5,950 matches
-
picturii, ,,nebunul dulce” și ,,răzvrătitul veacului”, a avut-o de nevastă pe Gala, fosta soție a unui poet francez pentru care făcu o pasiune ce nu s-a stins tot restul vieții. Și cum i-a reușit să i-o sufle poetului francez? Doar grație faptului de-a fi deosebit. Numai mustățile lui cât făceau! Se plimba prin New York cu un clopoțel ca să atragă atenția, a trece neobservat pentru el însemna la fel de insuportabil ca și sărăcia și smerenia. Acordând interviuri, vorbea
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
Papagal crăcănat! Tu să n-o frigi cu mine pe felie la buleală! ... Sunt aici să mă înțeleg cu animalele, nu să boicotăm rasa. Și vezi, că ești pe teritoriul meu băi, mânuță fiartă cu ferigă la cina pădurii ... Hai! Suflă-n lampă că-i curent destul ! - Dar, domnule sălbatic! Ce s-a întâmplat? Cum ai ajuns în așa hal de junglă?... ca să zic așa, ca reporter gradu' unu, clasa A, trei premii cu coroniță și un pojar în clasa a
MAI RĂU CA-N JUNGLĂ de LICĂ BARBU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342127_a_343456]
-
pun față în față?” Luna: „Nu mai pot fi «regina nopții», fiindcă nu vreau săam un regat care, sub lumina mea, și-ar arăta și mai tare colții, în lătratul demagogic tot mai vehement.” Lumânarea: „Cu «gene ostenite» mi se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
între regnuri și specii, adevărul trebuie descoperit în cuvintele Genesei, adică acolo unde Adevărul absolut se prelungește tainic și în același timp cutremurător de firesc în fiecare dintre noi: „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Genesa 2/ 7). Asta deoarece credința sinceră și puternică în Atoatefăcător are capacitatea de-a surprinde văzutele și nevăzutele într-un atotcuprinzător cosmos al harului divin
TOŢI OAMENII TRĂIESC, DAR NUMAI UNII DINTRE EI EXISTĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342203_a_343532]
-
Cine dă cu pumnul tare, Are cel mai mult succes Dați-mi numai o părere Nu e nou nimic sub soare Iluzia iluzii cere Chiar când dăruiești o floare Am lăsat să se răstoarne Lumile cu susu-n jos Și-am suflat cu toți în goarne Fără de nici un folos Camarila sau ce-a fost Se-noiește după rang Cum își ia proverbul rost Dintr-un zbor de bumerang La ce bun să protestezi, Să-ți bați singur cuie-n talpă? Lupul caprei cu
ZEIŢA CU BALANŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341826_a_343155]
-
acasă, Că viața la țară-i nespus de frumoasă! IARNA Afară ninge-ntruna pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în ceață. În albe blănuri Iarna s-a-nveșmântat sfioasă, în juru-i roiesc fulgii, facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n plete și fața îi dezmiardă, Crăiasă a zăpezii tronând în noaptea albă. Ce peisaj feeric, iată-l pe Moș Crăciun, cu sacul plin de daruri se-ndreaptă spre cătun. Copii cuminți visează, dorințe se-mplinesc, sub bradul plin de
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
acasă, Că viața la țară-i nespus de frumoasă! IARNA Afară ninge-ntruna pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în ceață. În albe blănuri Iarna s-a-nveșmântat sfioasă, în juru-i roiesc fulgii, facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n plete și fața îi dezmiardă, Crăiasă a zăpezii tronând în noaptea albă. Ce peisaj feeric, iată-l pe Moș Crăciun, cu sacul plin de daruri se-ndreaptă spre cătun. Copii cuminți visează, dorințe se-mplinesc, sub bradul plin de
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
din pricina vreunei noi dezamăgiri. Gândiți-vă la cine ați fost și la cine ați devenit și poate că veți reuși să deveniți nostalgici gândindu-vă la copilăria pe care ați pierdut-o uneori prin cotloanele sufletului. Puneți-vă dorinți și suflați în câte-un puf de păpădie cu speranța în suflet că se vor împlini. Haideți ca împreună să iubim pentru că asta știm să facem cel mai bine și să încercăm să iertăm pentru a ne ușura sufletul. Haideți ca împreună
DIMINEŢI TÂRZII... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341840_a_343169]
-
dar Ea merge mai departe, pen'că poate. Așa că ... femeia s-a emancipat și a devenit ... bărbat. Se înțelege, faceți jogging contra cronometru, însă să nu vă mirați când la linia de sosire altul mai iute de picior v-a suflat trofeul. Că deh, femeia s-a emancipat ... Camelia Constantin aprilie 2014 Referință Bibliografica: Femeia s-a emancipat / Camelia Constantin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1191, Anul IV, 05 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Constantin : Toate Drepturile
FEMEIA S-A EMANCIPAT de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341862_a_343191]
-
pun față în față?” Luna: „Nu mai pot fi «regina nopții», fiindcă nu vreau săam un regat care, sub lumina mea, și-ar arăta și mai tare colții, în lătratul demagogic tot mai vehement.” Lumânarea: „Cu «gene ostenite» mi se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
s-ar fi așteptat să fie, ci aveau ceva din ușurința unei plutiri, de parcă s-ar fi dematerializat, Eliza se gândea la perseverența și siguranța cu care un gândăcel continuă să escaladeze un fir de iarbă chiar și atunci când vântul suflă cu putere. Ceașca de ceai avea un model albastru. Zâmbi gândului, amintindu-și cum considerase dintotdeauna culoarea albastră ca fiind preferata mamei, doar pentru că ea avea ochii albaștri. Oare câți ani trecuseră de când fusese cumpărată? Cele ale Elizei, cu același
CEASCA DE CEAI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342403_a_343732]
-
să mănânce, de data asta mai cu spor, lungindu-și din când în când gâturile către apa Băiașului, care clipocea îmbietor. Teșcuțoaia i-a lăsat să bea apă numai după ce au mâncat tot fânul și când erau complet uscați și suflau normal. Apoi i-a înjugat la loc și a pornit din nou la drum, de data asta - la pas de voie... Dincolo de Poiana, fugara a fost ajunsă din urmă de o coloană de soldați germani, al cărei comandant a vrut
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > IUBIRILE UNUI PESCAR - ROMAN Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1242 din 26 mai 2014 Toate Articolele Autorului Plânsul puiului de lebădă Afară, vântul turbat al Dobrogei sufla puternic, spulberând zăpada așezată peste întreg orașul, în trei zile de ninsoare continuă. Un ger năpraznic, cum nu a mai fost pe litoral din 2006, a început să înghețe marea la mal. Stolul de lebede stătea la adăpostul digului din
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
împotriva vitregiei vremii și aveau ca hrană peștișorii amorțiți de apa înghețată. Întregul cârd ateriză pe luciul lacului, grupându-se spre mal. Apoi, începu pescuitul, afundându-și ciocurile în mâl și căutând moluște sau peștișori. Gerul strângea tare și vântul sufla cu putere șuierând printre stufuri. Sesizând pericolul înghețării apei, gânsacul dominant ieși pe un plaur din turbă și stuf, cu întregul cârd de lebede după el. Doar un pui nevolnic și neexperimentat mai rămăsese să caute de mâncare, ignorând pericolul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
dominant ieși pe un plaur din turbă și stuf, cu întregul cârd de lebede după el. Doar un pui nevolnic și neexperimentat mai rămăsese să caute de mâncare, ignorând pericolul de-a rămâne prizonierul gheții. Gerul își intensifică tăria, vântul suflă tot mai tare. Întreaga suprafață de apă se cristaliză instantaneu, prinzând puiul de lebădă în ghearele necruțătoare ale gheții. Văzând că nu mai poate înota spre plaur, puiul începu să strige după ajutor. Tot grupul de pasări intră în panică
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
pe stâncă, astfel că nici o intemperie nu i-o poate ruina; cel care aude cuvintele Lui dar nu le împlinește cu fapta este ca un om care și-a clădit casa pe nisip. Când se vor năpusti șuvoaiele și vor sufla vânturile, prăbușirea ei va fi inevitabilă și definitivă.” Duhul Sfânt, cea de a treia Persoană a Preasfintei Treimi Odată cu capitolul cinci, „ Dumnezeu Duhul Sfânt” , este abordată cea de a treia Persoană a Dumnezeirii - Duhul Sfânt. „Împărăția pe care o întemeia
PREASFANTA TREIME. O SINGURA IUBIRE DE DORU LEVI ILIOI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 156 din 05 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341574_a_342903]
-
-mă, Doamne!", „Rugă către tine"... Sinceritatea și fervoarea sentimentului amintesc clocotul din psalmii arghezieni. Nu este însă zbaterea dintre „credință" și „tăgadă" a acestuia, ci o calmă împlinire și împăcare: „Când anii trec, tăcerile mi-ascund între cuvinte,\ Când vântul suflă rece, privirea ta m-alinte!\ Când lacrimă din geană-mi se pierde-n plâns tăcut,\ când răni mă ard, speranța să Te aflu n-am pierdut \ ... „tăcut când plânge cerul , simt că-ți pogoară Duhul " \ ... când clipa mi Te-arată
CRONICĂ DE CITITOR DE PROF. ANICA TĂNASĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341680_a_343009]
-
ajunge în iad nu trebuie să faci nimic... Ați auzit ? Ați auzit bine ! Ca să ajungi în iad nu trebuie să faci nimic, decât să te lași în voia pornirilor tale firești, să te lași purtat de vânturile de învățătură care sufla din belșug peste tine și te poartă ; trebuie doar să rămâi insensibil la chemarea Duhului, la poruncile Domnului, să mergi în pas cu mulțimea... și iadul își deschide gura larg să te primească !!! Iată pasajul biblic în baza căruia fratele
NEPREGATIT LA PORTILE VESNICIEI de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341674_a_343003]
-
izbăvitoarei Creații Dumnezeiești. Și la care doar ți se spune să bați... Parcă nici nu mai eram muritor, pluteam într-un extaz sui-generis când, în spatele meu câțiva surferi își desăvârșeau “mersul pe apă”, ajutați și de vântul puternic care le sufla în niște parapante multicolore tăiate la jumătate, gonite de rafale de vânt care-i ajutau să înainteze pe placă cu iuțeala săgeții de-a lungul coastei. Abia după ce am developat fotografiile momentului cu pricina am putut să-i văd în
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]
-
soare Și marea urcă până sub aripile lor. Eu îmi caut aleasa rătăcind prin oraș când iubirea pe catarg se face dor. Femeia în alb a trecut nevăzută Și marea o urmărește în fiecare clipă, Mă doare amintirea ce-mi suflă în velă Navigând pe cer c-o singură aripă. Croncăne veacurile în burgul uitat Pe marginea mării odihnită sub chilă, Gândul se face crin pe pulpe de femei În corabia legănată de veacuri și umilă În fața orizontului albastru de cuvinte
URMELE VEACULUI, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340687_a_342016]
-
un scaun, le-a șters cu un prosop curat și le-a dus în sală, în bufet. Tata stă întins în pat, învelit cu plapuma, rezemat cu ceafa de pernă ridicată pe tăblia dinspre fereastră. Trage adânc din țigară apoi sufla fumul spre tavanul din scânduri vopsite cu crem, scânduri aduse de la o casă boiereasca, dărâmată de stăpânul ei pentru a construi o altă nouă. Scândurile sunt lungi cât cameră, crăpate în fel și chip, linii negre care ocolesc nodurile, țesând
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
un scaun, le-a șters cu un prosop curat și le-a dus în sală, în bufet. Tata stă întins în pat, învelit cu plapuma, rezemat cu ceafa de pernă ridicată pe tăblia dinspre fereastră. Trage adânc din țigară apoi sufla fumul spre tavanul din scânduri vopsite cu crem, scânduri aduse de la o casă boiereasca, dărâmată de stăpânul ei pentru a construi o altă nouă. Scândurile sunt lungi cât cameră, crăpate în fel și chip, linii negre care ocolesc nodurile, țesând
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
vreun coclete Despre-a sa grozavă taină Și precum schimbase haină Jură să-și schimbe și-obicei Și mai că i-am da temei De n-ar fi de un lup vorbă... Ce să mai lungim cociorvă, N-apucă să sufle-n ciorbă, Nici trecură trei conace, Cum păzea în bună pace, (Ucigă-te cruce drace!) Nu știu, vai, cum mi se face O oaie că îndrăzni Când dormea a-l mirosi Și cum era somnoros Se trezi...lup fioros Uitând
IN MEMORIAM ANTON PANN de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341105_a_342434]
-
un scaun, le-a șters cu un prosop curat și le-a dus în sală, în bufet. Tata stă întins în pat, învelit cu plapuma, rezemat cu ceafa de perna ridicată pe tăblia dinspre fereastră. Trage adânc din țigară apoi suflă fumul spre tavanul din scânduri vopsite cu crem, scânduri aduse de la o casă boierească, dărâmată de stăpânul ei pentru a construi o alta nouă. Scândurile sunt lungi cât camera, crăpate în fel și chip, linii negre care ocolesc nodurile, țesând
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
mișcă, târându-se spre colțurile tavanului. - A murit Tache, zice mama aproape în șoaptă. - Dumnezeu să-l ierte, răspunde tata, apoi ia țigara din scrumiera așezată la îndemână, trage adânc din ea și jarul se transformă într-o gărgăriță fosforescentă, suflă fumul spre tavan și tace câteva secunde. S-a liniștit, sărmanul! Mult s-a mai chinuit! Trecea zilnic spre pădure, apărea de undeva de dincolo de fântâna de la Tatoșu, ca o arătare, un cap de măgar și deasupra o față lungă
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]