2,656 matches
-
semene foarte mult cu luna mea de miere de după divorț. Chiar nu contează dacă ai sau nu un soț cu tine. Lauren chicoti și Îmi zări privirea. Când Îmi văzu fața, se opri brusc. —Vai! Scuză-mă! Pari atât de supărată. Sunt bine, am asigurat-o eu. Sperând că nu o să bage de seamă, mi-am șters cu dosul palmei o lacrimă fugară de pe nas. Ce s-a Întâmplat? m-a Întrebat Lauren pe un ton prietenos, plin de compasiune. —Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu-mi ieșea. Mă suna tot timpul să vadă dacă sunt bine și adevărul era că mă topeam ori de câte ori mă gândeam la el. În adâncul sufletului meu știam că nu luna de miere era importantă, ci căsătoria. — Încerc să rămân supărată, dar el este atât de dulce, am spus. Mi-e imposibil. Vreau doar să-i fiu o soție grozavă. Sper că ai și altceva asupra căruia să te concentrezi În afară de a fi o soție Eternity. Uite ce a pățit Jessica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și soția mea să profităm din plin de cadoul mult prea scump primit de la verișoara mea? Hunter Începu să-și frece fața de umărul meu. Era uimitor, chiar se purta de parcă totul era În regulă. M-am tras de lângă el, supărată. —Hunter, eu Încerc aici să mă cert rău cu tine! izbucnii eu, Îndepărtându-l de lângă mine. Păi de ce s-ar certa un cuplu proaspăt căsătorit așa de fericit ca noi? spuse, pe un ton de glumă. Nu lua deloc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din minte ziua de aniversare a căsătoriei, care e azi. E și ea deprimată rău. — Îmi pare rău, am spus. În mod evident, statutul lui Lauren de cea mai neserioasă tipă din New York nu se modificase. — Sunt Într-un fel supărată pe ea, dar nu pot niciodată să fiu prea supărată pe ea. Lauren a fost așa de drăguță cu mine când mi-a murit mama. Ea s-a ocupat de golirea casei, ea a plătit toate facturile pentru firma care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
apoi spuse: Draga mea, este pentru tine sau pentru... ea? — Poftim? am făcut eu, confuză. —Păi, ia gândește-te și tu. S poate fi de la Sylvie, dar și de la Sophia. Colierul nu are cum să fie pentru Sophia! am strigat, supărată. Cum poți să fii sigură? Întrebă Lauren, cu voce scăzută. —O să-l Întreb, am mai spus, Îngrijorată. Să nu care cumva să faci asta, ordonă Lauren. Întâi de toate, se presupune că e vorba de o surpriză, așa că, dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
i-am dat eu un ghiont, ăla este... Giles? Capul lui Lauren s-a ridicat brusc. Se holbă la bărbatul În cauză, transfigurată. — Ce caută el... În strana familiei... și... aia care-i vorbește la ureche este Sophia? spuse ea supărată. —... Amin, zise preotul. Acum să continuăm cu prima lectură, psalmul citit de Giles Monterey. —Poftim? articulă Lauren, În timp ce Giles se Îndrepta, În tăcere, către amvon. —Ooo! Frumosul fiu vitreg. În sfârșit, Îl vedem și noi, chicoti Salome. Dumnezeule, este adorabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Încercând să mă usuc În fața focului din șemineu. —Sylvie, Hunter a cumpărat colierul ăla pentru tine. Doar pentru tine. De unde știi tu? — Pentru că, draga mea, eram acolo. Eram cu toții la Londra, stăteam la Blakes... —Dar, Milton! l-am Întrerupt eu supărată, de ce nu mi-ai spus și mie? Țin minte că te-am Întrebat anume dacă Îl văzuseși pe Hunter În weekendul acela când nu am putut să dau de el, iar tu mi-ai spus că nu. Milton se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
autobuz și, o oră mai târziu, se afla în drum spre New York. La trei săptămâni de la sosirea în oraș și-a început cariera de taximetrist și apoi, numai șase săptămâni mai târziu, Aurora a sunat pe neașteptate. Nici speriată, nici supărată, după spusele lui Tom, nici la mare nevoie, nici ca să ceară bani. Nu voia decât să îl vadă. S-au întâlnit la prânz a doua zi și, în primele douăzeci sau treizeci de minute, Tom nu și-a putut lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să împlinească un miracol. În după-amiaza aceea însă, cu ea în mașină, am rămas doar perplex. — Mai ești cu noi, Lucy? am întrebat-o. Mi-a aruncat o privire prelungă și impasibilă, apoi a înclinat din cap. — Să nu fii supărată, am continuat, o să punem mașina pe roate în doi timpi și trei mișcări. Inutil să precizez că mă înșelam. Ar fi tentată o relatare pas cu pas a comediei care a urmat, dar nu vreau să pun la încercare răbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mă ocup de Lucy decât Pamela? Nu, din cele mai multe puncte de vedere probabil că nu sunt, dar ceva dinăuntrul meu îmi spune că sunt răspunzător pentru ea, fie că-mi place sau nu. Tom închide, clătinând din cap. — Mamă, ce supărată e, zice el. — Las-o pe Pamela, îi spun. — Cum adică? — Adică nu mai mergem la Burlington. — Nu? De când? — De-acum. O să rămânem aici până se repară mașina, pe urmă ne întoarcem toți trei, împreună, în Brooklyn. — Și cu Lucy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
așa că invitațiile pentru „micii producători tradiționali” au început să curgă. Și atunci, nu-i așa, la plăcinte, înainte ! Adevărata problemă este însă pentru infima categorie a micilor producători reali ; ei ar trebui să fie - și unii chiar sînt - cei mai supărați. Marii industriași reprezentați de domnul Minea au dreptate să fie enervați pe vînzătorii de iluzii tradiționale, dar nu asta e cea mai mare problemă a lor. Micii producători care de-abia se ridică, pe cont propriu, din țărănimea noastră falimentată
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
soarele amiezii. Țurțurii păreau dați cu ulei și începeau, ici-colo, să picure în capul trecătorilor. Străzile erau destul de animate, cum sunt mereu în zilele dinaintea Crăciunului. Cu ochii pe sus, ca să nu-l ude, Nicu se pomeni întins în zăpadă, supărat ca atunci când se trezea cu fața la cearșaf. — Vasăzică mata’ iar ai căzut! a spus cu glas tare băiatul, scuturându-și chipiul roșu, de comisionar. Ți am zis de-atâtea ori să te uiți pe unde calci, bombăni cu vocea lui mică
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cântat nestingheriți până ne-a apucat foamea. De mult nu l-am mai văzut pe Jacques mâncând cu atâta poftă. Am observat că bucuria e cel mai bun medicament, asta chiar și papa acceptă. Și probabil că și atât de supăratul domn Gerota. 2 După ce o pieptănă pe mamă-sa uitându-se dacă n-a luat iarăși păduchi de pe undeva și după ce-i strânse părul încărunțit prea devreme cum putu el mai frumos, Nicu pregăti masa de dimineață. Era bucuros s-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care-l văzuse numai de câteva ori în viață în starea asta, umbla pe vârful picioarelor, ceva mai înviorat. În restul zilelor, când ordonanța era posacă, Costache îl îmbărbăta și-l înveselea. Dar când stăpânul era ca bolnav, mult mai supărat decât ar fi putut fi vreodată ordonanța, pentru că, bănuia Zaharia, adâncimea supărării e pe măsura înălțimii deșteptăciunii, el încerca să țină cumpăna casei în echilibru și să-l îmbărbăteze. Liza, care n-aștepta decât porția ei zilnică de mângâieri, s-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și de nimic până mâine dimineață. Dar după vreo cinci minute în care a auzit de la intrare glasul ordonanței amestecat cu un glas de femeie - nu destul de tare ca să-l identifice - Zaharia a intrat la el și i-a zis supărat: — Nu vrea să plece, ’ce că stă până vă sculați. — Cine? iar glasul lui Costache era, în întuneric, răgușit și plin de speranță. Dar răspunsul n-a fost cel așteptat de el: — Doamna avocat Movileanu. Ce’ că tre’ să vă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
meu mărunt decât de toate nenorocirile lumii? Și ce dacă azi nu pot să sufăr pentru toată omenirea și-aș vrea să sufere măcar un om din omenire pentru mine? Sângele care-i năvălise Agatei în obraji arăta că-i supărată mai mult pe bărbatul ei și pe viață decât pe gazetar. Dar de rostit nu rosti nimic, iar doctorul Margulis amână consolarea, fiindcă trebuia să meargă la un bolnav. Din păcate, cum se știe, boala n-are zi de odihnă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mă fac? Mai am de așteptat până o să știu precis dacă nu cumva cânt și pe dinăuntru. Știu eu ce vreau să spun, nu dau aici mai multe explicații. Aseară, când eram cu toții în salon, iar mama și papa păreau supărați, și Jacques îi înveselea citindu-le dintr-o carte cu glume - Jacques citește foarte frumos, până și glumele - a apărut Safta și mi-a făcut un semn cu capul, arătând spre ușă, fără nici un respect. Își permite tot mai multe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe forță, nu pe urnele de vot. Privește înapoi ca să înțelegi și înainte, ca să trăiești. Comandanții de oști vor să transforme violența în istorie. Mă tem că și capitalismul va deveni un lagăr de fericire forțată. Popoarele sărace se nasc supărate. Judecată la rece, istoria are multe aspecte de ospiciu. Nu vom mai putea citi istoria, probabil, decât sub influența anestezicelor. Pentru popoarele mici, singurul mijloc de dăinuire este spiritul. Istoria pare că și-a fixat azimutul spre apocalipsă. În concertul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu sentimentale. Orice amintire are iz de clopot. Tinerețea este o boală de care ne vindecăm, vai, pe neobservate. Nimeni nu trăiește o veșnicie. Totuși, eu sunt dispus să încerc. De la o vreme, toate oglinzile în care mă uit par supărate. Grafomanilor numai timpul le mai poate da peste mână. Nu uita că prezentul este trecutul viitorului. Tinerețea știe să învingă. Dar nu are timp să-și savureze victoriile. În unele zone, timpul trece atât de greu, că îți ajunge un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
grupuri organizate cât și la suficient de mulți vizitatori individuali, care așteptau nerăbdători să înceapă vizionarea, i s-a raportat că două săli sunt goale complet, iar ghidul, care trebuia să prezinte exponatele, habar nu avea ce anume dispăruse. Directorul supărat s-a dus personal să se convingă și să vadă cu ochii lui. Într-adevăr, în sălile respective erau diorame, albume și câteva acvarii mari, care refac cadrul natural de viață a multor specimene, toate goale; fără absolut nimic în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
amploare, dacă nu ar fi asistat involuntar la o convorbire telefonică, în care soția lui îi explica profesorului de biologie că soțul ei are o manie: "inventează cuvinte fără sens, pe care un om normal nici nu le poate pronunța". Supărat, pentru a dovedi inconsistența învinuirilor aduse, a accesat DEX-ul online și, în fața ei, începu să caute: molură moluri, s.f. Plantă erbacee, aromatică... momeală momeli, s.f. Mijloc viclean folosit... Într-adevăr, substantivele ce denumesc moluște, melci, limacși, calmari, sepii, nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ar putea schimba totul? — Poate. — Asta o să încerci, nu-i așa? Preferi să-ți riști viața decât să trăiești prost cărând cărămizi. — Eu sunt targuí. Tu nu... — Ah, du-te la dracu’ cu blestematul tău de orgoliu al neamului! protestă supărat. Te crezi mai bun pentru că te-au învățat de copil să înduri căldura și setea? Eu a trebuit să-i suport pe ticăloșii ăștia, și îți garantez că nu știu ce e mai rău. Du-te! Când oi vrea să caut „Marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
spună o vorbă, își târa papucii de lemn către scara blocului și nu mai putea fi văzut până a doua zi. Dracu' să vă ia, nu v-am zis că n-aveți voie să spuneți nici în mormânt "gherlă"? zicea supărat Nae Stanciu. Nu credeți că-i sătul de gherla cealaltă?... În apartamentul lui nea Onuț intra foarte puțină lume. Nu te-ai săturat, omule, să tot stai singur-cuc? Nevasta ți-a murit, copiii ți-au plecat. Prea te ferești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se simțeau aiurea din două motive. Cel mai mult erau deranjate de privirile de pitico-pedofil ale insului, dar și pentru că aveau aproape toate numai note de zece, în vreme ce noi, băieții, care învățam pe rupte, trăgeam eroic de poalele unui cinci. Supărat nevoie-mare din cauza faptului că nu pot avea la latină nici măcar o singură notă mai mare decât la muzică, dacă uităm de acel zece rătăcit, l-am întrebat pe Brăcinariu, cu mare respect: "Dar nouă, băieților, când ne puneți niște note
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
spunea el. Îl privea acum ca pe unul din oamenii aceia neîngrijiți care defilau duminica după-amiaza prin Trafalgar Square, purtând pancarde oribile: „Proletari din toate țările, uniți-vă!“, „Vechii camarazi ai lui Walthamstow“, „Filiala Balham a Ligii Tineretului Muncitoresc“. Veșnic supărații care voiau să-i spânzure pe cei bogați, să Închidă teatrele de varieteu, s-o ducă În sinistrele tabere de vară unde se practica amorul liber și după aceea s-o facă să mărșăluiască În procesiune pe Oxford Street, purtându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]