4,034 matches
-
cap de bună-venire și Drăgănescu se așeza deoparte, ca o gazdă care vrea să lase oaspeților 218 libertate deplină, pe când cu mare greutate i se potoleau palpitațiile precipitate. Averea, cinstea, mulțumirea îi dau o încredere exterioară; un suflet debil se strivea mereu de pereții trupului robust. Când intra, la fiecare dată, avea același gol în piept, totuși n-ar fi întrebat pe Elena despre un lucru pe care ea îl credea desigur de la . >im înțeles, într-un fel sau altul. Elena
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu palmele sale copilașul bolnav spre a descoperi locul durerii. Mâinile sunt un dar de la Dumnezeu! De asta sunt frumoase! De asta sunt iubite și îngrijite și cine rămâne fără ele e trist... - Mami, de ce unii lovesc cu mâinile?! De ce strivesc flori și gândăcei? De ce rup cu dușmănie cărțile de colorat? De ce zgârie bănci și pereți și trunchiuri de copaci?! De ce sparg baloanele și becurile?! De unde atâta răutate, mami? întrebă Steluța aproape plângând. - Fetița mea, tot răul din lume și toată
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
și după aproximativ o oră demarează încet spre București mai întâi și apoi... spre mai departe... Din fața porții privesc cum mașina se estompează încet-încet și se pierde cotind spre stânga prin fața spitalului TBC și tot mai departe. Cu privirea înrourată, strivesc o lacrimă discret... să nu mă vadă Neta... Așa e despărțirea de cei prea dragi - sper ca în august viitor s-o reprimesc cu și mai multe petale de trandafiri pe care să i le presar în cale, iar ea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
clonțul de fier a sărutat cu noapte inima cântărețului cu fluier de baladă și doină”. În ,,Nefericitule” admonestează ocupantul ce ne-a adus noaptea istoriei noastre în numele unor idealuri false. Și acum vii tu, cu învățătură și cu arme și strivești tot ceea ce a făcut mai frumos și mai desăvârșit maica noastră cea dintâi și ...toți morții vin să te bată cu dorul lor de viață”. În ,,Să nu ne amăgim... singuri să ne luminăm nopțile, dacă vrem, să trecem prin
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
prea tristă despărțire! Când am îmbrățișat urna parcă l-am strâns în brațe pe inegalabilul om și prieten care a fost Gil, gata să mă dau în spectacol, dar mi-am reprimat la timp emoțiile și lacrimile ce le-am strivit cu durere între pleoape... Adio, scump prieten! Cu trei zile înaintea sfârșitului năprasnic, într-o convorbire telefonică, mi-a promis solemn că va veni la Bârlad și ne vom vedea și îmbrățișa - așa cum am făcut de atâtea ori când venea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mai e dispoziția din anii trecuți, fiindcă locul ce-l ocupa Gil Crăescu acum e gol, în memoria recent dispărutului prieten și om cu adevărat... așa cum a fost până acum... Orice aducere aminte ne înrourează privirile încețoșate de lacrimi discret strivite între pleoape. Asta e nemiloasa și nedreapta lege a Firii, de la care nimeni nu e exceptat!... Pentru vineri 20 noiembrie aștept vizita lui S. Coloșenco, care își ia rolul de Moș Crăciun, aducându-mi ca dar „Întâlnirea din tren”, a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
decât un curcan de rasă. Acum, pentru prima dată, dar, și pentru ultima,în fața distracției străzii, rămasă, pentru moment, impietrită, cu gura strâmbă,într-un început de convulsie, uimită,în același timp, de prăvălirea pe spate, a colosului de sub care, strivit ca o broască, Cercel Dumistrăcel dădea din deget, ca dintr-o labă de țânțar, a adio, spre mulțimea de care se despărțea, ca un fulg de nea, adâncindu-seîntr-un ocean fără fund și fără margini. FOTOLIUL DE VECI Da, gândi Mațoschi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
care i le făceam semănau a hatâr din partea lui, iar pentru mine reprezentau o corvoadă. Aș fi preferat să alerg desculț pe miriște decât să-mi zică tata "mergem la domnu' din jos". 9. E atât de pustie această curte, strivită de o lumină dură la amiază, încît din ce în ce mai des mă cred în afara timpului. Văd aceiași oțetari, cu frunzele întunecate de soare, ceea ce îi face misterioși. N-a plouat demult, iar oțetarii se asociază bine cu seceta. Îmi vin în minte
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
precum și carele, cu loitre înalte, ce aduceau fânul ori otava din livezile de la poalele muntelui. De o parte și de alta, garduri de nuiele, întărite de tufe de mărăcini vii, separau drumul de fânețe. Pe locurile unde pământul nu era strivit de roțile carelor, nici amestecat cu bolovani, creștea iarbă, bună de păscut, cât permiteau ferigile care năpădeau părțile mai umede. Existau și mici poieni, unde puteam întîrzia mai mult, iar după ce depășeam livezile, pătrunzând, practic, în zona de munte, nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și mai aproape, chiar în urechile mele. Simțeam o fierbințeală în cap și în tot corpul, dar îmi era frică să deschid ochii. Și nu știu câtă vreme am rămas așa. Poate, un ceas. Poate, o după-amiază întreagă. O lumină lăptoasă îmi strivea pleoapele. Paralizasem, oare? Întâi, am mișcat degetul unui picior. Apoi, altul, Într-un târziu, mi-am strigat câinele. Nu mi-a răspuns. Asta m-a mirat. Căci niciodată nu se dezlipea de lângă mine. Am încercat să-mi aduc aminte ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
moară singură. Dar chiar În clipa aceea intra Bobby dînd din mîini ca un bezmetic și croindu-și drum prin mulțimea servitorilor, eroic și violent, Încîntat că avea prilejul să-i Îmbrîncească pe toți și cît pe-aci să-l strivească pe copilașul Nildei; venea cu medicul ca să-și salveze mama. Medicul examină repede Înțepătura și ceru un termometru, sub privirile Nildei care-și spunea În sinea ei; ăștia sînt niște pungași, dacă m-ar fi lăsat să mușc locul Înțepăturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să moară de frică și apoi, cînd și-a dat seama mai bine despre ce e vorba, era gata să moară de fericire, fiindcă era mama, care venise la patul meu ca să mă trezească. Mămica În capot, mai-mai să-l strivească și să-l sufoce cu atîtea sărutări și tot vorbindu-i de darurile pe care o să i le cumpere chiar astăzi după-masă. Îi cerea o listă, să facă urgent o listă, voia să-l copleșească cu daruri, nu numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu multe birouri de Închiriat și, la ultimul etaj, penthouse pentru un holtei, prieten de-al lui Juan Lucas. Apoi, În plin centru, asistă la lupta crîncenă dintre Înfricoșătoarele blocuri moderne și vestitele balcoane din Lima, luptă În care noul strivește vechiul. Dar ei trec mai departe și Mercedesul străbate o zonă Întinsă care se năruie Încetul cu Încetul de mai bine de o sută de ani și coboară Într-un loc straniu, de parcă ar fi ajuns pe lună: aceste clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tîrziu, cînd a fost invitat la el acasă; desigur că făcuse gestul acela ciudat, atît de trist la vîrsta lui, dar nici Julius și nici ceilalți n-aveau timp să se uite la el În clipa aceea și Fernandito Îl strivise cu privirea și se Întorsese să urmărească noua numărătoare pe care maica Mary Joan o Începea chiar atunci, văzînd că cele două rînduri Învinse se ridicau din nou la luptă cu fețele zâmbitoare, cu mînuțele ridicate sus de tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să vină să-l atingă Dar În drumul lui era o bancă, și Cano o privi cîteva clipe și tic, Îi spuse casă, și pe bancă era un păianjen și-l atinse cu crenguța, dar imediat ridică piciorul ca să-l strivească mai Înainte ca păianjenul să poată fugi, Îi spuse Fernandito Ranchal y Ladrón de Guevara În timp ce-l strivea sub talpă. Acum nu mai rămînea decît copacul. Julius se mută cu gîndul În locul lui Cano și de acolo se privi: putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și tic, Îi spuse casă, și pe bancă era un păianjen și-l atinse cu crenguța, dar imediat ridică piciorul ca să-l strivească mai Înainte ca păianjenul să poată fugi, Îi spuse Fernandito Ranchal y Ladrón de Guevara În timp ce-l strivea sub talpă. Acum nu mai rămînea decît copacul. Julius se mută cu gîndul În locul lui Cano și de acolo se privi: putea fi văzut cu ușurință stînd după copac. Dădu să fugă, dar În drumul lui se ciocni de crenguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai mare ca Înainte, mult mai mare decît azi-dimineață, cînd a ieșit pentru prima dată din bucătărie și el a fugit să se ascundă Într-o cameră de baie, unde Vilma deveni o tîrfă și mai mare, În timp ce globul Îl strivea de pereți și de țevile dușului rece, unde Vilma deveni o tîrfă uriașă, de unde el fugi urmărit și ajunse la bazin, sări În apă și Înotă repede cu capul la fund ca să nu audă nimic, să nu vadă nimic, dînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe Susan, să se repeadă de gîtul ei, Îmboldit cum era să sară În brațele ei, de gîtul ei, să plîngă strigînd: ajută-mă!... scapă-mă de globul ăsta care vine peste mine!... e uriaș!... mă apasă!... mă turtește!... mă strivește!... mă doare!... Luați-o pe Vilma! pe Nilda! pe Cinthia!... Dar nu. Nu, fiindcă Julius a reușit să se stăpînească, depășind momentul acela dificil și camioneta a ajuns fără nici un alt incident la palat. Nu s-a Întîmplat absolut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
existență a făcut ca traseul studiilor sale să fie sinuos, întârziindu-i afirmarea intelectuală. Tatăl a murit la doar 34 de ani într-un accident de mașină. Ironia cruntă a destinului a făcut ca și fiul - peste ani - să fie strivit sub roțile unui automobil bezmetic. S-au stins din viață în acest mod violent și nedrept - dintr-o listă mult mai lungă - Mihail Sebastian, Valentin Silvestru, Ion Iancu Lefter. Numărul victimelor bolizilor pe patru roți este nesfârșit și cuprinde nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
în aer. Agitația lor se irosește în lupte. În sfârșit, cocorii își găsesc liniștea într-un somn prudent, pe cataligele lor, cei mai mulți stând în picioare în apă, iar alți câțiva mai departe, pe miriște. Un scrâșnet de frâne, zgomotul metalului strivit de asfalt, un strigăt frânt și apoi un altul trezesc cârdul din amorțire. Camionul se arcuiește prin aer, prăbușindu-se în spirală pe câmp. Un fior săgetează păsările. Își iau zborul clătinându-se, bătând din aripi. Covorul cuprins de panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lungă, cu mușchii sleiți. Doar inima ei, mare cât tribunalul, continuă să bată. Dacă are vreo dorință, aceea e să moară. Dar moartea se îndepărtează odată cu apa care se retrage. Răsuflarea ei e un cutremur. Balena gâfâie și se rostogolește, strivind sub ea vieți, în timp ce aerul o strivește. În capul ei urlă furtuni. Căngi și funii o înfășoară. Pielea i se jupoaie, în straturi de grăsime. Săptămâni, luni, iar gemetele muntelui de animal putred slăbesc. Orașul risipit se adună înapoi. Mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mare cât tribunalul, continuă să bată. Dacă are vreo dorință, aceea e să moară. Dar moartea se îndepărtează odată cu apa care se retrage. Răsuflarea ei e un cutremur. Balena gâfâie și se rostogolește, strivind sub ea vieți, în timp ce aerul o strivește. În capul ei urlă furtuni. Căngi și funii o înfășoară. Pielea i se jupoaie, în straturi de grăsime. Săptămâni, luni, iar gemetele muntelui de animal putred slăbesc. Orașul risipit se adună înapoi. Mici vieți născute pe uscat împung monstrul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu capul în jos în vehicul. Fără centură, inaccesibil și inert. Singura ușă accesibilă era atât de zdrobită că nu mai putea fi deschisă. Paramedicii n-au putut să intre în mașină sau s-o deplaseze, de frică să nu strivească victima. Au fost nevoiți să aștepte ajutoare și să se uite cum poliția făcea fotografii. Weber cercetă una dintre fotografii. —Invers, spuse Hayes. Weber întoarse poza. Un Mark Schluter pletos, făcut covrig, cu un șuvoi lucios de sânge prelingându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
iar datele încep să curgă. Citește și tot nu-i vine să creadă: douăsprezece milioane de specii sau chiar mai multe, dintre care mai puțin de o zecime erau luate în considerare. Și jumătate se vor stinge în timpul vieții ei. Strivită de date, simțurile ei se trezesc, în mod straniu, la viață. Aerul miroase a levănțică și chiar și cafeniurile monotone de iarnă târzie i se par vii cum nu i se mai păruseră de la șaisprezece ani. Îi e foame tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
seamănă mai mult cu morții de agurid și de livid plin de al viperei venin, este în viață cum e pata prinsă la un sufix străin și-acest venin l-a dat și gata. A încercat să iasă-n lume strivind totul în jurul lui și a rămas așa precum e un pui de cuc al nimănui... În preajma lui doar maidanezii, dacă-și mai alfă vreun loc; sărmani căței fără noroc vă arde Soarele amiezii!.. 2012 Prefață la o altă carte O
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]