2,627 matches
-
Ciprian. 4) Desparte în silabe cuvintele: agățători oprit trandafiri vrăbiuță gând pansament 5) Rescrie corect enunțurile de mai jos: * Laprobadeevaluareamrezolvatunexercițiufoartedifici l. * Ceicareiubescanimalelesuntoamenibunișigeneroși. 6) Alcătuiește propoziții, folosind cuvintele: descoperă, cercetează, pericol, gând, s-a, i-a. O întâmplare neobișnuită Ioana aruncă supărată caietul. Nu are chef să-și facă temele. Afară e soare. Adie un vânticel călduț, care a reușit să topească și ultimele pete de zăpadă. Pe bolta senină a cerului se alintă câțiva norișori pufoși. Ioana se ridică de la masa
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
pupăză bătrână. E periculos. Te poți întâlni oricând cu vreun dușman. - Ce te privește pe tine, moțato? Crezi că eu mă tem de cineva? Poate nu știi că sunt campion la fugă. Nici un dușman nu mă poate ajunge. Jignită și supărată, pupăza a zburat spre cuibul ei. După un timp, soarele, obosit de drumul lui de peste zi, s-a pornit spre asfințit. Umbrele înserării au început să se pituleze printre tufișurile pădurii. Iepurașul a simțit o teamă necunoscută pătrunzându-i
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
Figuri contemp.), N. N. Beldiceanu s-a născut în 1881. iubire, fără ură, fiindcă am de-a face rar cu fenomenalitățile fizice, eu pot repudia, material vorbind, un tânăr pentru motive de ordin profesional și în timp ce-l zăresc pe geam plecând supărat, să deschid versurile sale și să le gust cu emoție. Cartea formează pentru mine o realitate transcendentă, iar biografiile le-am scos din cărți și din documente, nu din experiența directă. Când cineva insinuează că judec după "simpatii" și "antipatii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
moale Desfăcut cădea la vale... adormind pe scaun: Adoarme astfel cum șade, Fusul din mână îi cade. Nevasta "tinără" a lui Călin doarme tolănită pe patul din bordeiul neorânduit în care se leagănă o rață și cântă un cocoș, împăratul supărat lasă să-i crească iarbă în barbă. Locul extazelor religioase e codrul în care omul se pierde ca o furnică: În munți ce puternic din codri s-ardică Giganți cu picioare de stânci de granit, Cu fruntea trăsnită ce norii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
niște "maschere". Capra cea cu multe ugere și cu glas behăitor este o caricatură oferită chiar de natură a mamei, în vreme ce lupul cu ochi turburi și dinți ascuțiți este simbolizarea omului fără scrupul. Ca simplă transcriere a limbajului unei țărănci supărate, văietăturile caprei sunt de oarecare coloare, ca manifestare a unui animal, ele sunt bufone. Behăitura caprei răsună laolaltă cu jelania țărăncii, dând un spectacol caricat. Soacra cu trei nurori e și ea o comedie, în care n-a mai fost
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
străini în locul bărbatului ei!... 16,34 Ai fost cu totul decît celelalte curve, întrucît nimeni nu umbla după tine ci tu plăteai ce-lor ce veneau la tine, în loc ca tu să fii plătită de ei”. Mare adevăr a spus supăratul prooroc, ce trecător s-ar fi uitat la ivritele de la colț de uliță dacă ar mai cerut și plată pentru împreunat iar unora așa de mult le-a plăcut curvia că au transformat-o în prea curvie. În morala lor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și să mă dedau la jaf, să pun mîna pe aceste dărîmături locuite din nou, pe poporul acesta strîns din mijlocul neamu- rilor, care are turme și moșii și locuiește în mijlocul pămîntului”. Peste acești puigănei neprihăniți care trăiau fără cetăți, supăratul ivrit prooroceș-te să vină Gog cu toate neamurile ale cărui Domn/Dumnezeu este, ,,ca o furtună...ca un nor negru care va acoperi țara”, ,,38,6 Gomerul cu toate oștirile lui, țara To-garmei din fundul miază-noaptei, cu toate oștirile sale
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pe acest teritoriu nu era pulbere de ivriți dar nici alte grupuri etnice care să constituie comunități puter- nice și nici cetăți sau alte fortificații, apărute în regiune mai tîrziu în secolul Xlll î.e.n. fiind construite de egipteni Aceste informații, supăratul proroc le-a luat de la populația filisteană/canaanită sau cabirii cei mari meșteri fierari care erau urmașii celor ce s-au stabilit pe aceste teritorii după migrațiile și prădăciunile din secolul XVlll î.e.n. Urdiile de prădători au venit din fundul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
aducă martori care au văzut furtul. Moșul s-a simțit jignit că șeful nu ia în seamă declarația lui, gospodar bătrân. „Scobască-l croncanii ! Doar el n-a venit la furat cu martori”. Și făptașul a rămas nepedepsit, iar moșul Dumitru supărat foc pentru că i-a cerut dovadă cu martori, după ce el l-a prins pe hoț asupra faptului, a repetat acest caz de sute de ori, la început cu mânie, iar mai apoi pentru a stârni hazul celor prezenți. ETIMOLOGIE Noi
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
-i ducă la păscut. Când s-a însurat, unchiul Scarlat avea atelier de cismărie, dar a dat faliment pentru că nu s-a ținut de treabă. A avut cinci copii când i-a murit soția. L-au ajuns zile grele. Istovit, supărat, fără chef de muncă, venea la bunica și se plângea. Bunica îi aducea aminte că n-a vrut să învețe carte, ca ceilalți frați ai lui. îi reproșa bunicii: De ce nu m-ai dat și pe mine la școală? Bunica
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
un pic mai calmă, deși mai suspina uneori, mergeam la școală în ocean. Aveam ca profesoară o Broască Țestoasă, pe care o poreclisem Ochioasa. - De de-i ziceați așa? întrebă Alice. - Pentru că era mereu cu ochiul pe noi! zise Țestoasa, supărată. Nu pricepi nimic? - Ar trebui să-ți fie rușine să pui așa întrebări simple, zise și grifonul. [...] Eu am făcut Clasicele, cu un crab bătrân. - Eu nu m-am dus niciodată la orele lui, zise Țestoasa oftând, dar am auzit
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
Astfel, unii încearcă să evite critica, ignorând-o, refuzând discuția, schimbând subiectul sau plecând. Iată cum a terminat Steve un dialog cu soția sa, după o petrecere. BEVERLY: Steve, sunt tare supărată pe tine. STEVE: Dumnezeule, tu zici că ești supărată? Ia închipuie-ți cum trebuie să se simtă soțul lui Mary! BEVERLY: Nu despre asta vreau să vorbesc. Vreau... STEVE: (ieșind cu spatele) Uite, nu știu ce poate fi de data asta, dar hai s-o lăsăm pe mâine. Am petrecut o
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
a cărui amintire străbate paginile. Nu lipsesc nici aici cadențele de baladă, pe tema ubi sunt. Dar poetul e mai egal cu el însuși abia în cărțile maturității. Trilogia T.N.T. Tandră... Naivă... Tristă..., compusă din Era muzicii lejere (1996), Poeme supărate rău (1996) și Legiada... Ghid artistic și turistic, pentru spațiul euristic (1998), subsumează bună parte din creația acestor ani. Tentat de dorința corijării vieții sociale și cultural-morale a României postrevoluționare, Ț. se transformă într-un vehement moralist. Când depășește versificarea
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
1981; Cartea Clara, București, 1986; Prețul tăcerii, București, 1986; Anuar, București, 1989; De ținut minte. Cartea necuprinsului, București, 1994; Cartea cu iubiri secrete, București, 1995; Trilogia T.N.T. Tandră... Naivă... Tristă..., vol. I: Era muzicii lejere, București, 1996, vol. II: Poeme supărate rău, Timișoara, 1996, vol. III: Legiada... Ghid artistic și turistic, pentru spațiul euristic, București, 1998; Eu sunt povestea unei zile..., București, 1997; Un abecedar bizar... (de purtat în buzunar), București, 1997; Cartea claudiană, Râmnicu Vâlcea, 1999; Declanșatorul de plăceri, București
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
Vâlcea, 2001; Cartea inimii albastre, Râmnicu Vâlcea, 2001; Călimara goală și gândacul de bucătărie sau Cartea suavă a iubirii definitive, București, 2001; Ritualuri de împerechere, Râmnicu Vâlcea, 2002; Era muzicii lejere, Râmnicu Vâlcea, 2003; Exerciții de iubire, București, 2003; Poeme supărate rău, Râmnicu Vâlcea, 2003; Șirul zilelor, îngr. și pref. Petre Tănăsoaica, Sibiu, 2003. Traduceri: Angelo Mainardi, Spionaj la puterea a treia, București, 1994 (în colaborare cu Liviu Radu). Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 146-149; Barbu, O ist., 154-156; Paul
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
Brânzovenescu: Noi, ce să zicem ne temem de ce spune lumea... Tipătescu: (nervos) Ei, ce spune lumea? Farfuridi: Vrei să vorbesc curat și deslușit, stimabile? Ne temem de trădare... Na! Tipătescu: (după ce s-a întors când la unul când la altul, supărat cătră Farfuridi) Amice, d-le Farfuride, nu ți se pare dtale că te faci mai catolic decât Papa? Farfuridi: Da, când e vorba de prințipuri, stimabile, da, mă faci, adică nu, nu mă fac, sunt când e vorba de asta
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
nu ți se pare dtale că te faci mai catolic decât Papa? Farfuridi: Da, când e vorba de prințipuri, stimabile, da, mă faci, adică nu, nu mă fac, sunt când e vorba de asta, sunt mai catolic decât Papa... Tipătescu: (supărat) Domnilor, nu primesc acasă la mine astfel de observații, pe care, dați-mi voie să vă spui, le consider ca niște insulte... Farfuridi: Să nu ne iuțim, stimabile... Tipătescu: Cum să nu mă iuțesc, onorabile? D voastră veniți la mine
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
pe o ureche... Și avea un prieten bun, tot bucureștean... probabil că s-au cunoscut Încă din libertate. Basmacian Îl chema... Mi-aduc aminte de el, era o figură extraordinară, un tip din ăsta pe care niciodată nu-l vedeai supărat, comunicativ, tot timpul zicea ceva de spirit, un banc, o glumă, și-ți făcea plăcere să fii În preajmă, să stai de vorbă cu el... Și, bineînțeles, că se țineau cursuri adevărate de filozofie, de franceză și-așa mai departe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
târziu, când ne-am eliberat, am auzit că Tito a trecut prin țara noastră spre București și Vida era cu el. Adică a fost, mă rog, În suita lui. O cunoșteați dinainte, din auzite măcar? Nu, nu. Bărbații erau foarte supărați, ei erau foarte chinuiți de ea. Avea o tehnică... Vă spun, era chiar o persoană frumoasă și foarte caldă, apropiată, așa, n-ai fi putut crede că atât de sadic s-a manifestat În anchetă. Cum ați reacționat când ați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și am asistat la treaba asta. Țurcanu l-a omorât... L-au Întins pe jos, pe ciment. Țurcanu a plecat... El avea singur dreptul... și bătea În ușă, și venea imediat gardianul, și-i dădea drumul. Atunci a fost foarte supărat... Mă uitam pe fața lui și era agitat, era... Și, În sfârșit, au venit, l-au pus Într-o pătură, l-au luat, l-au dus. S-a terminat... În seara aia nu s-a mai bătut... Dar a doua
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
când ne-am eliberat de la pușcărie. Am fost pe la frate-su, mă rog... și m-am Întâlnit cu Puiu Atanasiu. Și zic: „Dom’le, m-am speriat când v-am văzut atunci”... Și mi-a spus: „Nu sunt absolut deloc supărat... Nu e nici o supărare”. M-a Îmbrățișat și cu asta basta... Eu, ce să zic? Eu, față de colegii de facultate, n-am mișcat În front, dom’le! Nimic! Cu ăștia cu care am fost În pușcărie mai discutam câte ceva... Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
specific epocii, ci un „fenomen politic”. Fără autoritatea poziției pe care autorul o avea atunci, el ar fi trecut aproape neobservat sau, în orice caz, ar fi avut un ecou mult mai restrîns. *Roxana e cum nu se poate mai supărată că i-a intrat în cameră „o muscă foarte mare, foarte grasă, foarte rea, foarte activă”. Zîmbind, am plecat să vînez „monstrul”! *1940: „Acela a fost cel mai catastrofal din seria anilor catastrofali” (Geo Bogza, „Răscrucea nenorocirilor”, în „România literară
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
plutind pe o pojghiță subțire de iluzii. *Nici tineretul nu mă cruță: „Ești unilateral, dar nici în latura ta remarcabil. Calitățile tale sînt evidente doar pentru tine, nu și pentru ceilalți”. Superbă „execuție”! Din rațiuni pedagogice trebuie să mă arăt supărat. O și fac, scurtînd discuția. Roxana mai are însă un supliment de comentariu: „Cînd vreți să vă dați exemplu, voi, cei mari, gîndiți-vă mai întîi ce-ați realizat!” *Înainte de a ieși pe ușă, A. a slobozit gîndul care o nemulțumea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din cei peste 60.000 de litri, cîți se produc în județ, doar 8.000 sînt distribuiți populației, mai exact familiilor care au copil de pînă la 1 an. Secretara redacției mi-a povestit că băiatul ei, care e școlar, supărat că nu-i mai dă lapte, iar ea spunîndu-i că laptele se dă doar copiilor mici, a rugat-o să-i facă rost de un certificat că-i copil mic! Problema laptelui mă afectează și pe mine. Mîncarea mea de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
credința: dacă nu le faci, degeaba spui că crezi”. „Sînt totuși atîția oameni care cred, dar nu le pot îndeplini. Cu ei cum rămîne?” „Rămîne că-s necredincioși, cum altminteri?” îmi reamintește visele sale, în care „Bunica” i-a apărut supărată, chinuită. „și ea încă se ruga și se împărtășea, dar voi (adică eu și nevastă mea)...!” Singurul punct în care îi dau dreptate e acela că nu le-am vorbit copiilor despre problemele mele spirituale: despre credință, despre speranțele puse
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]