6,493 matches
-
elegante. Și viziuni trunchiate. Din rafinament. Ori din viteza : de emisie / recepție/receptare. "un individ fără ochi / și-a conectat orga la țevile blocului / și repetă, posedat, fuga lui bach. " Cuvintele dizlocă parcă (i)realitate, substituind-o. Lucruri, pe jumătate strigăt, prind viață în jurul cititorului : "prietenii mei din salon se extaziau când creștea pâinea / și găseau insuportabil zgomotul înfloririi ghioceilor." Oare, într-adevăr, "LUMEA E O PISICĂ JIGĂRITĂ" ? Să sperăm , totuși, că nu-i decât o carte, oricât de bună ar
VIZIUNI PE LA SPATELE LUMII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345375_a_346704]
-
tremură Șubrezindu-și fundația În lacrimile oamenilor uitați De dor și de pasul către Un mâine pierdut În ceața deznădejdii. Amintirile se renasc în șoaptă În memoria aproape mută A zidurilor amorțite De liniște și de mucegai. Dar se aud strigătele Neputinței sfâșiate de dorința De a trăi, dincolo de tăcere. Noi, amintirile, ucise cândva De uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunse În conștiința muritorilor rutinați, Blazați și rătăciți în gări pustii, În trenuri fără destinație, În plicuri sigilate, netrimise. Noi, amintirile vrem
NOI, AMINTIRILE (COLOANA A CINCEA) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345515_a_346844]
-
să-mi plec urechea spre orice glas de deznădejde ar fi venit și din orice direcție l-ar fi adus vântul. E inutil să adaog că la mine conștiința e inima. Adică ceva cald. Poate prea cald.”⁶ Fie că acest strigăt de deznădejde se regăsește în articole de esență politică sau economico-socială, în evocări, figura centrală rămâne omul. Omul, destinatar, colecționar fără voie al tuturor nedreptăților care se răsfrâng asupra lui. Iar el, Istrati, cu conștiința febrilă, asemeni inimii lui s-
PARTEA I de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345518_a_346847]
-
o ramură de salcie subțire ca degetul cioplind-o cu un cuțit pescăresc cu mânerul gros din lemn și meșteșugind viitorul instrument cu atenția începătorului , cu numeroase ezitări, văzuse la un prieten zilele trecute o trișcă cu care șuiera imitând strigătele câinilor enoți, așa că își propusese să facă și el una asemănătoare... Puțin după-amiază începu să adie vântul, apoi începu să bată dinspre ruși din ce în ce mai tare, cerul se întunecă dintr-o dată acoperindu-se cu nori negri în tunete și fulgere tot
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
în ultimul rând, viața de apostol a credinței în Dumnezeu, a domnului Nicolae Purcărea, în închisorile antonesciene, iar apoi comuniste, umilințele și torturile la care a fost supus în "Programul de reeducare Pitești" pentru a renunța la convingerile sale religioase; Strigătul sfâșietor al sufletelor rătăcite pe Terra, avertizând că actuala civilizație umană prin lipsa credinței față de Dumnezeu și creație, prin gândurile și acțiunile negative, avertizând, somând și amenințând însăși existenț vieții pe pământ. Distinsul autor ne recomandă să ne aplecăm cu
STELIAN GOMBOŞ „CÂTEVA SPICUIRI, SUGESTII ŞI RECOMANDĂRI…” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376813_a_378142]
-
rece ca de obicei, fiindcă se apropia toamna cu roadele sale, cu acea cromatică ce încântă privirile și inspiră poeții, pictorii, muzicienii, dar și cu capriciile sale, cu vremea tristă și mohorâtă. Deodată, la miezul nopții, de la poartă răzbătu un strigăt: - Ștefane!... Ștefane!... Tânărul plutea în lumea fascinantă a viselor. Din nou acel glas răgușit tuși de două ori de se zguduiră pereții și geamurile de la ferestre: - Ștefane!... Trezește-te, bre, odată!... Ștefane!... Prin somn băiatul auzi chemarea și deschise ochii
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
iubire, pentru a-i aduce calmul de care avea nevoie, pentru a-i izbăvi dorința de sublim. Ștefan nu mai așteptă o nouă invitație și lăsă ca cele două corpuri pline de dorințe ancestrale să se unească. Unirea aduse un strigăt de descătușare al Gloriei, urmat de alte și alte din ce în ce mai încete dar pline de semnificații. Fiecare mișcarea a bărbatului care cerceta cu atâta asiduitate tainica peșteră fierbinte a femeii, crea stări incomensurabile ambilor parteneri. Era o uniune de corpuri și
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
din lacrimi, din paharul cu apă, din ale dimineții sinistre cafele; dorul e chipul morții, e al morții sibilinic discurs, ce se insinuează în rugăciune, ce susură, necontenit, în ecou, în auz, ce stăruie pe ale amintirii retine; dorul e strigătul meu peste abis, hohotit și confuz... Doru-i distanța de neconceput, de nestrăbătut dintre mine și tine. 2015, ianuarie Referință Bibliografică: Eugen Dorcescu, Dorul / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1486, Anul V, 25 ianuarie 2015. Drepturi de Autor
EUGEN DORCESCU, DORUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377057_a_378386]
-
rodi în tine, iar toamnele se vor încununa de întâmplarea din urmă și va sfărși ca o poveste spusă unei nepoțele, care va privi atunci și ea, iarna prin fereastră, cu mai multă încredere... și-n toata vremea aceasta, printre strigătul liniștit al scânteilor ce sar din lemne, se aude parca din altă lume o voce gravă, șigură și domoală care parcă repetă: "vino! am venit! " aduci apoi copilul în pătuț și spui “noapte bună, Tina!” Ciclul "Povestiri pentru Tina" Referință
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
strigat: -Hălăișa! Călușarii au tresărit, dar au mers în tăcere, tot cu capul plecat. Vătaful a mai strigat o dată din răsputeri: -Hălăișaa! Parcă i-ar fi trezit din somn! Toți călușarii au ridicat capetele și au strigat: -Hăi! Hăi! Hălăișa! Strigătul lor a-nfiorat mulțimea din jur. Toți au tresărit, parcă electrizați. Dar, imediat am auzit o explozie de râs. Pe lângă călușari se „trezise” și mutul. Și el a strigat: hei, hei, hălăișa! Dar când a strigat s-a încordat și a
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
mișcările pașilor.. tot mai rapizi, tot mai ritmați. Bețele și opincile lor loveau pământul tot mai repede, tot mai tare. Era un dialog cu pământul surd, adormit, pe care, treptat-treptat îl trezeau, atât cu loviturile de băț, cât și cu strigătele de hălăișa. Forța loviturilor cu opincile și bețele, reverbera cu forța din adâncul pământului și se întorcea în picioarele călușarilor, parcă amplificată de bucuria pământului trezit. De aceea opincile lor erau împinse și mai sus...tot mai sus...Și bețele
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
săltau în aer mai sus, tot mai sus. Era un circuit electrizant care purta călușarii la tensiuni înalte, corpurile lor plutind în aer nefiresc de ușor și de sus. Această energie primită din pământ, călușarii o transmiteau în jur cu strigăte sacadate: -Hălăișa, șa, șa! Hălăișa, șa, șa! Hălăișa!.. Hălăișa!.. În salturile lor, călușarii păreau râuri de lavă fierbinte, izvorâte din adâncul pământului. Trupuriloe lor-torțe aprinse în răsuciri amețitoare, fețele lor-flăcări orbitoare în mișcări magice. Acest iureș de foc îi electrizase
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
-Lasă mutule, că o vindecăm noi! Și a invitat femeia în cerc. Aceasta s-a așezat acolo, într-o poziție de suferindă. Călușarii au reluat jocul în jurul femeii. Rând pe rând făceau salturi elegante peste băț și peste femeie, la strigătele vătafului de hălăișa. După ce au sărit peste femeie toți călușarii, a-ncercat să sară și mutul, dar, vrând să se sprijine în sabia lui înconvoiată, s-a împiedicat și a căzut peste femeie, dându-i brânci să se ridice. În
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
fulger-pasăre-călușar-pe pământ-sub pământ, și iar șarpe-călușar-pasăre-arc voltaic. Mereu în cer și iarăși pe pământ, sub pământ...mereu prin călușar...prin mâinile lui...prin picioarele lui...și sunetele magice ale clopoțeilor...și zborul ireal al picioarelor...irizațiile culorilor din cămășile înflorate...strigătele călușarilor...muzica asta amețitoare...ritmul magic tot mai iute...mai iute...Toate, toate... deschid cerul și pământul...Ooo! Ce fluid de energie!..Acum trupurile dansatorilor plutesc...plutesc...și zboară...zboară...sus, sus...tot mai sus...Fluidul de energie amplificat tot
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
jocul nu mai durează/continuă...Totul se sfârșește pe lumea asta...Mai ales bucuria...Vătaful mulțumește mulțimii, iar călușarii se încolonează doi câte doi și pleacă mai departe, cu alaiul după ei. În depărtare se auzea, tot mai stins, cunoscutul strigăt: înc-o dată iar așa! Hăi, hăi, hălăișa! Așa au intrat călușarii în sufletul meu!..Ca un vis fermecat!..Acolo , în suflet, le-am făcut culcuș de bucurii, căptușit cu pelin și spic de grâu. Și i-am învelit cu ștergarul
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
fii odihnită, cu mintea limpede! În timp ce părinții părăseau camera, Emanuela privea gândind în urma lor: „Doamne, Dumnezeule! Ce m-aș face fără ei? Câtă liniște îmi dau! Ține-mi-i, Doamne, sănătoși! - Hei! Îîî... Tăticule! Mămică! auziră ei ceva nelămurit și strigătul fetei lor. Își întoarseră privirile amândoi odată, puțin speriați și curioși mai mult, să înțeleagă ce se întâmplă cu Emanuela, ce a dorit să le transmită ori de ce plânge iar. Aceasta s-a apropiat de ei și, vizibil emoționată, le-
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
am oprit decât atunci când am auzit aplauze. Ferestrele spitalului erau înțesate de bolnavi, zâmbitori, calzi. Le-am făcut câteva semne de mulțumire și am luat-o agale spre pădurea care ne aștepta. Era sărutul marii confirmări, era întruchiparea nestânjenirii, era strigătul nostru de iubire. O mică revenire la un ,,dar” părăsit mai sus. Emilia Țuțuianu: Așadar erați doi îndrăgostiți și în același timp colegi de studii. Cum apăreați în ochii prietenilor și cunoscuților? Boris David: Am mai spus că eram și
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
o spune în formă de alertă și condamnare maestrul Sorin Ilieșiu, nu o dată. Spusele acestea nu sunt pentru ele însele, ci pentru adeverirea ideei din ele, așa cum ecoul nu este în contrasens cu sine ci lămurește drumul și ființa unui strigăt! În toate strigările publice ale maestrului Sorin Ilieșiu este topit idealul său: adevărul și dreptatea istorică întru slujirea adevărului și dreptății societății contemporane. Vegherea maestrului la aceste virtuți și implicarea directă prin discurs și activitate, spre restaurarea vieții românești, se
SORIN ILIEŞIU. ÎN RĂSPUNDEREA ŞI ÎNCREDEREA ROSTURILOR NAŢIUNII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377874_a_379203]
-
legilor firii. Eugen Dorcescu vrea să contrazică acest lucru cu toate argumentele și mijloacele artistice necăutate, dar smulse din carnea și sângele sufletesc al ființei zdrobite de neînțelegere, lovite de o surzenie aparentă, refuzând evidența. Cu toate lacrimile, cu toate strigătele, cu toate jertfele și tăcerea pustie în care s-a zăvorât. Când “Spațiul e greu, / Cerul e greu”, autorul se întreabă precum Iov cel răbdător, multîncercatul: “Cine sunt eu, să mă iei / astfel în seamă? / Cine sunt eu?” - izbucnind în
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
cu toate jertfele și tăcerea pustie în care s-a zăvorât. Când “Spațiul e greu, / Cerul e greu”, autorul se întreabă precum Iov cel răbdător, multîncercatul: “Cine sunt eu, să mă iei / astfel în seamă? / Cine sunt eu?” - izbucnind în strigătul suprem al lui Isus pe cruce: “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, / de ce m-ai părăsit?” Bărbatul, și nu autorul, se tânguie, pentru că, poate pentru prima oară, și-a lăsat partenera să răzbată singură prin văile morții, fără s-o sprijine, fără
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
timp, scăpând amănuntul că toți erau de-un leat și se considerau învățați de experiențele vieții... Mai tăcute erau fetele. Având copiii la casele lor, trăiau în tihna solitudinii, fiecare văduvind de ceva vreme și oricum neînstare a ține piept strigătelor domnilor colegi. Doar Papa vorbea sotto voce, căci spunea bancuri, iar declamarea lor cerea respectuoasă liniște pentru rezultatul scontat, dar nu întotdeauna avut... Verva era la maximum! Și, când înălțimea vocilor se avântă spre plafonul înalt, își făcură apariția pe
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
vânătăile și rănile de pe corpul și brațele băiatului împiedicaseră sedimentarea acestor imagini. Parcă nici nu-l văzuse gol, parcă nici nu-l spălase si-l unsese cu alifii... Când a intrat mama Alinei în dormitor, abia și-a reținut un strigăt de surpriză și spaimă. Nu-și văzuse fata cu un băiat pe stradă și acum nu-i venea să-și creadă ochilor că o vede în pat cu un bărbat. Cu mâna la gură și ochii mari, nedumeriți și furioși
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
a spus că degetul e amorțit; nu-l simte. Părea calm, liniștit, gânditor... Am coborât pe vad. Din apă nu se vedeau decât capete, iar pe nisip cămăși, pantaloni, teniși, pantofi, șepci și sape. Eram numai băieți. Se auzeau chiote, strigăte, urlete, de răsuna zăvoiul până la biserică. Balamuc în toată regula! Mulți colegi din Măneasa, din Țepești, Popești și Budele nu cunoșteau Nenciuleștii, gârla asta niciatât. Noi, cei de aici, am cunoscut-o din aprilie, de când s-a format. La început
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
epigrame în reviste și ziare: Orizont (Rm. Vâlcea), Luceafărul, Ramuri, Convorbiri literare, Scânteia tineretului, Adevărul, Memoria Slovelor, Confluențe literare, Jurnalul de Vâlcea, Curierul de Vâlcea, Povestea Vorbei, etc A publicat volumele de poezii: „SUB PROTECȚIA MARELUI ÎNȚELEPT”,” METAFORELE VIEȚII NOASTRE”, “STRIGĂTUL DISPERĂRII” . Este coautor la Monografia comunei Roșiile - Vâlcea, A primit numeroase diplome de la învățământ și cultură, precum și DIPLOMA DE EXCELENȚĂ din partea Ligii Scriitorilor, Filiala Vâlcea și DIPLOMA Memorialul „PETRE PETRIA”. Este membru al Ligii Scriitorilor Români, Filiala Vâlcea. Este inclus
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
Iarăși să calci primii pași Doar prin curaj Pietre de jad ... Să se întindă pe al vieții pavaj Cald să renaști Ca un prunc să ne cânți iar din iesle Cei patru magi Lumea cadou să îți ofere în desagi Strigătul tău să răsfrângă spre noi biruință Al său ecou să ne curgă prin vene Rupt și răsfrânt Râuri curgând peste turle Mesajul cel sfânt Către oameni puternic să urle Cald să renaști Steaua de sus să o revezi tot mereu
DULCE COPIL de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376387_a_377716]