu cum îți permiți să-l călărești pe nenorocitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
E ziua Europei. E sărbătoare! Dacă scăpăm de chestia asta trebuie să-mi faci o cafea dublă. Fără zahăr, fără frișcă, fără otravă. JENI: Au venit! Doamne-ajută! PATROANA: Ajută! Ajută! MINISTRUL: Taci! JENI (Către sală ca și cum acolo s-ar fi strîns ziariștii): Doamnelor și domnilor ziariști, ne bucurăm că sînteți alături de noi cu ocazia zilei Europei. Domnul ministru va face o scurtă declarație și apoi vă stăm la dispoziție pentru fotografii. Vă mulțumesc. MINISTRUL: Doamnelor și domnilor astăzi este o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]