4,043 matches
-
agasează, li se scoală greu. Dar când le-o iei În gură, parcă sunt din nou copilași. Am impresia că feminismul i-a atins rău, mai mult decât vor să recunoască. — Sunt lucruri și mai rele decât feminismul..., făcu Bruno sumbru. Își goli paharul pe jumătate, apoi continuă: Știi de mult Locul? — Aproape de la Început. Când eram măritată n-am mai venit, acum Însă vin două-trei săptămâni pe an. La Început era mai degrabă un loc alternativ, gen noua stângă; acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe taluzul ierbos al canalului; bluzonul de pânză, făcut sul, Îi servea drept pernă. Smulse un pumn de iarbă, Îi simți rugozitatea umedă. Chiar În anii când el Încerca fără succes să intre În viață, societățile occidentale basculau spre ceva sumbru. Încă din vara lui 1976, era clar că totul avea să se termine prost. Violența fizică, manifestarea cea mai desăvârșită a individuației, avea să reapară În Occident din cauza dorinței. 10 JULIAN ȘI ALDOUS „Când trebuie modificată sau Înnoită doctrina fundamentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rămase nemișcat câteva secunde, apoi se lăsă să cadă greoi În scaun. Ce să-i spună fiului său, ce mesaj avea să-i transmită? Nimic. Nu avea nimic. Știa că viața lui era sfârșită, dar nu Înțelegea sfârșitul. Totul rămânea sumbru, dureros și confuz. Demară și porni pe autostrada Sudului. Ieși prin Antony, apoi coti În direcția Vauhallan. Clinica psihiatrică a Ministerului Educației Naționale era situată nu departe de Verrières-le-Buisson, chiar lângă pădurea Verrières; Își amintea foarte bine parcul. Parcă mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-i destul. Și-i trage și-n numele tatălui una!” În cea de-a cincea probă, dracul este nevoit să renunțe la întrecerea în aruncarea buzduganului, smulgând prețioasa moștenire de la strămoșul său din mâna lui Dănilă, care îl înspăimântă cu sumbra poveste născocită: “-Măi omulezise dracul. Tu cu șmichiriile tale ai tulburat toată drăcimea; da acuși am să te vâr și eu în toate grozăviile morții; hai să ne blastămăm și, care dintre noi amândoi o fi mai meșter, acela să
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
păduri. Asta‑i prima observație care se cere făcută. - Și ce le‑ai spus? - Le‑am spus că au procedat bine venind să‑mi ceară sfatul. Oamenii trebuie să ceară un sfat când au gânduri de sinucidere. Cultivă asemenea gânduri sumbre pentru că nu există o comunitate, pentru că n‑au cu cine vorbi. - Poate că e felul lor de a‑ți aduce un tribut, - de a spune că viața, fără prietenul lor Ravelstein, nu mai are nici o valoare. - Mă rog, sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
țepoasă pe cap. Se pare că preferase o chelie totală decât un păr rărit, și Își rădea capul ca și obrajii. În orice caz, și capul i se rostogolea către groapă. - E Întuneric afară sau sunt eu Într‑o dispoziție sumbră? m‑a Întrebat Ravelstein. - Nu‑i dispoziția ta de vină. Cerul e acoperit de nori groși. Era neobișnuit pentru Ravelstein să se intereseze de vreme; vremea se adapta la orice gândeau oamenii, singurii care contau, și uneori mă critica pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mă mutau În toiul nopții În altă parte a spitalului. - Unde ai fost? am Întrebat‑o pe Rosamund când a venit. Eram supărat pe ea. Dar mi‑a explicat că s‑a trezit brusc din somn muncită de o presimțire sumbră În legătură cu mine. A telefonat la reanimare și i s‑a spus că am fost transferat. A sărit imediat Într‑un taxi și a venit În goană. - E seară, i‑am spus. - Nu, se crapă de zi. - Și unde sunt? Sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu cameră, cu tot ce-o găsi pe-acolo, s-o ia și să i-o pună doctorului pe masă. Undeva, deasupra sa, de parcă veneau direct din cer, auzi bătăile pendulei din biroul șefului, colonelul Ghiță. Patru bătăi, lungi, vuitoare, sumbre, cum bătuse clopotul din dealul Episcopiei când a fost să moară episcopul ăl bătrân. „Când s-a ales, mai apoi, Valerian, parcă și clopotele sunau altfel, mai vesele, mai de-ale noastre“, zâmbi înduioșat. Și Prea Sfântul era de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Înainte de a-și pune geanta între picioare, o deschise și șopti ceva spre interiorul ei, cu gura aproape lipită de închizătoare. Buzele vineții abia i se întredeschideau, când vorbea. Privea sumbru, când într-o parte, când în alta, cu doi cărbuni încinși, sub gene groase, stufoase. Avea o privire grea, sfredelitoare, prelinsă din ochii mijiți din bortele lor. La a treia pereche de vâsle se așeză un altul, și el înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
băga în elicopter ca să se întoarcă la Dråffen și să-și reia cu toții viața obișnuită. Acest gând face ca somnul lui Kjus să fie unul agitat, bogat în vise urâte, în senzații de sufocare și în presimțiri din cele mai sumbre, un somn pe care nimeni n-ar trebui să-l experimenteze, cu atât mai puțin un băiat de doisprezece ani. ALICE Televizorul, aflat în spatele meu, spunea că Viena e sub ape, calculatorul afișa mesaje care mă excitau, iar radioul cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
își vor duce copiii să se plimbe. Tot ceea ce nu vor fi străzi, sau case, sau fabrici, vor fi niște imense gropi de gunoi și acolo vor trebui să se refugieze ultimele animale și ultimii oameni liberi de pe Terra. — Prea sumbru, protestă preotul. — Dumneavoastră știți că e adevărat, părinte. Dumneavoastră ați văzut familiile plimbându-se duminicile aproape de rampele de gunoi pentru că nu au alt loc în care să primească puțin soare o dată pe săptămână. Misionarul vru să spună ceva, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
căsniciei lor, se obișnuise să se trezească alături de soțul ei, o creatură aspră și urât mirositoare, incapabilă să fie civilizată preț de cel puțin o oră după ce se trezea, o prezență posacă de la care se aștepta la mormăieli și priviri sumbre. Nu era cel mai strălucitor partener de pat, poate, dar cel puțin o lăsa În pace să doarmă. Duminica Însă, locul lui era luat de cineva care, Paola ura până și cuvântul, exulta. Eliberat de muncă și responsabilitate, ieșea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ce-și doresc și au nevoie părinții să știe despre copiii lor. Nu avea nici o idee ce ar fi fost mai bine sau mai rău. Cel puțin, dacă știai că propriul tău copil a fost ucis, mai aveai În viață sumbra speranță că l-ai putea omorî pe cel care-o făcuse, dar asta nu părea nici pe departe o consolare. — Trebuia s-o fi sunat. — Guido, zise ea pe-o voce acum mai fermă. Nu Începe cu asta. Fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
numărul său de acasă pe-o bucată de hârtie și i-o dădu celuilalt. — Ăsta-i numărul meu de telefon. Mă găsești la el dimineața devreme sau seara. Sună de la o cabină telefonică, cred. — Da, acceptă Ambrogiani cu o voce sumbră, de parcă această mică sugestie Îl prevenise brusc de amplitudinea situației În care erau ei implicați. Brunetti deschise portiera și coborî din mașină. Veni pe partea cealaltă și se aplecă spre geamul deschis. — Mulțumesc, Giancarlo. Își strânseră mâinile prin geamul deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la noapte? Întrebă el. Râseră amândoi, dar nici unul nu era sigur dacă râdeau de acea remarcă sau de posibilitatea că ar fi trecut perioada. Pentru ei, ca și pentru părinții tuturor adolescenților, „perioada“ nu avea nevoie de vreo calificare: acel sumbru și amenințător nor de revoltă și dreaptă indignare care le intra În vieți Încărcat de anumite sarcini hormonale și rămânea acolo până când acele sarcini se schimbau. M-a Întrebat dacă am citit un eseu pe care-a trebuit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
neimaginat pentru unii, dar atât de comune pentru alți copii cu care soarta nu a fost atât de darnică. Acum iarna cea friguroasă cu zile scurte și cer posomorât din care cad fluturi albi și pufoși se așterne tacit și sumbru împânzind împrejurimea cu alabastrul său rece și încremenit. Pustietatea pune stăpânire peste tot ținutul, fiori reci se întrepătrund cu cristalele de gheață, dar zăpada e joaca preferată a copiilor iarna. Bulgării zboară pretutindeni, pe pârtie glasurile intense ale omuleților se
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
pe el prin violența cu care s-a manifestat. — Vreți să spuneți că-mi neglijez fiul? Rottweilerul și-a strâns buzele. — Eu nu fac decât să vă avertizez că alte încălcări ale regulilor Chicklets vor fi privite în cea mai sumbră lumină. Furia lui Hugo a fost înlocuită de un val instantaneu de groază. Și-a adus aminte că deja ajunsese să se bazeze în totalitate pe obiceiul mersului la creșă ca să introducă în viața lui Theo o structură și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ei În lumea mea minerală. Aș fi vrut să-l iubesc pe Dodo, dar nu puteam, nu puteam. iubirea nu ajungea la mine, așa cum razele oblice ale soarelui n-au nici o putere asupra iernii polare. Viitorul Îmi apărea În culori sumbre : să mă trezesc În fiecare dimineață devreme, să mă spăl, să mă duc Adina Dabija 8 la facultate, să obțin o diplomă cu care să Îmi iau un job oarecare, apoi să mă mărit, să fac copii și să uit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ei în lumea mea minerală. Aș fi vrut să-l iubesc pe Dodo, dar nu puteam, nu puteam. Iubirea nu ajungea la mine, așa cum razele oblice ale soarelui n-au nici o putere asupra iernii polare. Viitorul îmi apărea în culori sumbre : să mă trezesc în fiecare dimineață devreme, să mă spăl, să mă duc la facultate, să obțin o diplomă cu care să îmi iau un job oarecare, apoi să mă mărit, să fac copii și să uit de mine. Nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
demnitate mâna spre a-i fi sărutată. - Hm! spuse ea arțăgos și cu un glas răgușit, însă forte. Darești flăcău în lege! - Intră la Universitate, Aglae, lămuri bătrânul, cu acelașisupărător glas stins, însoțit de râsul fără rost. -Da?! se miră sumbru doamna și-și continuă jocul cu Pascalopol. - E tanti Aglae, sora lui papa, explică Otilia lui Felix,văzîndu-l cam nedumerit. - De unde să mă cunoască? întrebă Aglae. Când a muritmă-sa, era numai atât. De atunci nu l-am mai văzut. Tu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
câte o carte, strigând și poruncind slugilor prin ușa întredeschisă. Cu multe săptămâni înainte de a muri, ea dispăruse de acasă, și Felix înțelegea acum că doctorul Sima, tată-său, o internase în vreun sanatoriu. Doctorul mânca la masă împreună cu copilul, sumbru, fără să scoată o vorbă, mângâind numai la plecare băiatul pe păr și întrebîndu-l dacă e bine și n-are nevoie de ceva. Într-o seară, doctorul Sima, după o lipsă de o zi întreagă, în care slugile se purtară
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din palme, și lui Felix i se păru că, apropiindu-se de moșier, îl sărutase ușor pe obraz. Însă tânărul, spre a nu împiedica aceste familiarități, se coborâse mai repede pe scară. - Pascalopol, îi mărturisi Otilia lui Felix, care sta sumbru,în vreme ce trăsura aluneca în trapul cailor, este un bărbat chic. Și ce singur e, săracul! A doua zi, stând turcește pe sofaua ei, Otilia vorbea lui Felix, pe mâinile căruia petrecuse o jumătate de ibrișin: - Mi se pare că nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pascalopol, amuzat de spiritul făcutde natura însăși. Otilia îl strânse de braț. Șesul uriaș, acoperit cu colburi prinse în smocuri de ierburi, creștea înainte, tăiat în două de drum. Pe orizont se iviră niște pete negre, niște ocoale, niște domuri sumbre cu țepi în vârf. Construcțiile se măriră și apărură în toată sinistra G. Călinescu lor sălbăticie. Erau coșare de nuiele împletite, grajduri de nuiele, case de nuiele lipite cu lut scorojit. Ocoalele păreau destinate vitelor, căci bordeiele n-aveau nici o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu mobilă veche de nuc, care, spunea el, aparținuse G. Călinescu mamei sale și rămânea mereu nelocuită. O cameră spre un capăt al coridorului fu destinată lui Felix, alta, la capătul opus, Otiliei. Amândouă erau mobilate cam în același chip, sumbru, masiv și cu o solemnitate rustică, pe care o accentuau grinzile de lemn. Cei trei se întoarseră în sală. Otilia, care o luase înainte, deschisese dulapul cu puști și pusese mâna pe cea mai plină de arabescuri. Într-o clipă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
plăcerea și treci mîinedimineață pe la mine, am să-ți spun lucruri care te interesează. Felix, așezat pe banchetă, avea privirea îndreptată înspre punctul de pornire. La poarta casei Tulea zări o îngrămădire de capete care priveau înspre trăsură cu expresii sumbre. Mai mult prin intuiție, distinse, pe lângă silueta doctorului, care pleca, pe acelea ale Aglaei, Aurichii, Olimpiei și a lui Stănică, iar mai în fund, cocoașa îmbrobodită a lui Simion. G. Călinescu VIII Felix își dădea prea bine seama că iubește
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]